Povesti din Qur'an

Discussion in 'Manhaj' started by gamada27, Oct 25, 2010.

  1. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    In numele lui Allah,Cel Milostiv, Indurator




    Povestea lui Habil si Qabil

    “Abel si Cain”


    Prima crima de pe Pamant




    Allah AtotPuternicul spune:

    {Si(O Muhammad (salla Allahu 3alaihi wa salam) istorisestele lor povestea celor doi fii ai lui Adam(Abel si Cain) asa cum a fost ea cu adevarat! Cand au adus ei ofranda,cea adusa de unul dintre ei a fost primita,iar cea adusa de celalalt nu a fost primita.Si a zis [acesta din urma]: “Voi sa te omor!”.I-a raspuns primul:”Dara Allah primeste jertfa numai de la acei cucernici(Al-Muttaqun)!

    De vei intinde tu mana spre mine ca sa ma omori, eu nu voi intinde mana spre tine ca sa te omor,caci eu am frica de Allah ,Stapanul Lumilor (Alamin).

    Eu voiesc sa porti pacatul meu impreuna cu pacatul tau si sa ajungi printre oaspetii Focului,caci aceasta este rasplata celor nelegiuiti(Zalimin)!”

    Insa sufletul sau i-a inlesnit calea sa-l omoare pe fratele lui si l-a omorat,intrand astfel in randul celor pierduti.

    Si a trimis Allah apoi un corb,ca sa scurme pamantul,pentru a-i arata cum sa ingroape cadavrul fratelui sau.Atunci el a zis:”Vai de mine! Oare sunt eu mai neputincios decat acest corb si nu sunt in stare sa ingrop cadavrul fratelui meu?” Si a ajuns el astfel sa se caiasca[pt ca nu a stiut cum sa-l ingroape]. (Traducerea sensurilor, Surah Al-Ma'ida, 27-31)


    As-Sadiy a relatat, sub autoritatea lui Abu Malik si Abu Salih, dupa Ibn'Abbas (RadhiAllahu anhum) si sub autoritatea lui Ibn Mas`ud si a altor Companioni(RadhiAllahu anhum),ca Adam (Aleihi salam) l-a casatorit pe fiul dintr-o nastere cu fiica dintr-o alta nastere. Abel (Habil) a dorit sa se casatoreasca cu sora geamana a lui Cain (Qabil). Cain era mai mare decat el si sora sa geamana era mai frumoasa. Din acest motiv Cain a dorit sa o pastreze pentru el. Adam i-a cerut sa o marite cu Abel, insa el a refuzat sa faca acest lucru. Apoi le-a poruncit amandurora sa ofere o jertfa si a plecat la Mecca pentru a infaptui pelerinajul. Inainte de a pleca,Adam incerca sa-si incredinteze (problemele) copiilor sai cerului,pamantului si in sfarsit muntilor, dar toti au refuzat sa tina pe umerii lor (greaua) povara. Dupa ce Adam a plecat, amandoi au oferit jertfe. Abel a oferit un miel gras, caci era pastor. Cain insa a oferit un snop dintre cele mai rele recolte pe care le cultivase. Mai tarziu, un foc cobori din cer si consuma sacrificiul oferit de Abel si il lasa neatins pe cel al lui Cain. Cain deveni palid de furie si-i spuse fratelui sau:Te voi ucide, ca sa nu te casatoresti cu sora mea,iar Abel a spus:{ ”Dara Allah primeste jertfa numai de la acei cucernici(Al-Muttaqun)!}.

    'Abdullah Ibn `Amr (RadhiAllahu anhum) a spus: Pe Allah! Cel ucis(Abel) era mai puternic (decat ucigasul sau,Cain), dar refuza sa ridice mana impotriva fratelui sau pentru a-l ucide din cauza supunerii si fricii sale de Allah.

    Abu Ja`far Al-Baqir a mentionat ca Adam (Aleihi salam) a fost prezent cand ei au adus jertfa lor. Dupa ce jerta lui Abel a fost acceptata, Cain i-a spus tatalui sau, Adam:”Doar jertfa lui a fost acceptata deoarece tu te-ai rugat la Allah pentru binele lui si nu te-ai rugat si pentru mine.” Si, in secret el a complotat impotriva fratelui sau. Intr-o zi, Abel a intarziat iar Adam l-a trimis pe Cain sa-l caute. Cei doi frati s-au intalnit, iar Cain i-a spus: “Sacrificiul tau a fost acceptat in timp ce al meu nu.” Abel a spus: "{”Dara Allah primeste jertfa numai de la acei cucernici(Al-Muttaqun)!}." Cain se infurie si-l lovi pe fratele sau cu fier pe care il avea in mana omorandu-l pe loc.

    Se mai spunea: Cain l-a omorat pe Abel aruncandu-i cu o piatra in cap in timp ce doarmea.
    Si se mai spunea:Cain l-a asfixiat pe Abel si l-a omorat in bataie.
    Raspunsul pe care Abel l-a dat dupa ce a fost amenintat de fratele sau este un semn al caracterului sau nobil si cucernic. El nu a raspuns tot printr-o amenintare, asa cum facuse fratele sau,dupa cum reise din urmatorul verset: {De vei intinde tu mana spre mine ca sa ma omori, eu nu voi intinde mana spre tine ca sa te omor,caci eu am frica de Allah ,Stapanul Lumilor (Alamin)}. (Traducerea sensurilor, Surah Al-Ma'idah, ayah 28) indicand cinstea sa,frica sa de Allah Azza wa Jaal,evlavia sa desavarsita,in contrast cu intentia odioasa a fratelui sau,Cain.

    Pentru asta, Abu Bakrah (RadiAllahu anhu) relata ca Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) a spus:” Când doi musulmani luptã unul împotriva celuilalt cu sabia si unul este ucis, amândoi sunt condamnati sã meargã în Iad. Eu (Ahnaf) i-am zis: Trimis al lui Allah! În ce priveste pe cel ce ucide, este de înteles, dar de ce si celãlalt? El (Profetul) a rãspuns: Si celãlalt dorea sã-si omoare potrivnicul.”

    Allah AtotPuternicul spune in Qur’an: Eu voiesc sa porti pacatul meu impreuna cu pacatul tau si sa ajungi printre oaspetii Focului,caci aceasta este rasplata celor nelegiuiti(Zalimin)!” (Traducerea sensurilor, Surah Al-Ma'idah, ayah 29)
    Ceea ce a vrut Abel sa spuna e ca vrea ca fratele sau sa poarte povara pacatului uciderii sale impreuna cu pacatele pe care le-a infaptuit acesta(Cain). Asa au spus Mujahid, Ibn Jarir si altii.

    Aceasta nu inseamna in nici un caz ca pacatele victimei se vor transfera automat asupra ucigasului, asa cum ar putea crede unii. Este adevarat, se poate intampla ca in Ziua Judecatii cand faptele bune ale ucigasului nu pot recompensa pentru crima pe care a comis-o, victima sa ceara ca pacatele sale sa fie transferate asupra ucigasului. Asa se va intampla cu toate cazurile de crima si nedreptate pe care cineva le-a comis impotriva altuia in aceasta lume, asa cum Hadithul a clarificat acest lucru. Sa’d bin Abu Uaqqas a relatat ca a spus in timpul asprelor incercari ce au avut loc la sfarsitul califatului lui Osman bin Affan: “Marturisesc ca Profetul (salla Allahu aleihi wa salam) a zis: “Vor veni incercari (fitna) foarte curand. Pentru cel ce va sedea va fi mai bine decat pentru cel ce sta in picioare. Si pentru cel ce va sta in picioare va fi mai bine decat pentru cel ce va merge. Si pentru cel ce merge va fi mai bine decat pentru cel ce alearga.” El a zis: “Spune-mi ce sa fac daca cineva intra in casa mea si vrea sa ma ucida?” El a raspuns: “Fii precum fiul lui Adam.”” (Musnad Ahmed, Abu Dauud si At-Tirmidhi. De asemenea, imamul Muslim a relatat aceeasi versiune preluata de la Abu Dhar).

    Intr-o alta versiune a aceluiasi Hadith, el a spus: “Fii precum cel mai bun dintre doi din fiii lui Adam.” Intr-o alta relatare se spune ca imamul Ahmed a spus de la Abdullah bin Mas’ud ca Profetul (salla Allahu aleihi wa salam) a zis: “Nici un suflet nu este ucis pe nedrept, fara ca primul nascut al lui Adam sa poarte o parte din acel pacat. Caci el a fost primul care a initiat aceasta “traditie” de a ucide.” (Al-Bukhari)

    Cu toate acestea,este o pestera,numita “Pestera Insangerata”,situata intr-un munte din partea de nord a Siriei. Se spune ca aceasta ar fi locul unde Cain l-a omorat pe fratele sau Abel.Locuitorii acelor locuri au auzit despre ea de la Oamenii Cartii (Crestinii si Evreii) si doar Allah AtotPuternicul stie daca e adevarat sau nu.

    Allah AtotPuternicul spune in Qur’an: { Si a trimis Allah apoi un corb,ca sa scurme pamantul,pt a-i arata cum sa ingroape cadavrul fratelui sau.Atunci el a zis:”Vai de mine! Oare sunt eu mai neputincios decat acest corb si nu sunt in stare sa ingrop cadavrul fratelui meu?” Si a ajuns el astfel sa se caiasca[pt ca nu a stiut cum sa-l ingroape]}. (Traducerea sensurilor, Surah Al-Ma'idah, ayah 31). Unii interpreteaza acest verset in felul urmator: "Dupa ce Cain l-a omorat pe fratele sau l-a carat in spate un an intreg (nestiind ce sa faca cu corpul sau).Altii spun: L-a carat in spate o suta de ani pana ce Allah AtotPuternicul a trimis 2 corbi care au luptat unul impotriva celuilalt. Unul dintre ei a fost omorat.Iar cel care l-a omorat(corbul ucigas) a sapat in pamant ca sa ascunda corpul celui mort.Vazandu-l ce face Cain a zis: “Vai de mine!Oare sunt eu mai neputincios decat acest corb si nu sunt in stare sa ingrop cadavrul fratelui meu?”Apoi ingropa cadavrul fratelui sau si il astupa cu pamant.

    Istoricii spun:Adam se imbolnavi de tristete din cauza pierderii fiului sau, Abel.
    Mujahid a spus: pedeapsa lui Cain a fost pusa in aplicare chiar in ziua in care si-a ucis fratele. Gambele sale au fost legate de coapse. Fata sa a fost rotita in directia soarelui, indiferent de pozitia sa, drept pedeapsa pentru pacatul sau si pentru ca a gresit fata de fratele si de parintii sai. Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a spus: “Nici un pacat nu grabeste pedeapsa Divina pe acest pamant, cu toate ca fiecare va suferi pentru pacatul comis in Ziua de Apoi, in afara de pacatul razvratirii si desfacerea legaturii de sange.” (At-Tirmidhi)



    Va urma insha’Allah Ta’alla
  2. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0

    Asalamu 3laikum wa rahmatullahi wa barakatuhu

    In numele lui Allah Cel Milostiv Indurator


    Imam Abu J a' far a mentionat in Tarikh "Istoria"sub indrumarea unor invatati care au spus:
    Eva a dat nastere la 40 de copii din 20 de sarcini.
    Inb Ishaq a spus acelasi lucru si a mentionat numele tuturor copiilor. Totusi,numarul si numele lor nu se stie cu siguranta. Doar Allah stie cel mai bine numarul si numele lor.Intr-o alta versiune se spune ca a avut 120 de sarcini si la fiecare nastere a avut un baiat si o fata. Cei mai mari au fost Cain si sora lui Qalima, iar cei mai mici au fost Abdul-Mughith si sora lui Umm-ul- Mughith.” In acea vreme omenirea s-a inmultit si s-a raspandit pe pamant.

    Allah AtotPuternicul spune in Qur’an:


    ” O voi oameni! Fiti cu frica de Domnul vostru care v-a facut dintr-o singura fiinta(Adam) si a facut din aceasta(Adam) si pe perechea ei(Hawwa(Eva)) si care a raspandit din cele doua (fiinte) multi barbati si femei! Fiti cu frica de Allah in numele caruia va conjurati [unii pe altii] si [fiti cu frica de ruperea] legaturilor de rudenie, caci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!” (Traducerea Sensurilor,Surat An-Nisa',aya 1)

    Invatatii au spus ca Adam a vazut 400.000 dintre copiii si nepotii sai inainte sa moara. Allah stie cel mai bine.

    Allah AtotPuternicul spune in Qur’an:

    “El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet(Adam) si din el a facut-o si pe perechea lui(Hawwa(Eva)), langa care el sa poata gasi liniste. Si cand el s-a impreunat cu ea, a purtat ea o sarcina usoara si putea umbla cu ea. Dar cand s-a simtit mai grea, au strigat ei amandoi [rugandu-se] catre Allah, Domnul lor: “De ne vei darui un [copil] bun(Salih), vom fi noi dintre cei multumitori!”. ~ Si cand le-a daruit lor un [copil] bun(Salih), I-au facut Lui asociati, ca rasplata pentru ceea ce le-a dat. Dar Allah s-a inaltat deasupra celor pe care I-au asociat [Lui].”[Traducerea Sensurilor,Surat Al-Araf, ayat 189,190]

    Adam a fost prima data mentionat pt a capta atentia celui care citeste Qur’anul,apoi fiind mentionata intreaga rasa umana.

    Allah AtotPuternicul spune in Qur’an:


    ” Noi l-am creat pe om(Adam) din apa aleasa [venita] din lut.
    Apoi l-am facut Noi o picatura(Nutfah-amestecul spermei cu ovulul) intr-un loc sigur(uterul femeii),”
    ( Traducerea Sensurilor, Surat Al-Mu'minun, ayat 12, 13);

    si in:

    ”Noi am impodobit cerul cel mai de jos cu candele (stele stralucitoare) si le-am facut pe ele pietre pt lovirea seitanilor si am pregatit pt ei chinul Vapaii.”(Traducerea Sensurilor, Surat Al-Mulk, aya 5)

    Adam (Alehi salam) a fost tatal rasei umane. El (Aleihi salam) a fost creat de Mana Lui Allah care a suflat viata in el,care i-a facut pe ingeri sa se posterneze in fata lui(Adam), Care l-a invatat numele tuturor lucrurilor si ca l-a facut pe el locuitor in Paradisul Sau imens.

    Relatat de Ibn Hibban in Sahih preluat de la Abu Dharr care spunea: “O Profet al Lui Allah!Care e numarul Profetilor Lui Allah? El a spus: ‘O suta douazeci si patru de mii.’ Am spus: ‘O Mesager al Lui Allah! Cati dintre ei au fost Mesageri? El a spus: ‘Trei sute treisprezece, Un numar destul de mare!” Eu am intrebat: “O, Mesager al lui Allah! Cine a fost primul dintre ei?” El a replicat: “Adam Eu am zis: “O, Mesager al lui Allah! A fost el Profet si Mesager?” El a zis: “Da, Allah l-a creat cu Mana Sa si a suflat asupra lui din duhul Sau si apoi i-a daruit o forma perfecta.”

    In hadithul referitor la Calatoria Nocturna, care poate fi gasit atat in Sahih Al-Bukhari cat si in Sahih Muslim, Profetul (salla Allahu aleihi wa salam) a spus: “Poarta s-a deschis si am intrat in prima sfera cereasca unde am vazut un om stand, in dreapta sa era o multime imensa, iar in stanga sa era o multime imensa. Cand a privit spre dreapta sa, a zambit; cand a privit spre stanga sa, a plans. Apoi omul a spus: ‘Bine ai venit Profet al lui Allah!’ Eu (Profetul salla Allahu aleihi wa salam) l-am intrebat pe Jibril (Gavriil aleihi salam) :’ Cine este el?’ El(Gavriil aleihi salam) mi-a spus: ‘El este Adam si acestea sunt sufletele copiilor sai. Cand a privit spre partea sa dreapta, acolo unde se aflau locuitorii Paradisului, a zambit; insa cand a privit spre stanga sa, unde erau locuitorii Iadului, a plans.” (Al-Bukhari si Muslim)

    Referitor la acest Hadith Profetic unii invatati au spus:” Apoi am trecut pe langa Yusuf (Iosif aleihi salam) si lui i-a fost daruita jumatate de frumusete”, ceea ce inseamna ca lui Iosif(alihi salam) i-a fost daruita doar jumatate din frumusetea cu care a fost inzestrat Adam(Aleihi salam), ceea ce pare a fi o parere destul de rezonabila, deoarece Allah AtotPuternicul l-a creat pe Adam(aleihi salam) si i-a dat forma cu Mana Sa si apoi a suflat asupra lui din duhul Sau.De aceea, Allah AtotPuternicul trebuie sa-l fi creat in cea mai buna forma si frumusete.”

    A fost relatat de la Abdullah Ibn 'Umar si Abdullah Ibn 'Amr ca: Atunci cand Allah AtotPuternicul a creat Paradisul, Ingerii au spus: “Stapan al nostru! Lasa-ne sa avem parte de el! Caci Tu ai creat pentru omenire lumea pamanteasca, in care ei mananca si bea.” Dar Allah AtotPuternicul a spus: “Pe Slava si Marirea Mea, nu voi face ca urmasii evlaviosi ai celui pe care l-am creat cu Mana Mea sa fie precum cel caruia i-am zis: “Fii!” si a prins viata.”

    A fost relatat in Sahih Bukhari si Sahih Muslim ca Abu Hurairah(radiAllahu anhu) l-a auzit pe Profet (salla Allahu aleihi wa salam) spunand: “Allah AtotPuternicul si Gloriosul l-a creat pe Adam (aleihi salam) dupa chipul si asemanarea sa cu o inaltime de saizeci de coti si i-a zis: Mergi si salutã adunarea aceea de îngeri ce s-au asezat acolo si apoi ascultã ce rãspund ei la urarea ta cãci acesta va fi salutul tãu si al spitei tale. Adam(aleihi salam) a zis îngerilor: Pacea fie cu voi, iar ei au rãspuns: Pacea si mila lui Allah fie cu tine. Asadar, ei au adãugat în rãspunsul lor fatã de el: "Mila lui Allah". Deci, cel care va intra in Paradis va intra in forma lui Adam, adica saizeci de coti, apoi oamenii care care au venit dupa el(dupa Adam aleihi salam) au devenit din ce in ce mai scunzi pana in ziua de azi.” (Al-Bukhari si Muslim)


    Allahu 3allam

    Sfarsit


    Urmeaza Povestea lui Harut si Marut insha’Allah Ta’alla
  3. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea lui Harut si Marut



    Asalamu 3alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu

    In numele lui Allah Cel Milostiv Indurator



    Povestea lui Harut si Marut




    Allah AtotPuternicul spune în Qur’an :

    Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut!
    Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut!

    (Surat Al-Baqara, ayat 102,103)

    Al-`Ufi a relatat în interpretările sale, cu acordul lui Ibn `Abbas ,radi Allahu anhu, despre ceea ce Allah Subhanu wa Ta’alla a spus { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” ...} , urmatoarele :când Solomon şi-a pierdut regatul, mare parte din oameni şi djini l-au renegat urmându-şi poftele. Dar, Allah a refăcut regatul lui Solomon iar cei care l-au renegat au revenit pe calea cea bună, Solomon le-a confiscat sfintele scripturi pe care le-a îngropat apoi sub tronul său. La scurt timp, Solomon, aleihi salam, a murit. Imediat oamenii şi djinii au dezgropat scripturile zicând: Aceasta a fost o carte revelată de Allah lui Solomon care a ascuns-o de noi. Apoi au luat drept adevărat ceea ce scria în ele, Allah AtotPuternicul revelând în Qur’an următorul verset :{ Şi când a venit la ei un Trimis al lui Allah, întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic,} (Surat Al-Baqara, aya 101) şi au urmat ceea ce diavolii le-au dat.

    Ibn Abu Hatim a relatat că: Abu Sa' id Al-Ashaj mi-a spus că a auzit de la Abu Usamah care a auzit de la Al-A' mash care a auzit de la Al-Minhal care a auzit de la Sa'id Ibn Jubair care a auzit de la Ibn `Abbas ,radi Allahu anhum, că: Asif era scribul lui Solomon. Ştia Cele mai Mari Nume ale lui Allah şi obişnuia să scrie ceea ce îi dicta Solomon, apoi, îngropa pergamenele sub tron. După moartea lui Solomon, diavolii le-au scos şi au scris între rânduri, prin magie, blasfemii. Ei spuneau: “acesta este lucrul după care Solomon obişnuia să aplice şi să acţioneze.” Ignoranţii dintre cei care îl urmaseră pe Solomon, precum şi necredincioşii au continuat să-l insulte până când Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a fost trimis cu Qur’anul cel Sfânt din care a citit: [/COLOR]{ Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi.}

    Ibn Jarir a realatat: Abu As-Sa'ib Salamah Ibn Junadah As-
    Sawa'i mi-a spus că a auzit de la Abu Mu`awiyah care a auzit de la Al-A`mash care a auzit de la Al-Minhal care a auzit de la Sa`id Ibn
    Jubair cu acordul lui Ibn `Abbas ,radi Allahu anhu, care spunea: Când Solomon dorea să răspundă chemării naturii sau să facă dragoste cu una din soţiile sale, obişnuia să dea inelul său unei femei pe nume Al-Jaradah. Când Allah AtotPuternicul a vrut să-l încerce pe Solomon,el a dat inelul acelei femei. După aceea, Şeitan(diavolul) veni la ea luând chipul lui Solomon şi-i luă inelul. Când Şeitan îşi puse inelul, toţi oamenii, djinii şi diavolii i s-au supus. Apoi, Solomon veni la ea să-şi ia inelul înapoi, dar ea îi spuse: “ Eşti un mincinos, nu eşti Solomon.” Atunci, Solomon a ştiut că e un test de la Allah AtotPuternicul. În acest timp, diavolii erau liberi să facă tot ceea ce doreau. Aşa că, ei au scris cărţi despre magia neagră şi blasfemie pe care le-au îngropat sub tronul lui Solomon. După moartea lui Solomon, ei au dezgropat aceste cărţi spunând oamenilor: Cu adevărat, Solomon obişnuia să tragă foloase din aceste cărţi. Prin urmare, oamenii s-au declarat nevinovaţi de ceea ce făcea Solomon, iar pe el l-au declarat necredincios până când Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a venit cu versetele Qur’anice în care Allah spunea: { dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi.}

    Apoi, Ibn Jarir a spus: Ibn Hamid mi-a spus că a auzit pe Jarir care a auzit de la Husain Ibn `Abdur Rahman care a auzit de la`Imran care spunea: În timp ce eram împreună cu Ibn `Abbas ,radi Allahu anhum, un om a venit şi Ibn `Abbas l-a întrebat: De unde vii? Omul a răspuns: Din Iraq. Ibn `Abbas l-a întrebat: Din ce oraş? Omul a spus: Kufa. Ibn `Abbas l-a întrebat: Care e ultima veste de acolo? Omul a spus: I-am lăsat vorbind despre plecarea lui Ali dintre ei. Ibn `Abbas, radi Allahu anhu, a spus: Cum îndrăzneşti să spui asta! Dacă simţeam asta(că el ne desparte pe noi de oamenii din Kufa), nu ne mai căsătoream cu femeile lui, nici nu mai împărţeam averea lui între noi. Cu toate acestea, îţi voi spune adevărul: Îngerii obişnuiau să coboare pe nori şi să vorbească despre lucrurile ce se hotărau în Rai. Diavolii ascunşi ascultau despre ceea ce vorbeau Îngerii, veneau pe pământ şi şopteau ghicitorilor cele aflate, iar la fiecare cuvânt auzit adăugau o sută de minciuni de-ale lor. Oamenii credeau în ele şi le luau drept adevărate. Allah AtotPuternicul l-a informat pe Solomon despre această problemă şi l-a însărcinat să îngroape aceste minciuni sub tronul său. După moartea sa, unul din diavoli a spus: Te pot conduce către cea mai dragă şi preţioasă comoară a lui Solomon. Aceasta se află sub tronul său. În consecinţă, ei au dezgropat-o şi au spus: asta e magie. După aceea, a fost copiată şi practicată, iar ceea ce oamenii din Iraq practică acum sunt rămăşiţele acestora. Allah AtotPuternicul spune: Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi ingeri din Babel(Babylon), lui Harut si Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut!(Surat Al-Baqara, aya 102)

    As-Sadiy a spus: Allah AtotPuternicul spune:{ Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. } Deci, diavolii obişnuiau să stea ascunşi şi să asculte ceea ce îngerii vorbeau despre lucrurile de pe pământ: moarte, lucruri nevăzute sau ordine divine. Apoi, coborau pe pământ să şoptească ghicitorilor, care apoi le spuneau oamenilor. Oamenii credeau în ele şi acţionau în funcţie de ele. Odată cu trecerea timpului, ghicitorii au căpătat încredere în spusele diavolilor ,ca apoi să adauge la fiecare cuvânt auzit o sută de minciuni de-ale lor. Oamenii au început să scrie aceste lucruri, despre cum djinii ştiu nevăzutul, scrieri care au circulat printre Copii lui Israel. Solomon a adunat repede toate aceste scrieri într-un cufăr pe care l-a îngropat sub tronul său. Toţi diavolii care încercau să se apropie de cufăr erau arşi de vii. Solomon a declarat că va decapita pe orice va pretinde că djinii ştiu nevăzutul. După moartea lui Solomon,..., un diavol luând chip de om veni la oameni şi le spuse: Vă voi conduce către o comoară veşnică care niciodată nu se va epuiza. Şi le-a ordonat să sape sub tronul lui Solomon, el dându-se la o parte. Apoi le-a spus: ‘Puteţi să mă omorâţi dacă nu gasiţi nimic’. Ei au săpat găsind manuscrisele. Imediat, diavolul le-a spus: ‘Datorită acestei magii, Solomon putea stăpâni peste oameni, djini şi păsări. Apoi, dispăru. S-a spus despre Solomon că ar fi fost vrăjitor. Copii lui Israel au păstrat aceste manuscrise şi au discutat( în contradictoriu) pe seama lor cu Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam. Dar Allah AtotPuternicul i-a revelat : { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. }

    Ar-Rabi' Ibn Anas a relatat că: Evreii obişnuiau să-l întrebe pe Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, despre ceea ce scria în Tora, şi de fiecare dată Allah îi revela un verset cu care îi înfrângea. Apoi ei au spus: Muhammad ştie ceea ce ne-a fost nouă revelat mai bine decât ştim noi! Aşa că, l-au întrebat despre vrăjitorie iar Allah i-a revelat Declaraţia Sa: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut.}, informându-l pe Profetul Său, salla Allahu aleihi wa salam, despre cartea pe care diavolii au scris-o despre vrăjitorie şi preziceri şi pe care tot ei au îngropat-o sub tronul lui Solomon. Cu adevărat, Solomon nu cunoştea nevăzutul. Când el a murit, diavolii au dezgropat cartea şi i-au înşelat pe oameni spunând: aceasta este ştiinţa lui Solomon pe care el a folosit-o în secret şi pe care a ascuns-o de voi. Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, i-a informat pe evrei despre acestea, iar ei au plecat umiliţi, frângându-şi mâinile de suparare.

    Mujahid a spus referitor la Declaraţia lui Allah Subhanu wa Ta’alla: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut.}, că diavolii obişnuiau să asculte pe ascuns ceea ce îngerii spuneau, adăugând fiecărui cuvânt auzit 200 de minciuni. Apoi, Solomon le-a confiscat scrierile şi după moartea sa ei le-au recuperat şi le-au arătat oamenilor că nu era altceva decât magie neagră (ceea ce Solomon, aleihi salam, făcea).

    Sa'id Ibn Jubair a spus: Solomon obişnuia să caute şi să captureze magia diavolilor, îngropând-o apoi sub tronul său. Diavolii nu se mai puteau apropia de ea şi de aceea i-au minţit pe oamenii că aceea ar fi fost ştiinţa cu care Solomon a putut stăpâni peste djini, vânt, etc., şi pe care a îngropat-o apoi sub tronul său. Dupa aceea, oamenii au dezgropat-o şi au folosit-o. Mai târziu, oamenii din Hejaz au spus: Solomon obişnuia să practice vrăjitoria. Despre asta, Allah AtotPuternicul a revelat în Qur’an: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut.}.

    Muhammad Ibn Ishaq Ibn Yasar a spus: când diavolii au aflat despre moartea lui Solomon, au scris două feluri de vrăjitorie( magie ) de ex.: pt a rezolva aceste şi aceste probleme, trebuie să practici aceste şi aceste lucruri( proceduri ). Ei au adunat toate acestea într-o carte pe care au sigilat-o cu sigiliul de pe inelul lui Solomon şi pe care au numit-o: Aceasta este ceea ce a fost scris de Asif Ibn Barkhiya la ordinul regelui Solayman( Solomon ) Ibn Dawud. Apoi au îngropat-o sub tron( tronul lui Solomon ). După un timp, Copii lui Israel au dezgropat-o spunând: Cu adevărat, Solomon ne-a condus după regulile ei( cărţii ) şi au răspândit vrăjitoria printre oameni. Când Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, l-a menţionat pe Solayman Ibn Dawud ca unul dintre Mesagerii trimişi de Allah AtotPuternicul, evreii din Madina au zis: Uimitor, Muhammad susţine că Solayman Ibn Dawud era Profet, pe Allah, el nu era altceva decât un vrăjitor. Apoi, Allah AtotPuternicul a revelat următorul verset: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut! } (Surat Al-Baqara, aya 102)

    Ibn Jarir a relatat: Al-Qasim mi-a povestit de la Hussein Ibn Al-Hajjaj care ştia de la Abu Bakr care ştia de la Shahr Ibn Hawshab(este un narator slab) care spunea: Diavolii au început să scrie vrăjitorie când nu era Solomon. “ Ei scriau: oricine vrea să facă asta şi asta, trebuie să stea cu faţa la soare şi să spună asta şi asta. Şi, oricine vrea să facă asta şi asta, trebuie să stea cu spatele la soare şi să spună asta şi asta.” Au scris toate acestea într-o carte pe care au numit-o: “Aceasta este ceea ce a fost scris de Asif Ibn Barkhiya la ordinul regelui Solayman Ibn Dawud: din comoara cunoaşterii”. Apoi, au îngropat-o sub tronul lui Solomon. Când Solomon a murit, Diavolul a luat chipul unui orator şi a spus: “ O voi, oameni! Solomon nu a fost Profet; a fost doar un vrăjitor! Mergeţi şi căutaţi dovezi ale vrăjitoriei sale printre lucrurile şi casa sa.” Şi i-a condus pe ei la “comoara” îngropată. Atunci oamenii au spus: “ Pe Allah! Solomon a fost un vrăjitor care ne-a condus datorită magiei sale.” Credincioşii dintre ei au spus: “ Nu, el a fost un Profet credincios.” Când Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a fost trimis şi i-a menţionat pe Dawud(David) şi Solayman(Solomon), evreii au spus: “Muhammad confundă adevărul cu minciuna: l-a pus pe Solomon alături de Profeţi când el e doar un vrăjitor purtat de vânt. Îndată, Allah AtotPuternicul a revelat versetul: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soata lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Daca ei ar fi ştiut! } (Surat Al-Baqara, aya 102)

    Ibn Jarir a relatat: Muhammad Ibn`Abdel A`la As-San`ani mi-a spus că a auzit de la Al-Mu`tamir Ibn Sulaiman care spunea: L-am auzit pe Imran Ibn Jarir care l-a auzit pe Abu Majliz spunând că: Solayman, aleihi salam, a încheiat un pact cu toate creaturile. Deci, când orice persoană avea o problema, el (Solomon) îl ruga pe Allah în leg cu persoana respectivă, iar aceasta îşi revenea. Din nefericire, oamenii au luat acest lucru drept vrăjitorie şi magie spunând: aceasta (cartea) este lucrul după care acţiona Solayman Ibn Dawud. Imediat, Allah AtotPuternicul a revelat următorul verset în Qur’an: { Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon (Solayman), ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel(Babylon), lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:” Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Daca ei ar fi ştiut! } (Surat Al-Baqara, aya 102)


    va urma inşha'Allah Ta'alla
  4. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea Cetatii


    Asalamu 3alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu sis


    În numele lui Allah Cel Milostiv Îndurător



    (3)


    Locuitorii Cetăţii


    Allah AtotPuternicul spune:

    Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii.
    Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am întărit şi cu un al treilea şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”
    Dar ei le-au răspuns: “Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi. Cel Milostiv [Ar-Rahman] nu a facut să coboare nimic, iar voi nu faceţi decât să minţiţi!”
    Însă [trimişii le-]au zis: “Domnul nostru ştie că noi suntem trimişi la voi,
    Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.
    Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”
    Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi! Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!...”
    Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând, şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
    Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!
    De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El ve-ţi fi voi întorşi!
    Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv [Ar-Rahman] va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui!
    Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!
    Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”
    Şi i se zice lui(i-au zis Îngerii când a murit): “Intră în Rai!”(ca răsplată pt credinţa ta adevărată) Iar el răspunde: “O, de ar şti neamul meu
    Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”
    Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.
    Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.
    (Surat Ya-Sin,ayat 13-29)

    'Abdullah Ibn 'Abbas, Ka'b Al-Ahbar şi Wahb Ibn Munabih precum şi mulţi alţii au relatat povestea cetăţii Antiochia (Antakia de azi), guvernată de regele Antikhis Ibn Antikhis. Acest rege obişnuia să se închine la idoli. Allah AtotPuternicul a trimis la el trei Mesageri cu care el s-a contrazis. Mesagerii erau: Sadiq, Masduq şi Shalom. Era evident faptul că ei erau Mesageri trimişi de Allah AtotPuternicul. Qatadah pretindea că ei ar fi Mesageri trimişi de Isus Cristos. Aceeaşi versiune a fost susţinută şi de Ibn Jarir după Wahb după Ibn Sulaiman după Shu' aib Al-Jiba'i care a adăugat că: acei mesageri se numeau: Simion, Iona şi Paul iar oraşul se numea Antiochia. Această viziune asupra faptelor e nefondată deoarece oamenii din Antiochia atunci când i-au primit pe cei trei discipoli ai lui Isus Cristos, Pacea fie asupra lor, au fost primii care au crezut în el la vremea aceea. În consecinţă, Antiochia a fost unul dintre primele patru oraşe în care au existat pt prima dată patriarhi creştini. Aceste patru oraşe au fost Antiochia, Ierusalim, Alexandria şi Roma. Cu toate acestea, locuitorii oraşului nu au fost distruşi, în timp ce oamenii mentionaţi în oraşul din versetele Qur'anice au fost exterminaţi, urmând uciderea companionilor lor pe care Allah i-a trimis ca să-i prevină. Allah AtotPuternicul spune: { Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} (Surat Ya-Sin, aya 29).

    Nu există nici o contradicţie între cele două interpretări, pt că cei trei Mesageri ai lui Allah care au fost trimişi primilor locuitori ai cetăţii Antiochia nu au fost crezuţi, acest lucru ducând la completa distrugere a lor, lucru care nu s-a întâmplat Apostolilor lui Isus, aleihis salam. Apoi, pământul lor a fost repopulat şi în timpul vieţii lui Isus, aleihis salam, noii locuitori ai cetăţii au crezut în cei trei mesageri ai săi.

    Insinuarea că povestea menţionată în Gloriosul Qur’an este cea a mesagerilor lui Isus, aleihis salam, este una absurdă şi nefondată. Desigur, contextul arată că ei, Mesagerii, au fost trimişi de Allah AtotPuternicul. Allat AtotPuternicul spunând: { Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii. / Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am intărit şi cu un al treilea} explicatia: i-a întărit cu un al treilea Mesager, { şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”} (Surat Ya-Sin, ayat 13,14). Locuitorii cetăţii au spus că Mesagerii erau doar oameni, aşa că au ajuns la concluzia că Allah AtotPuternicul trimite oameni drept Mesageri. Iar Mesagerii au afirmat că Allah ştie cel mai bine că au fost trimişi la ei şi dacă Îl mint, cu siguranţă El le va da cea mai grea pedeapsă dintre câte există, adăugând: { nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]}; explicatia: înseamnă că ei au fost trimişi doar pt a-i călăuzi.
    {Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi.} pt ceea ce ne-aţi adus.{ Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”} explicatia: i-a ameninţat pe ei zicându-le că vor fi umiliţi şi omorâţi (cu pietre).
    {Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi!} explicatia: adică voi ve-ţi fi cei mai rău afectaţi. {Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!..} deoarece noi v-am reamintit şi v-am arătat calea pe care trebuie să o urmaţi în schimb voi ne-aţi ameninţat cu umilirea şi moartea. { Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura[ Musrifun]!...”} explicaţia: adică aţi depăşit toate limitele datorită multitudinii de păcate pe care le comiteţi şi neascultării faţă de Allah Azza wa Jaal.

    Allah AtotPuternicul spune: { Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând,} să-i susţină pe Mesageri şi să-şi declare credinţa în ei. { şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
    / Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!}
    explicaţia: ei vă invită la dreapta călăuzire, la adevărul absolut, fără să ceară nici o răsplată de la voi. Apoi el i-a invitat să-l adore doar pe Allah cel Unic, şi să nu mai adore pe altcineva în afară de El, pt că nimeni altcineva nu le va fi de vreun folos în această viaţă sau în Viaţa de Apoi.

    { Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!} explicaţia: dacă aş adora pe altcineva în afară de Allah. Apoi, credinciosul le-a spus celor trei Mesageri: { Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”} deci fiţi martori ai declaraţiei mele în faţa Domnului vostru. Sau, O oamenii mei! Ascultaţi declaraţia mea de credinţă pe care o fac acestor Mesageri. Apoi, l-au omorât fie aruncând pietre în el până a murit, fie prin bătaie, fie aruncându-se brusc asupra lui. Ibn Ishaq a relatat după unii dintre oamenii din vremea sa şi sub autoritatea lui `Abdullah Ibn Mas’ud că oamenii l-au călcat în picioare până când i-au rupt gâtul.
    Ath-Thawri a relatat după`Asim Al-Ahwal după Abu Majlaz care a spus: Numele credinciosului era Habib Ibn Murriy şi era tâmplar, sau croitor, sau poate cizmar. Deasemenea se mai spune ca obişnuia să se roage într-o pesteră izolată. `Abdullah Ibn `Abbas, radiAllahu anhu, a spus: El era Habib, tâmplarul bolnav de lepră.

    Era un om darnic, dar a sfârşit omorât de proprii lui oameni. Apoi, Allah AtotPuternicul a spus: {Intră în Rai(Jannah)} atunci când el a fost omorât de oamenii lui(din oraşul său), explicaţia: Allah AtotPuternicul l-a primit în Paradis.
    Iar când el(omul) a văzut bucuriile de acolo(din Paradis) a spus: {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} pt a crede în ceea ce eu am crezut şi pt a câstiga ceea ce eu tocmai am câstigat.
    Ibn `Abbas ,radiAllahu anhu, a spus: I-a sfatuit pe oameni în timpul vieţii sale spunând:{ O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!}, iar după moartea sa {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”}.
    Qatadah a completat spunând: Credinciosul dă întotdeauna sfaturi deoarece vede răsplata pe care a pregătit-o pt el Allah Subhanu wa Ta’alla {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} explicaţia: doreşte ca oamenii săi să vadă onoarea pe care Allah i-a daruit-o. Qatadah a adăugat: Pe Allah(Jur)! Allah nu i-a mustrat şi nici măcar nu i-a învinut pe acei oameni după ce l-au omorât (pe credincios) {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah, pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} Allah AtotPuternicul a spus: {Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.} Allah AtotPuternicul nu avea nevoie să trimită împotriva lor o oaste din cer pt a-i pedepsi pt ceea ce le-au facut Mesagerilor.

    Mujahid şi Qatadah au spus: Înseamnă că Allah nu le-a mai trimis încă un Mesaj. Ibn Jarir a spus: Prima interpretare este mult mai bună deoarece Allah AtotPuternicul spune după aceea: {căci nu am vrut să facem să coboare.}, Allah nu a avut nevoie să trimită asupra lor asemenea pedeapsă pt că nu au crezut în Mesagerii Săi şi pt că l-au omorât pe credinciosul Său, {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}

    Învăţaţii au spus: Allah AtotPuternicul l-a trimis pe Gabriel(Jibril,aleihis salam) care a închis porţile cetăţii şi cu un singur strigăt {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}, ei au fost aduşi la tăcere, nemişcaţi şi morţi.

    Concluzia, este că toate dovezile arată că oraşul menţionat în versetele Qur’anice nu a fost Antiochia cea de azi deoarece oamenii de acolo credeau în Allah şi l-au urmat pe mesagerul său Isus, aleihis salam. Mai mult decât atât, s-a spus că Antiochia a fost primul oraş care şi-a declarat credinţa în Isus, aleihis salam.

    Sfârşit
  5. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea Elefantului

    În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

    Povestea elefantului

    Allah AtotPuternicul spune:

    1. Oare n-ai vãzut tu (O Muhammad) ce a fãcut Domnul tãu cu oamenii elefantului?!( Referire la expediţia etiopianã condusã de Abraha Al-Ashram , care a voit sã distrugã
    sanctuarul Al-Ka'aba din Makkah.)
    2. Oare nu a fãcut El vicleşugul lor sã fie în deşert?!(4)
    3. Şi a trimis peste ei pãsãri în stoluri,
    4. Ca sã arunce asupra lor cu pietre din lut ars [Sijjil]!
    5. Şi i-a fãcut pe ei ca un ogor mâncat.
    (Surat Al-Fil, ayat 1-5)


    At -Tabari a spus: Primul care domesticit elefanţii a fost Ifridun Ibn Athqiyan care l-a omorât pe Ad- Dahhaq. Tot el a fost primul care a folosit seile pt cai. Dar, primul care a domesticit si calarit caii a fost Tahmuris, al treilea rege de pe pamant. Deasemenea, se spune ca Isma'il Ibn Ibrahim, aleihi salam, a fost primul care a călărit caii. Este foarte probabil ca el să fi fost primul dintre Arabi care a călărit un cal, şi Allah ştie cel mai bine care e adevărul.
    Se spune: Cu toate că elefantul este foate mare, îi este frică de pisici. De aceea unii spun, că în timpul luptei lor împotriva Indienilor, au adus pe câmpul de luptă câteva pisici pt a-i forţa pe elefanţi să se retragă.
    Ibn Ishaq a spus: Guvernatorul sau viceregele, Abraha Al-Ashram a construit o biserică mare şi foarte frumoasă, scriindu-i regelui Abisiniei, Negus următoarele “ Am construit o biserică pt tine aşa cum nu s-a mai văzut alta, şi intenţionez să redirecţionez pelerinii din Makka către Abisinia.”
    Al-Suhaili a spus: Abraha Al-Ashram i-a obligat pe Yemeniti să construiască acea biserică, forţându-i în acelaşi timp să guste diferite umilinţe. Obişnuia să taie mâna celui care venea la lucru târziu, după răsăritul soarelui. A luat multe lucruri de valoare din palatul din Bilqis pe care le-a pus în biserica sa.
    El a luat marmura, pietrele preţioase şi alte lucruri de valoare.
    Mai mult decât atât, el a ridicat cruci din aur şi din argint, a construit amvoane din abanos şi fildeş, şi a extins biserica. Ulterior, când Abraha a fost ucis, oricine a încercat să ia ceva ieşit din zidurile bisericii sau din ornamente, au ezitat de teamă ca Jinii să nu le facă vreun rău. Pentru că, aceasta a fost ridicată pe mormântul a doi idoli Ku'aib şi soţia lui, a căror înălţime era de aproximativ şaizeci de coţi. Deci, Yemeniţii au păstrat neatinsă biserica până în epoca lui Al-Saffah, primul calif Abisinian. El, Al-Saffah, a trimis un grup de învăţaţi credincioşi care au demolat complet biserica, şi aşa a rămas ea distrusă până în ziua de azi.
    Ibn Ishaq a spus: Când Arabii au auzit de scrisoarea pe care Abraha i-a trimis-o lui Negus, un om din Kinanah s-a înfuriat. A mers la biserica respectivă şi a urinat pe zidurile ei. Nimeni nu l-a observat, şi aşa el s-a întors acasă în siguranţă. Când vestea a ajuns la urechile lui Abraha el a întrebat cine e acea persoană care a avut curajul să facă asemenea faptă. Răspunsul a fost: cel care a făcut asemenea lucru(faptă) a fost unul dintre acei arabi care merg în pelerinaj la Ka’ba din Mecca, la auzul veştii că vrei să redirecţionezi pelerinajul de la Casa Sfântă la biserica ta (recent construită). El ( arabul) s-a înfuriat şi a venit să işi arate dezacordul prin fapta sa ( privitor la ceea ce ai declarat). Când a auzit asta, Abraha a luat foc şi a jurat că va demola Ka’ba. Apoi, a ordonat Abisinienilor (care erau Creştini) să se pregătească de razboi. A pregatit o mare expediţie către Mecca la care a participat şi un elefant sau elefanţi. Arabii au auzit vestea şi s-au îngrozit, dar au decis să lupte cu toate forţele împotriva lor. Unul dintre nobilii Yemeniţi, şi anume Dhu Nafar s-a ridicat, împreună cu cei din neamul său şi cei care au răspuns chemării sale, să lupte împotriva lui Abraha. Cele două părţi s-au întâlnit, Dhu Nafar şi cei care îl însoţeau au fost înfrânţi, însuşi Dhu Nafar fiind luat prizonier. A fost apoi adus în faţa lui Abraha care era aproape să-l ucidă, dar Dhu Nafar a spus: “ O rege! Nu mă omorî, s-ar putea să-ţi fiu de folos.” Abraha auzind aceste cuvinte nu l-a omorât ţinându-l legat în custodia sa. Apoi a plecat să duca la bun sfârşit planul său. A ajuns la Khath’am unde s-a întâlnit cu Nufail Ibn Habib Al-Khath' ami care-şi conducea cele două triburi ale sale -Shahran si Nahis- împreună cu aceia dintre arabi care l-au urmat. Nufail a fost şi el învins şi luat prizonier pt a fi adus în faţa lui Abraha. Abraha intenţiona să-l ucidă şi pe el, dar Nufail a spus: “ O rege! Nu mă ucide. Pot să te conduc spre locul unde vrei să ajungi.Uite! Dovada mea de credinţă. Abraha l-a eliberat şi l-a luat drept călăuză. Când a trecut de Ta’if a venit la el Mas' ud Ibn Mu' tab Ibn Malik Ibn Ka' b Ibn 'Amr Ibn Sa'd Ibn 'Auf Ibn Thaqif împreună cu cei care îl însoţeau spunând: “ O rege! Nu suntem altceva decât sclavii tăi, ascultăm şi ne supunem, nu există nici o vrajbă între noi, şi Casa noastră nu este ceea ce tu vrei – adica Al-Lat – tu vrei doar Casa din Mecca. Prin urmare, vom trimite pe cineva cu tine care te va conduce la aceasta.
    Ibn Ishaq a spus: Al-Lat era o Casă “Sfântă” din Ta’if, şi era pt ei exact cum era Ka’ba pt restul Arabilor. Au trimis un om care se numea Abu Rughal pt a le arata drumul spre Mecca. Au mers împreună până au ajuns la un loc numit Al-Maghmas unde Abu Rughal a murit. Abu Rughal a fost înmormântat acolo şi mai târziu, arabii au pus o piatră pe mormântul său. Aşa cum am menţionat, în Povestea lui Thamud, când Abu Rughal care era printre oamenii lui Abraha a iesit din Casa Sacră (Ka’ba) unde se adăpostise o piatră a căzut peste el şi aşa el a murit.
    Ibn Ishaq a spus: se pare ca Abu Rughal din povestea noastră avea acelaşi nume ca strămoşul său pe al cărui mormânt a fost pusă o piatră de către Arabi. Mai mult decât atât, oamenii obişnuiau să pună pietre pe mormintele celor decedaţi.
    Ibn Ishaq a spus: Când Abraha a ajuns în Al-Maghmas, a trimis un bărbat pe nume
    Al-Aswad Ibn Maqsud împreună cu câţiva oameni au plecat în recunoaştere.
    În urma acestei expediţii Al-Aswad şi-a însuşit unele din bunurile Arabilor printre care şi două sute de cămile care aparţineau lui Abdul Muttalib, unchiul Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, care era, pe atunci, unul dintre conducătorii nobililor. Pe langă toate acestea Quraisii, Kinanah şi Hudhail au decis să lupte împotriva lui Abraha, dar au înţeles că ei nu pot să-şi permită acest lucru şi au renunţat la idee. Apoi, Abraha l-a trimis pe Hanatah Al-Himiari în Mecca ordonându-i să întrebe despre conducătorul oamenilor de aici spunându-i: “ Eu (regele) nu am venit să lupt împotriva ta, eu am venit doar să distrug Casa Sfântă. Dacă nu îmi stai în cale, nu iţi voi face nimic.” Abraha a adăugat mesagerului său: “ Şi dacă işi arată dorinţa de a nu lupta, adu-l la mine.” Când Hanatah a intrat în Mecca, a întrebat cine este şeful sau conducătorul acolo. I s-a spus: este 'Abdul Muttalib Ibn Hashim. La întâlnit şi i-a transmis mesajul său. 'Abdul Muttalib a spus: “ Pe Allah! Nu intentionăm să luptăm împotriva voastră. Chiar nu ne putem permite acest lucru. Aceasta este Casa Sfântă a lui Allah şi a prietenului (Khalil) Său Ibrahim, aleihis salam, şi doar EL o poate proteja dacă doreşte acest lucru. Auzind acestea, Hanatah a spus: “ Vin-o cu mine să-l întâlneşti (pe Abraha), pt că aşa mi-a ordonat.” 'Abdul Muttalib l-a însoţit împreună cu câţiva dintre fii săi până când au ajuns în apropierea taberei lor. Acolo au întrebat de Dhu Nafar care era un prieten de-al său. A intrat la el în închisoare şi i-a spus: “ O Dhu Nafar! Nu poţi face nimic pt noi în legătură cu această problemă a noastră? Dhu Nafar a răspuns: “ Ce poate face pt voi un prizonier care asteaptă să fie omorât în orice clipă? Tot ce pot face pt tine este să te trimit la Anis, un prieten de-al meu, care are grijă de elefant, iar el să pună o vorbă bună pt tine şi să ceară permisiunea ca tu să-l întâlneşti pe Abraha.” 'Abdul Muttalib a spus: “ Îmi este de ajuns ceea ce îmi oferi.” Dhu Nafar l-a trimis la Anis spunându-i: Cu adevărat, ‘Abdul Muttalib este căpetenia Quaraişilor, el este generos atât cu oamenii cât şi cu animalele şi regele (Abraha) a luat două sute de cămile care îi aparţineau. Aşa că, cere pt el permisiunea de a-l întâlni pe Abraha şi fă orice consideri că poate fi folositor pt el. Anis a spus: Cu siguranţă, aşa am sa fac. Anis s-a prezentat în faţa lui Abraha şi i-a spus: O rege! Conducătorul Quaraişilor este aici şi vrea să te întâlnească, aşa că dă-i permisiunea, dacă doreşti! Abraha fu de acord.
    'Abdul Muttalib era foarte chipeş şi înalt , iar când Abraha l-a vazut i-a arătat un mare respect fiind foarte impresionat. Aşa că, nu l-a lăsat să stea singur în faţa lui dar nici nu putea să-l poftească să stea lângă el (lângă tronul său), aşa că au stat împreună pe un covor scump. Apoi, a spus translatorului său: Întreabă-l ce vrea? Oricum, Abraha a fost surprins să audă că ‘Abdul Muttalib tot ce dorea era o compensaţie pentru cele două sute de cămile ale sale, dar nu i-a cerut să părăsească Ka’ba singur. Cand Abraha şi-a exprimat uimirea Abdul Muttalib a răspuns: “ eu sunt stăpânul acestor camile, întrucât Ka’ba are un Stăpân care o va păzi”. Abraha a spus: “ Nimeni un o poate proteja de mine” Abdul Muttalib a răspuns: “ Tu eşti pe cont propriu”. Într-un sfârşit, Abraha i-a dat înapoi cămilele.
    Ibn Ishaq a spus: Se spune că atunci când Abdul Muttalib a intrat la Abraha
    a fost însoţit de Ya'mur Ibn Nafa'ah Ibn 'Adiy IbnAd-Dail Ibn Bakr Ibn
    'Abd Manah Ibn Kinanah şef al tribului Banu Bakr şi Ibn Khuwailid
    Wa'ilah şef al tribului Hudhail Abraha care a oferit o treime din
    proprietăţile districtului Tihamah în schimbul întoarcerii şi lăsării Ka'bei în pace
    . Dar, Abraha a refuzat oferta lor. Ibn Ishaq a adăugat: "Eu nu sunt sigur despre autenticitatea acesteia! "
    Când Abdul Muttalib s-a întors acasă, a spus Quraişilor despre ceea ce
    s-a întâmplat între el şi Abraha şi a ordonat să se evacueze Mecca şi să se
    mute în munţi. Apoi, el însoţit de nişte bărbaţi au stat ţinând strâns inelul Ka’bei, invocând pe Allah şi cerând ajutorul Lui împotriva lui Abraha şi a trupelor sale.

    Ibn Ishaq a spus: Atunci, Abdul Muttalib a lăsat inelul uşii şi s-a întors împreună cu
    Tovarăşii săi în munţi căutând adăpost şi aşteptând ceea ce s-ar putea
    întâmpla în continuare. Dimineaţa, Abraha s-a pregătit pentru a intra Mecca, împreună cu trupele şi elefantul său. Numele elefantul era Mahmoud. Când el a fost îndreptat spre Mecca, Ibn Nufail Habib a venit lângă el şi i-a şopti la ureche: îngenunchează Mahmoud şi întoarce-te acasă în siguranţă, esti în Oraşul Sacru a Lui Allah. Apoi a dat drumul urechii şi elefantul a îngenunchiat.
    As-Suhaili a spus: aceasta înseamnă că elefantul a căzut la pământ, căci elefanţii
    nu îngenunchează. Se spune: că unii unii elefanti pot să îngenungheze întocmai precum cămilele. Şi, Allah ştie cel mai bine.

    Nufail Ibn Habib a plecat şi a urcat pe munte până a fost departe şi în
    siguranţă. Abisinienii au bătut elefantul forţându-l să se ridice în picioare, dar
    el a refuzat. Ei l-au lovit la cap cu arme,dar el a refuzat în continuare. Au facut tot posibilul să-l forţeze să stea în picioare, dar nu au putut. Ei i-au intors
    faţa spre Yemen şi s-a ridicat şi a fugit la acesta. Ei i-au intors faţa spre Sham (Siria) şi apoi spre est, iar el s-a ridicat în picioare şi a fugit la acestea. Apoi l-au intors iar spre Mecca dar acesta a refuzat.

    În consecinţă, Allah Atotputernicul a trimis peste ei păsări de la malul mării asemănătoare vulturilor. Fiecare pasăre ţinea câte trei pietre: una în ciocul său şi celelate în cele două picioare.
    Pietrele erau ca mazărea şi lintea, şi nici unul dintre abisinieni
    nu a fost lovit de o piatră, dar el (elefantul) a fost ucis. Mai mult,păsările nu au lovit cu toate pietrele. Restul au fugit căutand locul din care au venit prima oara şi au cerut lui Nufail Ibn Habib sa le ghideze înapoi în Yemen.

    Ibn Ishaq a spus: Abisinienii au fugit în timp ce moartea ii urmărea la
    fiecare pas iar Abraha a fost lovit si el de o piatră. Ei i-au luat corpul iar acesta a început să rupă bucăţică cu bucăţică până au ajuns la
    San'aa. La scurt timp, pieptul i-a crăpat (după cum au susţinut istoricii) şi el a murit.
    Ibn Ishaq a spus : Ibn 'Utbah mi-a spus că acel an a fost primul an în care rujeola, si copacii amari au apărut pentru prima dată în Peninsula Arabă.

    Ibn Ishaq a spus: Când Allah Atotputernicul a trimis pe Profetul Său Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, El le-a reamintit Quraişilor ca prin Mila Sa i-au înfrânt ei pe abisinieni spunând:
    1. Oare n-ai vãzut tu (O Muhammad) ce a fãcut Domnul tãu cu oamenii elefantului?!( Referire la expediţia etiopianã condusã de Abraha Al-Ashram , care a voit sã distrugã sanctuarul Al-Ka'aba din Makkah.)
    2. Oare nu a fãcut El vicleşugul lor sã fie în deşert?!(4)
    3. Şi a trimis peste ei pãsãri în stoluri (Ababil),
    4. Ca sã arunce asupra lor cu pietre din lut ars [Sijjil]!
    5. Şi i-a fãcut pe ei ca un ogor mâncat.
    (Surat Al-Fil, ayat 1-5)
    Apoi, Ibn Hisham şi Ibn Ishaq a început să interpreteze această Surat iar după ce au terminat au declarant următoarele:
    Ibn Hisham a spus:cuvântul "Ababil" înseamnă "în stoluri", deşi Arabii nu au folosit niciodată acel cuvânt înainte de Revelaţia Gloriosului Qur’an. În schimb cuvântul "Sijjil", Yunus-Nahwi şi Ubaidah Abu mi-au spus "că
    a fost folosit de catre arabi ca sens de: solid şi puternic”. Mai mult decât atât, unii interpreţi au susţinut că initial au fost două cuvinte în persană şi anume "Sinj" şi "Lil", dar arabii le-au facut unul singur. "Sinj" înseamnă piatră, stană iar “Lil” înseamnă
    lut sau pietre grele formate din aceste două materiale (piatră şi lut). El a adăugat,
    "` Assf " vine de la frunze. AI-Kasa'i a spus: Am auzit unii gramaticieni spunând:
    "forma de singular a cuvântului " Ababil " este" ABIL ".În plus, mulţi dintre savanţi nostrii au spus: "Ababil" însemnă stoluri de păsări grupate ici colo.
    'Abdullah Ibn' Abbas, radiAllahu anhu a spus: ciocurile lor erau ca cele ale păsărilor iar picioarele lor erau ca cele ale câinilor. Ikrimah a adăugat: capetele lor erau ca cele ale leilor, iar pt că au venit de la malul mării culoarea lor era verde. De asemenea, Umair Ubaid Ibn, a spus: acestea au fost păsări marine negre, care ţineau pietre în ciocurile şi picioarele lor. Abdullah Ibn Abbas, radiAllahu anhu, a spus de asemenea: ele arătau precum pasărea Phoenix, iar cea mai mică piatră care a fost cărată era egală cu capul unui om, dar erau şi pietre egale cu o cămilă. Acelaşi punct de vedere a fost susţinut şi de Yunus Ibn Bakir după Ibn Ishaq. Unii interpreţi a spus: pietrele au fost prea mici. Dar Allah stie cel mai bine!
    Ibn Abu Hatim a spus: Abu Zar'ah ne-a spus sub autoritatea lui Muhammad Ibn
    'Abdullah Ibn Abu Shaibah care a auzit de la Mu'awiyah care a auzit de la Al-A'mash care a auzit de la Abu Sufyan care l-a auzit pe Ubaid Ibn 'Umair spunând: Când AllahAtotputernicul a vrut să distrugă stăpânii elefanţilor El a trimis împotriva lor stoluri de păsări de la malul mării asemănătoare vulturilor, iar fiecare dintre ele ţineau trei pietre: una în cioc şi două în cele două picioare. Ele au zburat până au fost direct deasupra armatei, au ţipat şi au dat drumul pietrelor. În plus, Allah Atotputernicul a trimis un
    vântului puternic care a lovit pietrele iar acest lucru a adăugat viteză şi fortă acestora,
    lucru care a cauzat pieirea unei mari părţi din armată.
    Ibn Ishaq a spus, aşa cum declarase şi puţin mai devreme, că nu toti au fost loviţi de pietre. Mai degrabă, unii dintre ei au reuşit să se întoarcă în Yemen şi să le povestească cele întâmplate oamenilor de acolo. Însuşi Abraha a fost lovit de pietre, fiind dus apoi în Yemen unde a murit. Fie ca Allah Cel Atotputernicul să-l blesteme!
    Ibn Ishaq a relatat: Am auzit de la Abdullah Ibn Abu Bakr care a auzit de la Samurah care a auzit-o pe Aisha, radiAllahu anha, spunând: Am văzut călăreţul şi grăjdarul elefantului de la Mecca orb, cerând oamenilor să îi hrănească.Cu toate acestea, ea a menţionat mai devreme ca numele grăjderului era Anis, iar al călăreţului era necunoscut. Dar Allah ştie cel mai bine!
    În Tafsirul lui (interpretare), An-Naqqash a menţionat că inundaţiile au cărat
    departe trupurile lor moarte aruncându-le în mare. În acelaşi an, anul elefantului, s-a născut şi Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam. Însă unii
    oamenii de ştiinţă spun că această întâmplare a avut loc cu doi anii inaintea nasterii lui, salla Allahu aleihi wa salam.

    Apoi, Ibn Ishaq a spus ca arabii au compus poezii în cinstea acelui eveniment
    în care Allah Atotputernicul a adus victoria în Casa Sa Sacră în care El a vrut să se aducă onoare, demnitate, purificare şi respect pentru Mesagerul Său Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, şi prin Legea pe care a trimis-o împreună cu el. Unul dintre stâlpii fundamentali ai acestei legislaţii este Rugăciunea care se face în direcţia Qiblah onorabilei Ka’ba. Ceea ce Allah Cel Atotputernic a facut
    stăpânilor elefanţilor nu a fost niciodată de dragul Quraişilor. De exemplu unii creştinii abisinieni erau mult
    mai aproape de Ka’ba decât politeiştii din Quraiş, însă victoria a avut loc ca o pregătire pentru apariţia Profetului
    Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam.
    Atât Ibn Ishaq cât şi alţii au adăugat: După moartea lui Abraha, abisinienii au fost
    conduşi de către fiul său, Yaksum, apoi de către fratele său, Masruq Ibn Abraha care a fost ultimul lor rege.
    Incidentul cu elefantul a avut loc în luna Al-Muharram, anul 882 în conformitate cu
    Calendarul roman.
    După moartea lui Abraha la conducerea Yemenului i-au urmat cei doi fii, iar odata cu aceştia domnia abisinienilor în Yemen a luat sfârşit, biserica construita de Abraha
    ajungând în paragină. Nimeni nu se putea însă apropia de biserică deoarece aceasta fusese construită peste locul în care erau înmormântaţi doi idoli-Ku'aib şi soţia lui. Cei doi idoli erau făcuţi din lemn, iar
    înălţimea lor era de aproximativ şaizeci de coţi şi erau atinşi de Jinni. Din acest
    motiv, nimeni nu putea risca să se apropie de biserică sau să ia ceva
    din yidurile sau ornamentele bisericii deoarece se temeau de răul pe care i l-ar putea face Jinii. Aşadar biserica a rămas pustie până în
    momentul primului Calif Abisinian, As-Saffah la care a ajuns vestea bogăţiilor
    găsite în interiorul bisericii. El a trimis pe conducătorul său peste Yemen, Ibn Al-'Abbas
    Ar-Rabi să o distrugă şi să aducă toate obiectele de preţ ce le-ar putea găsi acolo.

    În cele din urmă, ar trebui să ne ridicăm mâinile şi să ne rugăm lui Allah Atotputernicul
    spunând: "0 Allah Toate laudele sunt pentru Tine; Tu eşti Lumina Cerurilor
    şi Pământului.Toate laudele sunt pentru Tine ; Tu esti Păstrătorul
    Cerurilor şi al Pămîntului. Toate laudele sunt pentru Tine;Tu esti Domnul
    Cerurilor şi al Pământului şi a tot ceea ce este între ele. Tu eşti Adevărul, şi
    Promisiunea Ta este Adevăratăl, şi vorbele Tale sunt Adevărate, şi întâlnirea cu Tine este Adevărată, şi Paradisul Tău este Adevărat şi Iadul (Focul) este Adevărat şi toti proorocii sunt Adevăraţi şi Ceasul este Adevărat. 0 Allah! Mă dedic Ţie, şi cred
    în Tine, şi depind de Tine, şi ma căiesc Ţie, şi pt cauza Ta lupt
    şi după regulile Tale îmi trăiesc viaţa. Deci, Te rog iarta-mi păcatele trecute şi viitoare şi acele păcate pe care le-am făcut în secret sau în public. Eu pe Tine Te slăvesc, şi nimeni nu e demn de a fi venerat în afară de Tine.

    Sfârşit
  6. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea Vacii (Baqara)

    Povestea Vacii (Baqara)​


    In numele lui Allah Cel Milostiv Indurator

    Allah Preaînaltul spune:

    „Şi [aduceţi-vă aminte când] Moise a zis neamului său: «Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!» Şi au răspuns ei: «Ne iei în derâdere?» Iar el le-a răspuns: «Să mă ferească Allah să fiu din-tre cei neştiutori (Al-Jahilun)!»
    Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie!» El a răspuns: «Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte!»
    Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei!» A răspuns: «Iată, El zice să fie o vacă de culoare gal-ben strălucitor, să placă privitorilor».

    Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în o-chii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!»
    A zis: «Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănă-toasă, fără nici o pată pe ea.» Au zis: «Acum ai adus adevărul!» Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.
    [Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns!
    Şi [atunci] Noi am zis: «Loviţi-l pe el cu o bucată din ea!» Şi aşa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele sale. Poate astfel o să pricepeţi.”
    (Sura Al-Baqara, 2:67-73)

    Abdullah ibn Abbas, Ubaidah As-Salmani, Abu Al-Aliyah, Muja-hid, As-Sadiy, precum şi alţi în-văţaţi ai acelor timpuri, au spus: „Era printre fiii lui Israel un bărbat foarte bogat, care nu a avut parte de copii, în schimb avea nişte nepoţi care abia aşteptau ca el să moară, pentru a-l moşteni. Într-o zi, unul dintre ei l-a omorât, şi noaptea i-a aruncat trupul pe stradă, în faţa uşii unuia dintre fraţii săi. Dimineaţa, oamenii au găsit corpul neînsufleţit şi au în-ceput să se certe asupra vinova-tului. Nepotul său, criminalul, veni şi începu să ţipe şi să plângă. Unii oameni, cei mai înţelepţi dintre ei, au zis: «De ce să ne certăm între noi? De ce să nu mergem la Trimisul lui Allah, aleihi sallam?»
    Nepotul său veni şi se plânse Profetului Moise, aleihi sallam, zi-când: «Pe Allah! Oricine ştie ceva despre omul ucis, să ne anunţe.» Dar nimeni nu ştia nimic. Apoi, ei l-au rugat pe Moise, aleihi sallam, să ceară Domnului său să rezolve această problemă. Moise, aleihi sallam, s-a rugat la Allah subhana wa ta’ala şi El Preaînaltul i-a poruncit să înjunghie o vacă:
    „...«Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!» Şi au răspuns ei: «Ne iei în derâdere?...” (Sura Al-Baqara, 2:67)
    Ei au zis că nu înţeleg, de-oarece i-au cerut ajutorul în rezol-
    varea unei crime, iar el, aleihi sallam, le spune asta!
    „...«Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori (Al-Ja-hilun)!»”
    (Sura Al-Baqara, 2:67)
    Adică: «Să mă ferească Allah să spun altceva decât ceea ce El mi-a revelat; şi răspunsul pe care vi l-am dat este cel pe care El l-a
    dat pentru ceea ce voi m-aţi pus să Îl întreb.»”
    Ibn Abbas, Ubaidah, Mujahid, Ikrimah, As-Sadiy, Abu Al-Aliyah şi alţii au spus: „Dacă ei ar fi în-junghiat orice vacă, ei ar fi în-deplinit scopul lor. Dar ei au făcut să fie dificil pentru ei (punând atâtea întrebări despre ceea ce a-veau de făcut), şi acesta este mo-tivul pentru care Allah Preaînaltul le-a îngreunat sarcina (punându-le atât de multe condiţii, referitor la vaca ce trebuiau să o sacrifice). Ei au întrebat cum să fie, ce culoare să aibă, ce vârstă. Concluzia este că li s-a ordonat să junghie o vacă nici prea bătrână, nici prea tâ-nără, dar care să fie (ca vârstă) între cele două condiţii puse.”


    Această viziune asupra faptelor a fost susţinută şi de Ibn Abbas, Mujahid, Abu Al-Aliyah, Ikrimah, Al-Hasan, Qatadah, precum şi de mulţi alţii. Apoi, s-au întrebat între ei în privinţa culorii pe care ar trebui să o aibă acea vacă. Şi li s-a răspuns: „...«Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor.»”(Sura Al-Baqara, 2:69)
    Acesta era un lucru foarte rar întâlnit. Apoi, ei au întrebat:
    „Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în o-chii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!» ~ A zis: «Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea.» Au zis: «Acum ai adus adevărul!» Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.”(Sura Al-Baqara, 2:70-71)
    Se spune că nu au putut găsi o vacă, care să corespundă descrierii date, decât la un om care era dintre cei credincioşi şi care avea un comportament bun faţă de tatăl său. Ei i-au cerut să le dea vaca, dar el i-a refuzat. Au încercat apoi să-l seducă, oferin-du-i un preţ care a ajuns să fie egal cu greutatea acesteia în aur. Dar el tot a refuzat. Apoi, i-au o-ferit atâta aur cât greutatea aces-teia înmulţită cu zece. Până la urmă, omul a acceptat şi le-a dat vaca. Apoi Moise, aleihi sallam, le ordonă să o înjunghie.
    „...Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.”(Sura Al-Baqara, 2:71)
    Adică au ezitat atât de mult, încât erau aproape să nu îndeplinească porunca primită.
    Apoi Moise, aleihi sallam, le-a poruncit, după porunca lui Allah Preaînaltul, să lovească mortul cu o bucată din ea. Unii învăţaţi au spus că era o bucată din osul coapsei, sau era o bucată de carne dintre umerii ei. Iar când l-au lovit cu ea, el (mortul) a fost înviat de Allah subhana wa ta’ala. Moise, aleihi sallam, l-a întrebat: „Cine este ucigaşul tău?” El (cel ucis) a răspuns: „Nepotul meu m-a ucis.” Apoi, căzu mort. Allah Preaînaltul spune:
    „...Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi.”(Sura Al-Baqara, 2:73)
    Aşa cum Allah Preaînaltul l-a înviat pe acel om, tot aşa El, subhana wa ta’ala, poate face a-celaşi lucru cu fiecare mort, dacă va dori.
    Allah Preaînaltul spune:
    „Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt [pentru Allah] de-cât [la fel de uşoare] ca pentru un singur suflet! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede [Samih, Basir]!”(Sura Luqman, 31:28)
    Sfârşit
  7. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Stăpânii Grădinii

    Stăpânii Grădinii​



    În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurator

    Allah AtotPuternicul a spus:

    Noi i-am încercat pe ei (pe idolatrii de la Mekka), aşa cum i-am încercat pe stãpânii
    grãdinii, când au jurat sã adune roadele din ea dimineaţa,
    Dar fãrã sã lase nimic necules
    ( sau fără să rostească expresia in şha’Allah),
    Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,
    Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules.
    Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.
    "Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"
    Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã:
    "Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )
    Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta
    ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor),
    Dar când au vãzut-o, au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,
    Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"
    A zis cel mai drept dintre ei
    ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare): "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"
    Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !
    "( nelăsând partea care se cuvenea săracilor)
    Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri.
    Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) !
    ( în hotărârea rea pe care au luat-o)
    Poate cã Domnul nostru ne va da în schimb [ceva] mai bun decât ea! ( ca urmare a căinţei şi întoarcerii noastre la El) Noi dorim sã ne apropiem de Domnul nostru!"( pt a ne ierta pe noi)
    Aşa este chinul! ( din această lume) Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti! (Surat Al-Qalam, ayat 17-33)

    Acesta este un exemplu dat de Allah AtotPuernicul politeiştilor din neamul Quaraiş, în care arăta că le-a făcut o imensă favoare trimiţându-le pe marele si onorabilul Profet Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, dar ei l-au contrazis şi au respins mesajul cu care el a venit. Allah AtotPuternicul, a spus: { Nu i-ai vãzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinţa(şi nu au crezut în Trimisul lor care i-a chemat la binefacerea credinţei în Allah Cel Unic) şi au adus neamul lor în casa pieirii(I-au împins la rãtãcire, împreunã cu ei, şi la pieire.),/ În Gheena, în care o sã ardã?( Gheena este casa pieirii, în care îi vor cuprinde flãcãrile.) Şi ce rãu sălaş!} (Surat Ibrahim, ayat 28, 29)

    Ibn 'Abbas, radi Allahu anhu, a spus: Aceştia sunt politeştii din neamul Quaraiş care asemenea stăpânilor grădinii aveau nenumărate fructe şi plante care s-au copt si venise momentul ca ele să fie culese. Astfel, El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { când au jurat} ei in secret { sã adune roadele din ea dimineaţa,} ( când zice ea se referă la grădină) fără sa fie văzuţi de cei săraci sau de cei în nevoie, şi să nu fie astfel foţaţi să le dea din ceea ce ei au cules. Aşa au jurat ei să facă fără să spună “ in şha Allah” ( dacă Allah doreşte). Aşa că, Allah AtotPuternicul a trimis aspura grădinii lor un foc care a mistuit tot în calea lui şi nu le-a mai lăsat nimic de cules. El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,/ Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules./ Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.}, adică s-au trezit dimineaţa strigându-se unii pe alţii şi zicând: { "Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"} înainte ca vreun sărac sau vreun om aflat la nevoie să vină să vă ceară să le daţi de pomană. Povestea continuă astfel: { Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã: / "Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )}, şi aşa au căzut ei de acord. { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor) }, după cum spune şi vresetul ei au plecat foarte hotărâţi, puternici şi cu intenţii rele.

    `Ikrimah şi Ash-Shu`abi au spus: { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã,}, nutrind rele sentimele împotriva celor sărmani. { Dar când au vãzut-o}, când au ajuns la grădină şi au văzut ce s-a întâmplat cu ea, când au vazut asta { au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,} ne-am abătut de la calea cea dreaptă, apoi au continuat spunând: { Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"}, Allah privându-ne de roadele muncii noastre drept pedeapsă pt intenţiile noastre necinstite. Şi, { A zis cel mai drept dintre ei ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare) }, Ibn Abbas, radi Allahu anhu, Mujahid si alţii au adăugat: Era vorba despre cel mai bun, cel mai echilibrat şi cel mai drept dintre ei. { "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"} şi să spuneţi o vorba bună în locul a ceea ce aţi intenţionat să faceţi. {Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !"( nelăsând partea care se cuvenea săracilor) / Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri./
    Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) !
    ( în hotărârea rea pe care au luat-o) }, ei au regretat şi s-au arătat îndureraţi când deja nu mai puteau face nimic, şi şi-au mărturisit păcatul după ce au fost pedepsiţi şi după ce toată munca lor a fost în van.

    Se spunea, că stăpânii acestei grădini ar fi fost fraţi şi că ar fi moştenit grădina de la tatăl lor, când acesta a îmbătânit, iar el era un om foarte generos şi care dădea foarte mult de pomană. Dar, când au intrat în posesia grădinii au negat tot ceea ce facuse tatăl lor şi au intenţionat să-i priveze pe săraci de fructele ei. De aceea, Allah AtotPuternicul i-a pedepsit şi a ordonat ca pomana să fie data din fructe şi e de preferat să fie data chiar în ziua în care acestea au fost recoltate. El, Subhanu wa Ta’alla a spus: { Mâncaţi din roadele lor, când ele rodesc, şi daţi dreptul din ele [dania] în ziua culesului şi nu risipiţi, cãci El nu-i iubeşte pe risipitori!} (Surat Al-An'am, aya 141)
    Se spunea că: Ei erau din Yemen, dintr-un oras numit "Darwan". Alţii au spus că erau din Abysinia. Dar Allah ştie cel mai bine de unde erau ei!
    Allah AtotPuternicul spune: { Aşa este chinul! ( din această lume)}, în acest fel îi pedepsim Noi pe cei care nu ne ascultă şi care nu arată milă faţă de creaţiile Noastre. { Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti!}

    Această poveste se termină cu spusele Lui Allah, Subhanu wa Ta’alla: {Allah dã spre pildã o cetate(Unii comentatori asimileazã aceastã cetate cu Mekka (vezi Ibn Kathir).): ea a fost în siguranţã şi în linişte, venind spre ea cele de trebuinţã pentru vieţuire din toate pãrţile cu prisosinţã; apoi ea s-a arãtat nemulţumitoare faţã de binefacerile lui Allah(Locuitorii acestei cetãţi au tãgãduit binefacerile lui Allah, cea mai mare dintre acestea fiind trimiterea profetului Muhammed la ea.) şi Allah a fãcut-o sã guste veşmântul foametei şi spaimei, [ca pedeapsã] pentru ceea ce au sãvârşit [locuitorii ei]. / Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor(Profetul Muhammed, salla Allahu aleihi wa salam), însã ei l-au socotit mincinos(Respingând propovãduirea lui.) şi i-a lovit pe ei osânda(Foametea, spaima şi moartea care i-au învãluit ca nişte veşminte.) pentru cã ei au fost nelegiuiţi( Zalimun; Faţã de ei înşişi, pentru cã nu au crezut).} (Surat An-Nahl, ayat 112, 113)

    Se spune că acest exemplu a fost revelat pt oamenii din Mecca, şi cu adevărat nu este nici o contradicţie în acest sens.

    Allahu 3allam

    Sfârşit
  8. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea lui Gog si Magog

    În numele lui Allah Cel Milostiv Îndurător

    Povestea lui Gog şi Magog

    Allah AtotPuternicul spune:

    Şi au zis ei: "O, Dhu-l-Qarnayn! Yagog şi Magog(Ya'juj şi Ma 'juj , Numele a douã neamuri.) fac stricãciune în ţarã! Putem noi sã-ţi dãm ţie un tribut pentru ca tu sã ridici o stavilã între noi şi între ei?"
    A zis el(Dhu-l-Qarnayn): "Cele cu care m-a înzestrat Domnul meu sunt mai bune [decât tributul vostru]! Aşadar, ajutaţi-mã cu puterea [voastrã]( Cu muncitori, meseriaşi şi unelte) şi eu voi înãlţa o stavilã între voi şi între ei!
    Numai aduceţi-mi mie bucãţi de fier!" Apoi, când a umplut deschizãtura dintre cei doi munţi, a zis: "Suflaţi!"( Pentru a se aprinde focul) Apoi, când s-a fãcut vãpaie, a zis: "Aduceţi-mi sã torn peste el aramã topitã!"( Pentru a se suda cu fierul şi a se consolida construcţia)
    Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.
    [Apoi] a zis(Dhu-l-Qarnayn): "Aceasta(Acest baraj) este îndurare de la Domnul meu! Însã când va veni fãgãduinţa Domnului meu(În legãturã cu ieşirea neamurilor Yagog şi Magog, care se va întâmpla cu puţin timp înainte de Ziua Judecãţii de Apoi), îl va face pe el una cu pãmântul, iar fãgãduinţa Domnului meu este adevãratã!"
    (Surat Al-Kahf, ayat 94-98)
    Şi, { Pânã ce vor fi lãsaţi sã treacã Yagog şi Magog (Ya’juj şi Ma’juj; Dacã barajul care opreşte neamurile Yagog şi Magog se va prãbuşi cu puţin înainte de Ziua Învierii şi aceştia vor coborî în grabã de pe toate înãlţimile pãmântului şi s-a apropiat Ziua de Apoi, care trebuie neapãrat sã vinã, atunci vei vedea ochii necredincioşilor împietriţi de groazã, fãrã sã se închidã şi fãrã sã clipeascã, holbându-se în faţa marii spaime. Atunci necredincioşii se vor mustra, zicând: Vai nouã! Am uitat de aceastã zi şi n-am fãcut nimic pentru ea. Am tãgãduit-o şi am fost nelegiuiţi faţã de noi înşine şi faţã de ceilalþi oameni.), şi ei se vor grãbi de pe toate înãlţimile;} (Surat Al-Anbiya', aya 96)
    Nu există nici un dubiu; “Gog şi Magog sunt dintre fii lui Adam, aleihi salam. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi hadithul transmis de cei doi Sahihs (Bukhari şi Muslim) de la Al-A'mash, după Abu Salih, după Abu Sa' id Al-Khudri care l-a auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa salam, spunând: “Allah va spune (în Ziua Învierii), ‘O Adam!’ Adam va răspunde, 'Labbaik wa Sa'daik, şi toate lucrurile bune sunt in Mâinile Tale.’ Allah îi va spune: ‘Scoate-i pe oameni din foc.’ Adam va spune: ‘O Allah! Câţi oameni sunt în foc? Allah îi va raspunde: ‚Din fiecare o mie scoate nouasute nouăzeci şi nouă.’ La vremea aceea copii vor deveni cărunţi, fiecare femeie gravidă va avorta, iar oamenii se vor clătina precum beţivii, cu toate că nu au băut nimic, dar ce teribilă va fi Mânia lui Allah.’ Companionii Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, au întrebat, “ O, Mesager al Lui Allah! Cine sunt cel care face excepţie?”. El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:” "Bucură-te de vestea bună; unul va fi dintre voi şi o mie din neamul lui Gog şi Magog.”
    Profetul, salla Allahu 3alaihi wa salam, a spus după aceea, “În Mâinile Celui în care se află sufletul meu, sper că ve-ţi fi o pătrime din oamenii Paradisului.” Noi am strigat atunci, “Allahu Akbar!” . Iar el a adăugat, “Sper să fiţi o treime din oamenii Paradisului.” Noi am strigat, “Allahu Akbar!” Mai târziu a adăugat, “Voi (Musulmanii) (faţă de nemusulmani) sunt asemenea unui fir de păr negru de pe o oaie albă sau un fir de păr alb de pe o oaie neagră.( adică numărul vostru este foarte mic comparativ cu al lor).” (Al-Bukhari şi Muslim)
    Acest Hadith arată cât de numeroşi sunt ei.

    Mai mult decât atât, ei sunt în special din seminţia lui Nuh (Noe, aleihis salam) pt că Allah AtotPuternicul ne-a spus in Gloriosul Qur’an că Nuh, aleihis salam, L-a invocat împotriva oamenilor de pe pamânt spunând: {Şi Nuh (Noe) a zis: "Doamne, nu lãsa pe pãmânt nici un sãlãşluitor într-o casã, dintre necredincioşi,} (Surat Nuh, aya 26). Şi, Allah AtotPuternicul Însuşi spune: {Şi i-am mântuit Noi pe el şi pe locuitorii corabiei şi am fãcut Noi [aceastã întâmplare] un semn pentru lumi.} (Surat Al-'Ankabut, aya 15). Iar în Surat As-Saffat, aya 77 Allah AtotPuternicul spune: {Şi i-am fãcut pe urmaşii sãi singurii care au rãmas.}. Aceste versete vin în completarea Hadith-ului transmis de Imam Ahmed în cartea lui Musnad şi de Abu Dawud în cartea lui Sunan care menţionau: Nuh (Noe, aleihis salam) a avut trei fii: Shell, Ham şi Japheth. Shem a fost tatăl Arabilor; Ham a fost tatăl Sudanezilor; iar Japheth a fost tatăl Turcilor. Mai mult decât atât, Gog şi Magog sunt doar o parte dintre turci şi anume dintre Mongoli care erau un neam de oameni puternici şi care au raspândit răul în ţară. Unii oameni pretind ca Gog şi Magog au fost creaţi din sămânţa lui Adam, aleihis salam, care a fost amestecată cu pământ şi nu din Eva. Dar, această relatare – considerată slabă şi ciudată de către Sheik Abu Zakariya An-Nawawi în explicarea cărţii Sahih Muslim şi de către alţi învăţaţi – e prea slabă. Pt că, nu există nici o dovadă în acest sens, precum şi că această afirmaţie contrazice ceea ce spune Gloriosul Qur’an, aşa cum am arătat puţin mai devreme, şi anume că toţi oamenii din ziua de azi sunt urmaşii lui Noe, aleihis salam. În concluzie, unii oameni pretind că ei, Gog şi Magog, au formă diferită: unii susţin că sunt înalţi precum palmierii, unii spun că sunt prea mici, iar alţii pretind că te-ai putea înveli cu o ureche de-a lor sau ai putea să o foloseşti în loc de pat. Oricum ar fi, toate aceste presupuneri nu sunt fondate. Dar, ceea ce trebuie să ştim e că: ei sunt dintre fii lui Adam, aleihis salam, şi că au aceleaşi trăsături fizice precum acesta.
    Profetul lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Allah l-a creat pe Adam, cu o înălţime de 60 de coţi. Când L-a creat pe Adam, aleihis salam, El i-a zis: “Mergi şi salutã adunarea aceea de îngeri ce s-au aşezat acolo şi apoi ascultã ce rãspund ei la urarea ta cãci acesta va fi salutul tãu şi al spiţei tale.” Adam, aleihis salam, a zis îngerilor: “ Asalamu Alaikum (Pacea fie cu voi)”, iar ei au rãspuns:” Aleikum Salam wa Rahmatullah (Pacea şi Mila Lui Allah fie cu tine). Aşadar, ei au adãugat în rãspunsul lor faţã de el: " wa Rahmatullah (şi Mila lui Allah)". Şi orice om care va intra în Paradis va fi asemenea lui Adam, aleihis salam (va avea aceeaşi statură, înălţime). Înălţimea oamenilor e în continuă scădere de la creerea lui Adam, aleihis salam. Acest hadith le arată tutror celor care pretend lucruri nefondate că greşesc.

    Zidul ( Barajul ):

    Am menţionat mai devreme ca Dhu-l-Qarnain l-a construit din fier şi cupru şi l-a ridicat foarte sus, înălţimea sa fiind comparată cu a unui munte foarte înalt. Imam Al-Buckhari a relatat în culegerea sa Sahih următorul Hadith: Un bărbat i-a spus Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, că a văzut barajul (lui Gog şi Magog). Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, l-a întrebat:’ Cum l-ai găsit?’. Omul i-a spus: ‘L-am gasit la fel ca Al-Burd Al-Muhabbar (precum o haină în dungi )’. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘L-ai văzut aşa.’ Ibn Jabir în explicaţia Qur'anului, a relatat o altă versiune preluată de la Qatadah care spunea: Mi s-a spus că un bărbat a spus: ‘ O Mesager al Lui Allah! Am văzut barajul lui Gog şi Magog.’ Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘Descrie-mi-l.’ Omul a spus: ‘ Arăta precum o haină în dungi, cu roşu şi dungi negre. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘L-ai văzut.’

    S-a menţionat că Califul, Al-Wathiq a trimis câţiva soli cu mesaje diferiţilor regi pt a le permite să călătorescă dintr-o ţară în alta până când vor ajunge la baraj şi vor vedea dacă acesta este real sau nu. Când s-au întors la Calif, l-au descris ca pe o uşă imensă cu multe încuietori. Era foarte înalt şi strâmt, iar materialele care au rămas după construirea sa sunt ţinute într-un turn. De asemenea, încă sunt gărzi care le păzesc. Au mai adăugat că acesta se află în partea de nord – est a pământului. Se mai spune că pământul lor este foarte mare şi că trăiesc din agricultură şi vânătoare, iar numărul lor nu poate fi stabilit cu exactitate (deoarece sunt foarte mulţi).
    Cum poţi să faci un echilibru între versetul Qur’anic { Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.} ( Surat Al-Kahf, aya 97) şi Hadithul Profetic relatat de Imam Bukhari şi Imam Muslim cu acordul Mamei Credincioşilor, Zainab
    Bint Jahsh, radiAllahu anha, care spunea: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a venit o data la ea tremurând de frică si i-a spus:’ Nimeni nu e demn să fie adorat în afară de Allah. Vai de arabi, pt că îi paşte un pericol. O fisură aşa a apărut în zidul lui Gog şi Magog, trasând un cerc cu degetul mare şi arătătorul.’ Zainab, radiAllahu anha, a spus:’ O, Mesage al Lui Allah! Vom fi distruşi chiar dacă printre noi se află şi oameni credincioşi?’ El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘Da, atunci când răul se va răspândi printre oameni.’
    Într-o altă relatare: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:’ Allah a făcut o deschizătură uite aşa, în zidul lui Gog şi Magog, şi a arătat cu mâna (ajutat de degete).’ Relatat de Al-Bukhari şi Muslim
    Răspunsul este următorul: Acest hadith înseamnă două lucruri: primul e că indică deschiderea porţilor răului şi, prin urmare este un exemplu pt noi. Al doilea, indică Promisiunea lui Allah de a nu le permite să dărâme zidul, { Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.} ( Surat Al-Kahf, aya 97). Acest hadith nu contrazice vresetul de mai sus, deoarece aici se vorbeşte la trecut, iar cu voia lui Allah AtotPuternicul se poate întâmpla orice. Cât despre celălalt hadith relatat de Imam Ahmed în cartea lui Musnad, acesta relatează că Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: Cu adevărat, Gog şi Magog, sapă în zid în fiecare zi, până când vor vedea răsăritul soarelui (prin zid), iar atunci şeful lor va spune: ‘Mergeţi şi veniţi mâine să terminaţi ce aţi început, dacă Allah va voi.’ În ziua următoare, ei îl vor găsi la fel de puternic cum era la început. Şi asta se va întâmpla până când Allah va hotărî că a venit momentul să-i trimită împotriva omenirii. Atunci ei vor bea (fiecare picătură de apă pe lângă care vor trece). Oamenii se vor adăposti în cetăţi. Iar, Gog şi Magog vor arunca săgeţile lor până la cer. Şi când acestea se vor întoarce vor fi pline de sânge, iar ei vor spune:’ noi i-am învins atât pe oamenii de pe pământ cât şi pe cei din cer.’ Apoi, Allah AtotPuernicul trimite viermi împotriva lor care îi vor omorî pe toţi. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:’ În mâna celui care se odihneşte sufletul lui Muhammad! Creaturile de pe pământ se vor îngrăşa şi vor mulţumi pt hrana lor şi vor (bea) sângele lor.’
    Imam Ahmed a relatat acest hadith sub autoritatea lui Hasan Ibn Musa care a relatat după Sufyan care a relatat după Qatadah. At-Tirmidhi a relatat acelaşi Hadith sub autoritatea lui Abu,Awanah care a relatat după Qatadah, care apoi a spus: este un Hadith ciudat care a ajuns la noi doar de la acest lanţ de transmiţători.

    Allahu 3allam

    Sfârşit
  9. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea lui Moise şi AI-Khadir

    În numele Lui Allah cel Milostiv Îndurător

    Moses şi AI-Khadir
    Allah AtotPuternicul, spune:

    60. [Adu-ţi aminte] când Moise i-a zis slujitorului sãu: "Nu mã voi opri
    pânã ce nu vom ajunge la întâlnirea celor douã mãri(125), chiar dacã
    voi umbla ani îndelungaţi!"
    61. Si când au ajuns ei la întâlnirea lor(126), au uitat peştele lor şi el a
    apucat nestingherit drumul lui cãtre mare, printr-un canal.
    62. Şi când au trecut ei [de locul acela](127), i-a zis slujitorului sãu:
    "Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
    nostru!"
    63. I-a rãspuns: "Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am
    uitat peştele. Şi nu m-a fãcut sã uit şi sã nu-ţi mai pomenesc de el
    decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod
    ciudat!"(128)
    64. A zis(129): "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!"(131) Si s-au întors
    dupã urmele lor.
    65. Şi au gãsit ei un rob(132) dintre robii Noştri, cãruia Noi i-am dãruit
    îndurare(133), din partea Noastrã, şi l-am învãţat ştiinţã de la Noi.
    66. Moise i-a zis: "Pot eu sã te urmez, astfel încât sã mã înveţi din
    ceea ce tu ai învãţat, ca bunã cãlãuzire?"
    67. I-a rãspuns(134): "Dar tu nu vei putea sã ai rãbdare cu mine!
    68. Cum ai putea tu sã rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?"(135)
    69. I-a rãspuns(136): "Dacã Allah voieşte, mã vei afla tu rãbdãtor şi nu
    mã voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"
    70. Şi i-a zis(137): "Dacã mã urmezi, nu mã întreba despre nici un
    lucru, câtã vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!"
    71. Şi au purces la drum amândoi(138). Dar când au urcat pe o
    corabie, a gãurit-o el şi atunci i-a zis [Moise]: "Ai gãurit-o pentru ca
    sã-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai sãvârşit un lucru foarte rãu!"
    72. I-a rãspuns(139): "Nu am spus eu cã tu nu vei putea rãbda
    împreunã cu mine?"
    73. A zis(140): "Nu mã dojeni pentru ceea ce am uitat(141,1) şi nu mã
    împovãra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!"(142)
    74. Şi au *!*!*!*!it ei doi mai departe şi au mers(143) pânã ce s-au
    întâlnit cu un fecior, pe care el l-a ucis. I-a zis atunci [Moise]: "Ai ucis
    un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet!(144) Ai sãvârşit un lucru
    îngrozitor (Nukr)!"
    75. I-a rãspuns [celãlalt](145): "Nu ţi-am spus eu cã nu vei avea
    rãbdare cu mine?"
    76. I-a zis(146): "De te voi mai întreba despre ceva dupã aceasta, sã nu
    mã mai ţii în tovãrãşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngãduinţa [de
    a te despãrţi de mine]!"
    77. Şi au *!*!*!*!it mai departe pânã ce au ajuns la neamul unei cetãţi,
    de la care au cerut mâncare, însã aceştia nu au voit sã-i ospãteze. Şi
    au gãsit în ea un perete ce stãtea sã se prãbuşeascã, iar el l-a
    îndreptat. Şi [atunci] i-a zis [Moise]: "Dacã ai fi voit, ai fi obţinut o platã
    pentru aceasta!"(147)
    78. I-a rãspuns [celãlalt](148): "Aceasta este despãrţirea între mine şi
    între tine. Însã eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut
    rãbdare!
    79. În ce priveşte corabia(149), ea era a unor sãrmani (Masakin) care lucrau pe mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege care lua toate corãbiile, cu forţa(150).
    80. Cât despre fecior(151), pãrinţii lui erau dreptcredincioşi şi ne-a fost
    teamã ca el sã nu le impunã lor nelegiuirea şi necredinţa.
    81. Şi am voit(152) ca Domnul lor sã le dea în schimb un altul mai
    curat decât el şi mai iubitor [faţã de ei].
    82. În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest
    oraş, iar sub el se afla o comoarã pentru ei. Tatãl lor a fost un om
    cuvios şi Domnul tãu a voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta
    bãrbãţiei sã-şi scoatã comoara lor [ei înşişi](153), ca milã de la Domnul
    tãu. Şi nu am fãcut-o dupã socotinţa mea!(154) Aceasta este tâlcuirea
    celor pentru care nu ai putut sã fii cu rãbdare!"
    (Surat Al-Kahf, ayat 60-82)

    1. Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Allah iartă păcatele pe care le au în minte urmaşii mei atâta timp cât ei nu le pun în practică sau nu vorbesc despre ele.” (Sahih Al-Bukhari)¤ Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat că
    : Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: " Dacă cineva mănâncă fară să-şi dea seama când este în post, el trebuie să continue postul, pt că Allah l-a hrănit şi i-a potolit setea." (Sahih Al-Bukhari)
    125) Locul unde se întâlnesc cele douã mãri şi unde îl voi gãsi pe Al-Khidr.
    Prin cele douã mãri se poate înţelege, golfurile Al-Aqaba şi Suez, între care se întinde Peninsula Sinai, în care Moise şi israeliţii au petrecut mulţi ani în
    peregrinãrile lor.
    126) A celor douã mãri.
    127) Adicã de locul unde au uitat peştele.
    128) Pe canalul acela acoperit, de forma unui tunel fãrã nici o ieşire la
    suprafaţa pãmântului.
    129) Moise.
    130) Locul în care peştele a fugit prin canal spre mare.
    131) Locul în care trebuie sã ne întâlnim cu Al-Khidr [omul evlavios].
    132) Numele lui nu este menţionat în Qu’ran, dar tradiţia islamicã îl numeşte Al-Khidr.
    133) Profeţie.
    134) Al-Khidr.
    135) Lucrurile respingãtoare pentru aspectul lor aparent, dar al cãror tâlc
    ascuns nu-ţi este cunoscut.
    136) Moise.
    137) Al-Khidr.
    138) Pe malul mãrii, cãutând o corabie.
    139) Al-Khidr.
    140) Moise.
    141) Pentru cã am uitat condiţia pusã.
    142) Nu face prea dificilã însoţirea ta de cãtre mine!
    143) Dupã ce au ieşit din corabie pe uscat.
    144) Ai ucis pe cineva care nu a ucis ca sã fie ucis.
    145) Al-Khidr.
    146) Moise.
    147) L-a mustrat cã nu a cerut o platã de care aveau mare nevoie.
    148) Al-Khidr.
    149) Pe care am gãurit-o.
    150) În ceea ce priveşte corabia, aceasta aparţinea unor oameni sãrmani care lucrau pe mare. Şi era un rege care lua cu forţa toate corãbiile, fãrã sã dea nimic în schimbul lor. Eu am stricat-o pentru ca regele sã nu o ia când o s-o vadã, deoarece ea devenea astfel improprie pentru navigaţie.
    151) Pe care l-am ucis.
    152) Prin uciderea lui.
    153) Pentru a dispune de ea cu înţelepciune.
    154) Nu am procedat dupã bunul meu plac, ci am împlinit porunca lui Allah
    Preaînaltul.
    Unii dintre Oamenii Cărţii au spus: cel care l-a întâlnit pe Al-Khadir era Musa Ibn Misha Ibn Yusuf Ibn Ya` ub Ibn Ishaq Ibn Ibrahim, tatăl Profeţilor.
    Dar, cea mai autentică viziune este că era Musa Ibn `Imran, Profetul trimis de Allah Copiilor lui Israel.
    Imam Al-Bukhari a relatat: Am auzit de la Al-Hamidi care l-a citat pe Sufyan care l-a citat pe `Amr Ibn Dinar care l-a citat pe Sa`id Ibn Jubair care spunea: I-am spus lui Ibn `Abbas: "Nauf AI-Bakali
    Pretinde că Moise (companionul lui AI-Khadir) nu era Moise din Banu
    Israel ci un alt Moise." Ibn `Abbas, radi Allahu anhu, a spus că duşmanul lui Allah (Nauj) era un mincinos. Ubai bin Ka `b a relatat că:
    Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: "O dată Profetul Moise s-a ridicat şi s-a adresat celor din Banu Israel. L-au întrebat: " Cine este cel mai mare învăţat?" El a spus: "Eu sunt cel mai învăţat." Allah l-a certat pe Moise zicându-i să nu spună despre el că e atoateştiutor, deoarece doar EL(Allah) are acest atribut. Aşa că Allah l-a inspirat spunându-i, " La întâlnirea celor două mări este un sclav al meu care este mult mai învăţat decât tine." Moise a spus: "O Stăpânul meu! Cum îl pot întâlni?" Allah AtotPuternicul i-a spus: " I-a un peşte într-un coş mare (şi *!*!*!*!eşte) şi îl vei găsi în locul în care vei pierde peştele." Aşa că Moise plecă împreună cu servitorul său, Yusha` bin Nun cărând un peşte într-un coş mare până când au ajuns la o stâncă, unde s-au odihnit şi au adormit. Peştele a ieşit din coş şi a plecat prin tunel înnapoi în mare. Deci, a fost un lucru uimitor atât pt Moise cât şi pt sclavul său. Şi-au continuat drumul în acea noapte precum şi în ziua ce a urmat. Când a venit seara, Moise i-a spus servitorului său: {"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
    nostru!"}
    Moise nu a obosit până ce nu au trecut de locul depre care i se vorbise. Apoi sclavul său i-a spus:{"Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am uitat peştele…”} Atunci Moise a spus:{ "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!" Şi s-au întors dupã urmele lor.}, până au ajuns la stânca respectivă. Acolo au văzut un om acoperit cu un veşmânt ( sau acoperit cu propriul veşmânt). Moise, aleihi salam, l-a salutat. Al-Khadir i-a răspuns: “Cum se salută oamenii, unii pe alţii, în ţara ta? ” Moise a spus: “ Eu sunt Moise.” El a întrebat: “ Moise din Banu Israel?” Moise i-a răspuns afirmativ şi a adăugat: “ Pot să te urmez ca să mă înveţi şi pe mine din ceea ce ai fost învăţat.” Al-Khadir i-a răspuns: ” Adevărat îţi zic! O Moise, nu vei avea răbdare cu mine! Am înţelepciunea pe care Allah m-a învăţat şi pe care tu nu o cunoşti, în timp ce pe tine Allah te-a învăţat lucruri pe care eu nu le cunosc.” Moise i-a spus: ” Dacă Allah voieşte, tu mă vei găsi pe mine răbdător şi nu voi ieşi din cuvântul tău.” Aşa că amândoi au mers pe malul mării, deoarece nu aveau o barcă. Între timp o barcă trecu pe lângă ei, iar ei au cerut să urce la bord. Căpitanul îl recunoscu pe Al-Khadir şi îi luă la bord fară teamă. Apoi o vrabie se aşeză pe marginea bărcii şi îşi înmuie ciocul o dată sau de două ori în apa mării. Al-Khadir a spus: „O Moise! Ştiinţa mea şi ştiinţa ta nu au micşorat cu nimic Ştiinţa Lui Allah aşa cum nici această vrabie nu a micşorat cu nimic nivelul mării atunci când şi-a înmuiat ciocul.” Al-Khadir a mers şi a smuls una din scândurile bărcii. Moise a spus: „ Aceşti oameni s-au oferit să ne ducă, iar tu le-ai stricat barca ca ei să se înece.” Al- Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine.” Moise a spus atunci: „ Nu mă învinui pt. că am uitat.” Prima sa scuză a fost că a uitat. Apoi şi-au continuat călătoria până ce au găsit un băiat care se juca cu alţi băieţi. Al-Khadir a rupt gâtul băiatului (omorându-l). Moise a spus: „ Ai ucis un suflet nevinovat care nu a luat nici un suflet.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Apoi şi-au continuat drumul până când au ajuns într-un oraş, le-au cerut oamenilor de acolo de mâncare, dar aceştia i-au refuzat. Apoi au găsit acolo un zid care sta să se dărâme. Al-Khadir l-a reparat. Moise i-a spus: „ Dacă ai fi vrut, cu siguranţă ai fi tras foloase din ceea ce ai făcut.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Aceasta este despărţirea dintre tine şi mine.” Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a adăugat: „ Fie ca Allah să aibă Milă de Moise! Putea să aibe mai multă răbdare şi să înveţe mai mult din povestea lui cu Al-Khadir.”(Sahih Al-Bukhari)
    Allah AtotPuternicul spune: { În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest oraş,},
    As Suhaili a spus: ei erau Asram şi Sarim fiii
    lui Kashih. { iar sub el se afla o comoarã pentru ei. }, adică se afla aur, sau vreun fel de ştiinţă (cărţi poate). Oricum, majoritatea spun că era vorba despre un fel de ştiinţă inscripţionată pe o tablă din aur.
    Al-Bazzar a spus: Ibrahim Ibn Sa'id Al-Jauhari mi-a spus de la Bishr Ibn Al-
    Mundhir care a auzit de la Al Harith Ibn 'Abdullah Al- Yahbasi care a auzit de la 'Iyad Ibn `Abbas Al-Ghassani care a auzit de la Ibn Hujairah care l-a auzit pe Abu Dharr spunând: “ Comoara menţionată în Cartea Lui Allah ( Qur’anul Cel Sfânt) era o tablă din aur pe care era inscripţionat: M-am întrebat despre cel care îşi declară credinţa în Cuvântul Lui Allah şi apoi o pune în practică; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de Focul Iadului şi apoi râde; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de moarte şi apoi devine nepăsător la cuvintele „ Nu există altă Divinitate în afară de Allah.” Acelaşi lucru au relatat şi Al-Hasan Al-Basri, ` Umar sclavul eliberat al lui `Afrah şi Ja`far As-Sadiq.
    Allah spune: { Tatãl lor a fost un om cuvios }, adică până la al şaptelea sau al zecelea bunic. Oricum, acest lucru arată că de pioşenia tatălui beneficiaza atât copii săi cât şi copiii copiilor săi.
    Allah spune: { ca milã de la Domnul tãu.} , aceasta este o dovadă scrisă că Al-Khadir era un Profet şi că absolut tot ceea ce făcea era din porunca Lui Allah AtotPuternicul.

    Va urma

    În numărul următor inşha’Allah vom încerca să răspundem la întrebări precum “ Al-Khadir încă trăieşte?”, “ Cine a fost el?”….
  10. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povestea lui Moise şi AI-Khadir continuarea

    În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurător


    Al-Khadir semnificaţia numelui, Descendenţa, Profeţia şi răspunsul la întrebarea: Încă trăieşte?

    Adevăratul nume, descendenţa şi statutului lui Al-Khadir sunt subiecte controversate. La toate acestea se adaugă o întrebare foarte importantă: încă trăieşte?
    Al-Hafiz Ibn `Asakir a spus: Al-Khadir ar putea fi fiul lui Adam, aleihi sallam.
    Ibn Qutaibah a spus: Numele lui era Balya sau Aylya -Ibn Malakan Ibn Faligh Ibn `Abir Ibn Shalikh Ibn Arfakhshdh Ibn Sam Ibn Noah, aleihum salam.
    Isma`il Ibn Abu Uwais a spus: El era Al-Mu`amir Ibn Malik Ibn`Abdullah Ibn Nasr Ibn Lazd.
    Alţii au spus: El este Khadrun Ibn `Amyaiyl Ibn Al-afiz Ibn AI-`Iys Ibn Ishaq Ibn Profetul Ibrahim, aleihi sallam. Sunt mulţi care sunt de acord cu acest nume şi această descendenţă.
    Imam Al-Bukhari a spus: Muhammad Ibn Sa'id Al-Asbahani mi-a spus după
    Ibn Al-Mubarak după Mu`amir după Hammam sub autoritatea lui Abu Hurairah, radhi Allahu anhum, că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam a spus: " A fost numit Al-Khadir deoarece stătea pe un teren alb sterp, şi care a devenit verde (datorită plantelor care au crescut după ce el a stat pe el).”
    Qabisah a relatat sub autoritatea lui Ath-Thauri după Mansur după Mujahid
    care spunea: A fost numit Al-Khadir deoarece totul în jurul său înverzea atunci când îşi făcea rugăciunea. Cum am spus mai devreme Moise şi Yusha, aleihum sallam, au refăcut drumul înapoi până la stâncă. Acolo au văzut un bărbat om acoperit cu un veşmânt ( sau acoperit cu propriul veşmânt). Moise, aleihi sallam, l-a salutat. Al-Khadir i-a răspuns: “Cum se salută oamenii, unii pe alţii, în ţara ta? ” Moise a spus: “ Eu sunt Moise.” El a întrebat: “ Moise din Banu Israel?” Moise i-a răspuns afirmativ şi a adăugat: “ Pot să te urmez ca să mă înveţi şi pe mine din ceea ce ai fost învăţat.” Al-Khadir i-a răspuns: ” Adevărat îţi zic! O Moise, nu vei avea răbdare cu mine! Am înţelepciunea pe care Allah m-a învăţat...etc.”

    Povestea indică patru aspecte ale Profeţiei sale:

    Primul: Allah AtotPuternicul spune: { Şi au gãsit ei un rob dintre robii Noştri, cãruia Noi i-am dãruit îndurare, din partea Noastrã, şi l-am învãţat ştiinţã de la Noi.}. (Surah Al-Kahf, aya 65)
    Al doilea: Moise i-a spus lui Al-Khadir: {Moise i-a zis: "Pot eu sã te urmez, astfel încât sã mã înveţi din ceea ce tu ai învãţat, ca bunã cãlãuzire?"
    I-a rãspuns: "Dar tu nu vei putea sã ai rãbdare cu mine!
    Cum ai putea tu sã rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?"
    I-a rãspuns: "Dacã Allah voieşte, mã vei afla tu rãbdãtor şi nu
    mã voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"
    Şi i-a zis: "Dacã mã urmezi, nu mã întreba despre nici un
    lucru, câtã vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!"}
    (Surah Al-Kahf, ayat 66-70)
    Aşa că, dacă Moise, aleihi sallam, nu ar fi fost Profet, atunci el nu i-ar fi răspuns în acest fel. Moise, aleihi sallam, a căutat compania sa deoarece dorea să înveţe cât mai mult din cunoştinţele cu care Allah l-a înzestrat şi de care Moise, aleihi sallam, nu avea cunoştinţă.
    Dacă Al-Khadir nu ar fi fost Profet, atunci ar fi fost supus greşelii. Deci, concluzia e că atunci Moise, aleihi sallam, nu ar fi căutat compania sa, deoarece Moise, aleihi sallam, era Profet şi Mesager.
    Dacă Al-Khadir nu ar fi fost Profet, Moise nu s-ar fi deranjat să-l caute timp de optzeci de ani. Când Moise, aleihi sallam, l-a întâlnit pe Al-Khadir, Moise, aleihi sallam, i-a arătat un respect deosebit şi l-a urmat supus în speranţa că va câştiga cât mai multă ştiinţă divină.
    Al treilea: Al-Khadir a omorât intenţionat băiatul. Nu ar fi făcut acest lucru dacă Allah Atotputernicul nu i-ar fi ordonat acest lucru. Acest incident luat separat este o dovadă clară că Al-Khadir era Profet şi era infailibil. Al-Khadir l-a omorât pe băiat deoarece a văzut că acesta va ajunge un necredincios când va creşte, iar părinţii săi din prea multă dragoste pt el îl vor urma. Aşa că l-a omorât salvând astfel credinţa părinţilor săi. Acest lucru indică că el era Profet.
    Al patrulea: Când Al-Khadir a interpretat şi i-a explicat lui Moise, aleihi sallam, acţiunile sale şi după ce a lămurit tot a adăugat: { ca milã de la Domnul tãu. Şi nu am fãcut-o dupã socotinţa mea!}, adică nu am făcut tot ceea ce am făcut după capul meu, ci a fost un ordin divin. Toate acestea indică Profeţia şi infaibilitatea sa.

    Încă trăieşte Al-Khadir?

    Majoritatea învăţaţilor spun: "Al-Khadir trăieşte deoarece a fost cel care l-a îngropat pe Adam, aleihi sallam, după Potop, iar Adam s-a rugat ca cel care îl va îngropa să aibe o viaţă lungă.”
    Unii oameni spun: „ el încă trăieşte deoarece a băut din izvorul vieţii.”
    Sunt foarte multe poveşti despre Al-Khadir. Dar, toate relatările şi hadih-urile sunt slabe iar cei care le-au relatat nu sunt de încredere.
    'Abdur Razzaq a spus: Mu' amir mi-a spus că Abu Sa'id AI-Khudri a spus:
    " Într-o zi Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a spus o poveste lungă despre Ad-Dajjal şi printre lucrurile pe care ni le-a spus a fost şi: 'Ad-Dajjal va veni, şi i se ve interzice să treacă prin trecătoarea( dintre 2 munţi) din Medina. Atunci el îşi va face tabăra undeva în apropierea Medinei şi le va apărea celor de aici precum cel mai bun dintre oameni. Şi i se va spune: “ Mărturisesc că tu eşti Ad-Dajjal cel despre care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a povestit.” 'Ad Dajjal va spune (mulţimii): 'Fi-ţi atenţi, dacă eu îl voi omorî pe acest bărbat şi apoi îl voi învia, vă veţi mai îndoi de cine sunt eu?' Ei vor răspunde: 'NU. Apoi Ad Dajjal îl va omorî pe bărbat şi apoi îl va învia. Bărbatul va spune: 'Pe Allah, acum te recunosc mai bine ca niciodată! 'Ad-Dajjal va încerca din nou să-l omoare dar nu va putea.", Mu'amir a spus: Mi s-a spus că bărbatul care va sta înaintea lui Dajjal este Al-Khadir, iar în acea zi gâtul lui va fi acoperit cu alamă.
    Sheik Abu Al-Faraj Ibn Al-Jawzi a respins toate aceste hadith-uri şi a demonstrat că ele sunt inventate, iar lanţul de naratori e slab.
    Într-adevăr, Ibn Al-Jawzi era foarte puternic şi verifica totul cu foarte mare atenţie înainte de a spune dacă e autentic sau nu.
    Cât pt cei care pretind că Al-Khadir este mort precum Imam Al-Bukhari, Abu Al-Husain Ibn Al-Munadi şi sheik Abu Al-Faraj Ibn Al-Jawzi, folosesc ca probă următorul verset din Coran: Allah Atotputernicul spune: { Şi Noi nu am dat veşnicia nici unui om înainte de tine. Dacã tu mori, ar putea fi ei nemuritori?} ( Surat Al-’Anbiya’, aya 34) Deci dacă Al-Khadir era om, atunci va fi supus acestei reguli: este om, trebuie să moară. Allah Atotputernicul spune: { Şi când Allah a încheiat un legãmânt cu profeţii, [le-a zis El]: “Vã
    dau vouã o Carte şi Înţelepciune (Hikmah) . Apoi, dacã va veni la voi un trimis (Muhammad) pentru a întãri ceea ce aveţi, voi trebuie sã credeţi în el şi sã-l sprijiniţi!”. Le-a zis El: “Consimţiţi voi şi acceptaţi aceastã învoialã cu
    Mine?” “Consimţim!” au rãspuns ei. Atunci a zis Allah: “Aşadar fiţi
    martori, iar Eu Mã aflu împreunã cu voi printre cei ce fac mãrturie!” }
    (Surat Al 'Imran, aya 81)
    Ibn 'Abbas, radi Allahu anhu a spus: Allah a făcut această întrunire cu toţi Profeţii pt ca aceştia să creadă în Muhammad şi să-l susţină dacă cumva apare în timpul vieţii lor. În completare, ei trebuie să vorbească cu susţinătorii lor despre Muhammad, iar aceştia la rândul lor să-l susţină.
    Aşa că, fie că Al-Khadir era Profet, fie că era Wali ( protector sau gardian), el ar fi trebuit să ia parte la această întrunire şi dacă ar fi trăit până în timpul vieţii Profetului Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, atunci ar fi trebuit să-l urmeze, să se prezinte în faţa lui şi să-şi declare credinţa şi încrederea absolută în Profet, sala Allahu aleihi wa salam.
    Imam Ahmed a relatat: Shuraih Ibn An-Nu'man mi-a spus că a auzit de la Hashim care a auzit de la Mujalid care a auzit de la AshShi'bi care a auzit de la Jabir Ibn 'Abdullah care l-a auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam spunând: "În Mâna Celui care se află sufletul meu! Dacă Moise ar fi trăit atunci m-ar fi urmat negreşit."Acesta este un punct de vedere susţinut şi de versetele Coranice mai sus menţionate şi care spune clar că dacă în timpul Profetului Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, vreun alt Profet ar fi trăit acesta ar fi avut ordinul să se întâlnească negreşit cu Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam şi să practice Shariah acestuia.
    În Noaptea Călătoriei, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost ridicat la cel mai mare rang dintre toţi Profeţii. Când a coborât la Ierusalim şi a strigat la rugăciune, lui i s-a poruncit să conducă rugăciunea (pt cine nu ştie este vorba de rugăciunea la care au participat toţi Profeţii). Acest lucru arată că el este cel mai mare Imam şi ultimul Profet, care este cel mai onorat şi respectat.
    În concluzie, dacă Al-Khadir ar fi fost în viaţă, atunci şi-ar fi unit forţele cu Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, şi i-ar fi urmat religia până în cele mai mici detalii. Nu există nici o dovadă că Al-Khadir s-ar fi întâlnit cu Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, s-au ar fi luat parte la vreo bătălie împotriva politeiştilor.
    În ziua bătăliei de la Badr, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a triumfat asupra necredincioşilor, chiar dacă aceştia erau în număr de o mie, în timp ce Companionii Profetului erau în număr de trei sute nouăsprezece. Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a întors cu faţa spre Qiblah, şi-a ridicat mâinile şi a început să se roage: “ O Allah! Împlineşte promisiunea pe care Mi-ai făcut-o. O Allah! Adu ceea ce mi-ai promis. O Allah! Dacă această mică oaste de musulmani este distrusă, nu va mai fi nimeni pe acest pământ care să Te adore.” El, salla Allahu aleihi wa salam, a continuat să se roage Domnului Său, cu mâinile ridicate, cu faţa spre Qiblah, până ce mantia sa i-a alunecat de pe umeri. Aşa că, Abu Bakr, radhi Allahu anhu, a venit la el şi i-a pus mantia înapoi pe umăr. Apoi l-a îmbrăţişat spunându-i: “ O Profet al Lui Allah! Această rugăciune către Domnul Tău va fi de ajuns, iar El îşi va ţine promisiunea. Aşadar, Allah Subhanahu wa Ta’ala, a revelat în Coran: { [Aduceţi-vã aminte] când voi cereaţi ajutor Domnului vostru şi El v-a rãspuns numaidecât: "Eu voi sã vã vin în ajutor cu o mie de îngeri, rânduiţi unul dupã altul"! }. (Surat Al-’Anfal, aya 9) Şi aşa le-a trimis Allah îngerii în ajutor." (Sahih Muslim)
    Totuşi, această mică oaste de musulmani, formată atunci din conducători din fiecare trib împreună cu Îngerii, printre care era şi Jibril (Gabriel), aleihi sallam, i-au învins pe politeişti. Aşa că, dacă Al-Khadir, ar fi fost în viaţă, s-ar fi alăturat lor.
    Al-Qadi Abu Ya`la Muhammad Ibn Al-Husain Al-Fara' Al-Hanbali a relatat: Unii oameni i-au întrebat pe Companioni, radhi Allahu anhum, dacă Al-Khadir a murit? Răspunsul lor a fost: "Da."
    Unii pretind că Al-Khadir a fost prezent în timpul bătăliei de la Badr, dar nimeni nu l-a văzut deoarece era invizibil. Cu siguranţă, cei care pretind acest lucru se bazează doar pe fabulţii. Dacă într-adevăr ar fi fost în viaţă, pe vremea Profetului Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, atunci în mod sigur s-ar fi întâlnit şi ar fi luptat împreună împotriva politeiştilor din neamul Quraish.
    Pentru a înţelege mai bine fiţi atenţi la următorul Hadith: Sa'd, radhi Allahu anhu, a relatat: “În timpul bătăliei de la Uhud am văzut doi oameni îmbrăcaţi în alb care stăteau în dreapta şi stânga Mesagerului Lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi pe care nu i-am mai vazut nici înainte nici după acest eveniment. Ei erau Jibril şi Mikail, aleihum sallam.” (Sahih Muslim)
    În completarea acestui Hadith, Abdullah Ibn Umar, radhi Allahu anhu, a relatat: “ O dată Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a condus în rugăciunea de Isha, şi după Taslim a spus: “ Vă daţi seama de importanţa acestei nopţi? Nimeni din cei care sunt pe acest pământ acum nu vor mai trăi după ce vor trece o sută de ani începând cu această seară.”(Sahih Al-Bukhari)
    Deci, Abdullah Ibn Umar, radhi Allahu anhum, a relatat: “Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a condus în rugăciunea de Isha, şi după Taslim s-a ridicat şi a spus: “ Vă daţi seama de importanţa acestei nopţi? După trecerea a o sută de ani, începând cu această noapte, nimeni nu va mai supravieţui pe acest pământ ( dintre Companionii mei). Ibn Umar a spus: Oamenii nu au înţeles aceste cuvinte ale Mesagerului Lui Allah. Ceea ce el, salla Allahu aleihi wa sallam, a vrut să spună, este că dintre cei care trăiau în acea noapte pe pământ ( dintre Companioni), după o sută de ani nu va mai trăi nici unul, asta însemnând sfârşitul acestei generaţii.” (Sahih Muslim)
    Jabir Ibn `Abdullah, radhi Allahu anhu, a relatat: “ L-am auzit pe Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând cu o lună înainte să moară: “ Mă întrebaţi despre Ultima Oră, a cărui moment nu Îl ştie decât Allah. Totuşi vă spun, că nimeni dintre cei care trăiesc acum pe acest pământ ( dintre Companionii mei), nu vor fi în viaţă la sfârşitul a o sută de ani.””Acest Hadith a mai fost relatat şi de Ibn Juraij cu acelaşi lanţ de naratori, doar că nu sunt menţionate următoarele cuvinte: "cu o lună înainte de moartea sa." (Sahih Muslim)
    Deci, chiar dacă am presupune că Al-Khadir ar fi fost în viaţă pe vremea Profetului Muhammad, salla Allahu aleihi wa sallam, conform Hadith-urilor mai sus menţionate, acum el ar fi mort. Allah ştie mai bine!

    Sfârşitul poveştii

Share This Page