Assalamu 3alaykum wa ra7matu Allahi wa barakatuhu
Ce-i voi spune Lui?
Un barbat cunoscut sub numele de Abu Abdallah povestea:
"Ma intreb cum sa explic o experienta prin care am trecut cu ani in urma, si care mi-a schimbat cursul vietii. Adevarul este ca nu m-as fi hotarat sa o dezvalui daca nu m-as fi simtit raspunzator in fata lui Allah Subhanu Wa Ta'ala, pentru a avertiza tinerii care Il nesocotesc pe Allah Subhanu Wa Ta'ala, si care urmeaza un miraj sau o fantezie numita in mod eronat "dragoste".
Eram trei prieteni, pe care ne lega nesupunerea si ratacirea. Nu, de fapt eram patru, al patrulea era Shaitan. Obisnuiam sa vanam fete frumoase, sa le amagim cu vorbe dulci, pana cand le atrageam in locuri izolate, dupa care ne transformam, in inimi impietrite, fara rusine si fara sentimente. In acest fel ne
petreceam zilele si noptile. Pana in acea zi pe care nu o voi uita niciodata.
Ne adunasem ca de obicei, intr-o ferma parasita, fiecare cu prada lui, cu lucrul diavolului, sticla cu bautura alcoolica, insa uitasem ceva, si anume, mancarea. Asa ca dupa o vreme, unul dintre prietenii mei, se duse sa cumpere ceva de mancare pentru cina, cu masina lui. Era cam ora 18:00 cand plecase.
Trecura ore intregi, fara ca el sa se intoarca, asa ca pe la 22:00, am inceput sa-mi fac griji. Asa ca am plecat in cautarea lui. Pe drum am zarit flacari la marginea soselei. Cand m-am apropiat, am vazut cu spaima, ca era masina
prietenului meu, care ardea, rasturnata pe o parte... Am alergat ca un nebun, incercand sa-mi eliberez prietenul din masina incendiata. Eram disperat sa vad jumatate din corpul lui, aproape carbonizat, insa el era inca in viata. L-am ridicat si l-am asezat pe pamant, dupa care el a deschis ochii si a spus: "Focul! Focul!" M-am decis sa-l duc la spital. Dar el spunea:"Nu are sens, nu voi ajunge." Lacrimile ma napadira vazandu-l pe prietenul meu murind
in fata mea... Apoi l-am auzit, stupefiat, strigand: "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?"
L-am privit nauc si am intrebat: "Cui?"
El raspunse cu voce indepartata: "ALLAH".
Am simtit cum groaza imi cuprindea intreg trupul si am inceput sa tremur. Deodata, el scoase un strigat si isi dadu ultima suflare. Zilele trecura, insa imaginea prietenului meu, inghitit de flacari, si strigatul lui "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?" nu-mi ieseau din minte. M-am pomenit
intrebandu-ma si eu: "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?"
Ochii mi se umplura de lacrimi si simtii un sentiment de compasiune adanca, cum nu mai simtisem niciodata. In acel moment, am auzit Muezzinul, chemand la rugaciunea Al-Fajr "Allahu Akbar, Allahu Akbar, Hayya 'Ala Al-Salah"
Am simtit ca acea chemare imi era adresata mie personal, spunandu-mi sa trag cortina peste anii plini de intuneric ai vietii mele si chemandu-ma la calea cea dreapta a supunerii si a dreptei calauziri.
M-am spalat, am facut wudhu, m-am curatat de pacatele pe care le aruncasem, si m-am rugat. Incepand cu acea zi, m-am intors spre Allah, cerand de la El iertare si cainta. Nu am mai pierdut nici un fardh, am devenit un alt om.
Incerc sa fiu un rob supus Creatorului meu. Viata mea s-a
schimbat...
" In ziua in care pamantul va fi schimbat cu un altul, ca si cerurile, si ei
[oamenii] se vor infatisa dinaintea lui Allah Cel Unic, Biruitorul."
(Surat Ibrahim: 48)
Wa 3alaykum assalam wa ra7matu Allahi wa barakatuhu
Ce-i voi spune Lui?
Un barbat cunoscut sub numele de Abu Abdallah povestea:
"Ma intreb cum sa explic o experienta prin care am trecut cu ani in urma, si care mi-a schimbat cursul vietii. Adevarul este ca nu m-as fi hotarat sa o dezvalui daca nu m-as fi simtit raspunzator in fata lui Allah Subhanu Wa Ta'ala, pentru a avertiza tinerii care Il nesocotesc pe Allah Subhanu Wa Ta'ala, si care urmeaza un miraj sau o fantezie numita in mod eronat "dragoste".
Eram trei prieteni, pe care ne lega nesupunerea si ratacirea. Nu, de fapt eram patru, al patrulea era Shaitan. Obisnuiam sa vanam fete frumoase, sa le amagim cu vorbe dulci, pana cand le atrageam in locuri izolate, dupa care ne transformam, in inimi impietrite, fara rusine si fara sentimente. In acest fel ne
petreceam zilele si noptile. Pana in acea zi pe care nu o voi uita niciodata.
Ne adunasem ca de obicei, intr-o ferma parasita, fiecare cu prada lui, cu lucrul diavolului, sticla cu bautura alcoolica, insa uitasem ceva, si anume, mancarea. Asa ca dupa o vreme, unul dintre prietenii mei, se duse sa cumpere ceva de mancare pentru cina, cu masina lui. Era cam ora 18:00 cand plecase.
Trecura ore intregi, fara ca el sa se intoarca, asa ca pe la 22:00, am inceput sa-mi fac griji. Asa ca am plecat in cautarea lui. Pe drum am zarit flacari la marginea soselei. Cand m-am apropiat, am vazut cu spaima, ca era masina
prietenului meu, care ardea, rasturnata pe o parte... Am alergat ca un nebun, incercand sa-mi eliberez prietenul din masina incendiata. Eram disperat sa vad jumatate din corpul lui, aproape carbonizat, insa el era inca in viata. L-am ridicat si l-am asezat pe pamant, dupa care el a deschis ochii si a spus: "Focul! Focul!" M-am decis sa-l duc la spital. Dar el spunea:"Nu are sens, nu voi ajunge." Lacrimile ma napadira vazandu-l pe prietenul meu murind
in fata mea... Apoi l-am auzit, stupefiat, strigand: "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?"
L-am privit nauc si am intrebat: "Cui?"
El raspunse cu voce indepartata: "ALLAH".
Am simtit cum groaza imi cuprindea intreg trupul si am inceput sa tremur. Deodata, el scoase un strigat si isi dadu ultima suflare. Zilele trecura, insa imaginea prietenului meu, inghitit de flacari, si strigatul lui "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?" nu-mi ieseau din minte. M-am pomenit
intrebandu-ma si eu: "Ce Ii voi spune Lui?! Ce Ii voi spune Lui!?"
Ochii mi se umplura de lacrimi si simtii un sentiment de compasiune adanca, cum nu mai simtisem niciodata. In acel moment, am auzit Muezzinul, chemand la rugaciunea Al-Fajr "Allahu Akbar, Allahu Akbar, Hayya 'Ala Al-Salah"
Am simtit ca acea chemare imi era adresata mie personal, spunandu-mi sa trag cortina peste anii plini de intuneric ai vietii mele si chemandu-ma la calea cea dreapta a supunerii si a dreptei calauziri.
M-am spalat, am facut wudhu, m-am curatat de pacatele pe care le aruncasem, si m-am rugat. Incepand cu acea zi, m-am intors spre Allah, cerand de la El iertare si cainta. Nu am mai pierdut nici un fardh, am devenit un alt om.
Incerc sa fiu un rob supus Creatorului meu. Viata mea s-a
schimbat...
" In ziua in care pamantul va fi schimbat cu un altul, ca si cerurile, si ei
[oamenii] se vor infatisa dinaintea lui Allah Cel Unic, Biruitorul."
(Surat Ibrahim: 48)
Wa 3alaykum assalam wa ra7matu Allahi wa barakatuhu
