Una dintre cele mai importante obligatii pe care le avem ca musulmani este cea de a cunoaste intelesul cuvintului shirk, dimensiunea pacatului care deriva din comiterea unui astfel de act precum si diversele forme in care poate aparea shirk-ul, astfel incit Tawheed-ul nostru (credinta in unicitatea lui Allah) si devotiunea noastra religioasa sa fie complete. Pentru ca Allaah Subhanu Wa Ta’ala este sursa puterii noastre si calauzirea vine doar dinspre El.
In limba araba shirk inseamna a desemna un partener, deci a privi pe cineva ca fiind asociatul, partenerul altcuiva. In limba araba este consacrata expresia “ashraka baynahuma” (i-a alaturat) facindu-i pe cei doi egali in ceea ce priveste statutul.
In termenii sharee’ah sau ai terminologiei islamice, shirk se refera la a-I desemna un partener sau un rival lui Allah (Audhu Billahi) cu privire la maretia Sa, actele de venerare sau numele si atributele Sale. Un rival – acest termen se refera la a desemna pe cineva ca fiind egal sau omolog, lucru interzis de Allaah, pentru ca Allaah spune (traducerea sensurilor Qu’ran-ului): “[Slaviti-L pe] cel care v-a facut voua pamantul un covor si cerul o zidire si a pogorat din cer apa si a scos prin ea, din roade, hrana pentru voi. De vreme ce voi stiti [toate acestea], nu-i faceti lui Allah semeni!” [al-Baqarah:22]
“Si i-au facut lui Allah semeni care sa-i duca in ratacire [pe oameni] de la calea Lui. Spune: „Veseliti-va [in aceasta viata], caci sfarsitul vostru va fi in Foc!” [Ibraaheem:30]
Intr-un hadeeth ni se relateaza ca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a spus: “Oricine moare sustinind ca Allaah are un partener, va intra in Iad.” (al-Bukhaari, 4497; Muslim, 92)
.......................................
Varietati ale shirk-ului:
Texte provenind din Qur’aan si din Sunnah indica faptul ca actele de shirk si desemnarea de parteneri lui Allaah pot scoate sau nu o persoana in afara Islamului, in functie de gravitatea pacatului comis. Invatatii clasifica shirk-ul in doua categorii: shirk akbar (major shirk) si shirk asghar (minor shirk). Urmeaza o scurta descriere a fiecarei categorii:
1 – Shirk major
Semnifica a conferi altcuiva decit lui Allaah ceva ce ii apartine numai lui Allaah, cum ar fi autoritate (ruboobiyyah), divinitate (uloohiyyah) sau numele si atributele divine (al-asma’ wa’l-sifaat).
Acest tip de shirk poate fi exterior, de exemplu venerarea unor idoli sau a unor morminte, precum si a persoanelor decedate sau disparute in sensul ca sint absente.
Citeodata poate imbraca un sens ascuns, de exemplu persoanele care isi pun increderea sau speranta in alta divinitate in afara de Allah, sau actele de shirk si kufr ale ipocritilor. Desi actele de shirk ale ipocritilor ii scot in afara Islamului si le pregatesc locuinta vesnica in iad, este o forma ascunsa de shirk, deoarece in exterior ei se prezinta ca fiind musulmani si isi ascund actele de kufr si shirk, deci ei sint mushriks doar interior, nu si pe plan exterior.
Shirk-ul poate lua citeodata forma unor credinte:
Cum ar fi credinta ca mai exista cineva in postura de creator, care da viata si porunceste mortii, conduce si controleaza toate aspectele care tin de univers alaturi de Allaah.
Sau credinta ca mai exista cineva caruia ar trebui sa ne supunem, in afara de Allaah, asa ca ei il urmeaza cu referire la ce este permis sau interzis, chiar daca aceste lucruri ar fi impotriva a ceea ce ne-au transmis mesagerii lui Allah.
Ori ei asociaza pe altcineva lui Allaah in ceea ce privesc actele de adorare si venerare, iubind o fiinta creata in aceeasi masura in care il iubesc pe Allaah. Aceasta este acea varianta de shirk pe care Allaah nu o iarta, shirk despre care Allaah spune (traducerea sensurilor):
“Dar sunt printre oameni [si unii] care Ii fac in afara de Allah
semeni pe care ii iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei
care cred sunt mai staruitori in iubirea pentru Allah. Si daca ar vedea
cei care sunt nelegiuiti, cand vad chinurile, ca puterea este a lui
Allah toata si ca Allah este aspru in osanda Lui!” [traducerea sensurilor, al-Baqarah:165]
Sau credinta ca exista fiinte care cunosc ceea ce nu poate fi stiut si vazut in aceeasi masura in care Allah este atoatestiutor in aceasta privinta. Acest act de Shirk este foarte raspindit printer secte cum ar fi Raafidis, Sufis sau Baatinis (secte esoterice) in general. Raafidis cred ca imamii lor au cunostinte despre ceea ce nu poate fi vazut, iar Baatinis si Sufis cred lucruri asemanatoare despre awliya’ (“sfintii lor”). De asemenea, reprezinta tot un act de shirk credinta potrivit careia mai exista altcineva in afara de Allah care sa poata oferi mila asa cum o ofera Allah, poate sa ierte pacatele sau faptele rele ale celor care il venereaza.
Citeodata actele de shirk pot fi infaptuite prin intermediul cuvintelor:
Astfel de acte pot fi comise de cei care fac du’aa’ sau se roaga la altcineva in afara de Allaah, sau cer ajutorul ori adapost de la altcineva in afara de Allah, in chestiuni asupra carora numai Allah are putere, indiferent daca cel la care se apeleaza e un Profet sau un asa-zis sfint, un inger sau o alta fiinta creata. Acesta este un act de shirk de mare gravitate, care il scoate pe cel care il comite in afara islamului.
Acet tip de acte de shirk mai pot fi comise de cei care se amuza pe seama religiei sau cei care il considera pe Allah ca fiind asemanator cu creatia Sa, sau cei care afirma ca mai exista un creator, datator sau judecator in afara de Allah. Toate aceste acte reprezinta forme foarte grave de shirk, pacate care nu pot obtine iertare.
Shirk-ul mai poate lua forma acestor actiuni:
Actiunea prin care cineva sacrifica, se roaga sau se prosterneaza in fata altcuiva in afara de Allah, sau cineva care promulga legi menite sa le inlocuiasca pe cele date de Allaah si le transforma in norme la care oamenii sint obligati sa se raporteze in ceea ce priveste judecata; sau cineva care ii sprijina pe necredinciosi si le ofera ajutor in scopul de a-i invinge pe dreptcredinciosi, precum si alte acte care se indreapta impotriva intelesului de baza al credintei si il scot pe cel care le comite in afara Islamului. Cerem protectie de la ALLAH impotriva unor astfel de greseli atit de grave.
2 – Shirk minor - acte de shirk mai putin grave
In aceasta categorie sint incluse toate actiunile care pot conduce la acte de shirk grave, sau cele care sint descries ca reprezentind aciuni de tip shirk, insa gravitatea lor nu este suficient de serioasa incit sa se incadreze in aceasta a doua categorie.
In general, acestea sint de doua tipuri:
1 – Atasarea emotionala de anumite obiecte, cum ar fi de exemplu margele sau alte obiecte (din metal, lut etc.) de culoare turcoaz, promovind in mod eronat credinta ca acestea ne-ar putea apara de deochi sau ar putea oferi vreun tip de protectie. Insa trebuie sa stim ca Allaah nu le-a transformat in mijloace de protectie, pentru ca nu avem nici o dovada in acest sens.
2 – Venerarea unor persoane sau a unor obiecte intr-o modalitatea care nu ajunge atit de departe incit sa le confere puteri, cum ar fi pronuntarea de juraminte invocind acele lucruri sau persoane, cum ar fi sa jure pe alticineva in afara de Allaah, sau sa spuna “Daca nu ar fi fost Allaah si X si Y” etc.
Invatatii au stabilit o serie de conditii menite sa faca distinctia dintre gradele de periculozitate ale shirk-ului. Pe acestea le deducem ghidindu-ne dupa urmatoarele texte:
(i) – Cind Profetul sallallaahu 'alayhi wa sallam ne spune in mod clar ca o anumita actiune reprezinta un act de shirk minor, cum ar fi in al-Musnad (27742) 7unde se relateaza ca Mahmoud ibn Labeed a spus: Mesagerul lui Allaah sallallaahu 'alayhi wa sallam a spus ca se teme pentru actele de shirk minor pe care le-ar putea comite Ummah Islamica, incluzind in aceasta categorie actele demonstrative si lauda de sine. Pentru ca in Ziua Judecatii, cind oamenii sint rasplatiti pentru faptele lor, Allah le va spune: ‘Duceti-va la cei fata de care va laudati cu faptele voastre in viata lumeasca, si vedeti ce rasplata veti gasi la ei” Clasificat drept as saheeh by al-Albaani in al-Silsilah al-Saheehah, 951.
(ii) – Cind intilnim cuvintul shirk in texte din Qur’aan si Sunnah in forma de substantive nearticulat [deci fara articolul definit al- din limba araba]. De obicei se refera la shirk de o gravitate mai mica, si intilnim multe astfel de exemple, cum ar fi atunci cind Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a spus: “Incantatiile, amuletele si vrajile pentru dobindirea dragostei sint shirk.”
Relatat de Abu Dawood, 3883; clasificat ca fiind saheeh by al-Albaani in al-Silsilah al-Saheehah, 331.
Ceea ce se deduce de aici a fi shirk reprezinta shirk in forma sa mai putin grava.
Amuletele sint niste obiecte de mici dimensiuni, de exemplu margelele de culoare turcoaz, care se pun de obicei la copii in credinta gresita ca acestea ii vor proteja de deochi.
Vrajile pentru dragoste sint acele incantatii care se fac cu credinta ca acestea au puterea de a induce sau a spori dragostea unei femei pentru sotul ei sau invers.
(iii) –Cind companionii Profetului sallallaahu 'alayhi wa sallam se pronunta spunind ca este vorba despre shirk minor.
(iv) – Daca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a interpretat cuvintele shirk sau kufr intr-o maniera care ne indica faptul ca se referee la forma mai putin grava de shirk.
De exemplu al-Bukhaari (1038) si Muslim (74) au relatat de la Zayd ibn Khaalid al-Juhani ca acesta a spus: Mesagerul lui Allaah (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a condus rugaciunea de dimineata la al-Hudaybiyah, iar in noaptea de dinainte plouase. Cind Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a terminat, s-a intors cu fata catre oameni si le-a spus: “Stiti ce a spus Domnul vostru?” Ei au zis: “Allaah si Mesagerul Sau stiu cel mai bine.” El a spus apoi: “In aceasta dimineata unul dintre robii mei a devenit un credincios iar un altul a devenit un necredincios. Cit despre cel care a spus: ‘Ni s-a dat ploaie prin bunatatea si mila lui Allaah’ acela este credincios intru Allaah, necrezind in stele; iar cel care a zis: ‘Ni s-a dat ploaie de catre steaua cutare, acela nu crede in Mine, ci in stele.’”
Este stiut lucrul ca persoana care arata ingratitudine fata de binecuvintarile lui Allaah comite un act de kufr minor. Insa daca o persoana crede ca stelele sint cele care controleaza universul si ele sint cele care cauzeaza caderea ploii, atunci avem de-a face cu shirk major.
Shirk-ul minor poate lua citeodata forma unor actiuni exterioare, cum ar fi purtarea talismanelor, siragurilor de margele, amuletelor si a altor obiecte asemanatoare; tot in aceasta categorie se inscriu si pronuntarea anumitor cuvinte, ce poate reprezenta un act de shirk minor, sau efectuarea unor actiuni care denota tot shirk.
Poate lua si forma unor credinte:
Cum ar fi credinta potrivit careia un anumit obiect ar putea fi sursa aducatoare de beneficii sau capabila sa scuteasca de greutati; sau incredintarea ca exista barakah (binecuvintare) intr-un obiect, pe cita vreme Allaah nu a reglementat asa ceva astfel.
Citeodata poate lua forma unor cuvinte:
De exemplu atunci cind cineva spune “Ni s-a dat ploaia de catre steaua cutare si cutare”.
Citeodata poate lua forma unor actiuni:
Cum ar fi purtarea unor amulete sau talimsane, pentru ca ar insemna sa atribuim puteri altcuiva decit lui Allaah.
Concluzie:
Ceea ce trebuie sa faca musulmanii este sa evite actele de shirk in ambele sale forme, majore si minore. Cel mai grav pacat este reprezentat de shirk si incalcarea drepturilor unice ale lui Allah, de a fi doar El venerat si de a ne supune numai lui, fara a-i aduce vreun partener sau asociat.
Allaah a decretat ca mushrikeenii vor locui pentru totdeauna in Iad si ne-a spus ca acestia nu vor avea parte de iertare, pentru ca lor le va fi interzis Paradisul:
“Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta
cui voieste. Iar acela care pune in rand cu Allah un partas, nascoceste
un mare pacat!” [Traducerea sensurilor, al-Nisa’ 4:48]
“ Necredinciosi sunt aceia care spun: "Dumnezeu e Mesia, fiul
Mariei!" Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Allah,
Domnul meu si Domnul vostru!" Pe cel care asaza langa Allah pe
altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei
nelegiuiti nu vor afla ajutor”. [Traducerea sensurilor, al-Maa'idah 5:72]
Fiecare persoana devotata din punct de vedere religios ar trebui sa se teama de shirk si sa isi intoarca fata spre Allaah, cerindu-I sa il ajute sa evite shirk-ul, cum a spus si Ibraaheem (pacea lui Allaah fie asupra sa):
“Si a zis Avraam: „Doamne, fa aceasta tara un loc sigur si
fereste-ma pe mine si pe fiii mei sa nu-i adoram pe idoli!”
[Traducerea sensurilor, Ibraaheem 14:35]
Deci teama de shirk a dreptcredinciosului ar trebui sa creasca in aceeasi masura in care creste si dorinta sa ca Allaah sa il pazeasca de politeism si ar trebuie sa pronunte acesata du’aa’ pe care Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) le-a zis-o companionilor: “Printre voi shirk-ul va fi mai imperceptibil decit pasii unei furnici, insa va voi invata o du’aa care va tine departe de voi atit shirkul minor cit sip e cel major, daca o veti pronunta. Spuneti: Allaahumma inni a’oodhu bika an ushrika bika wa ana a’lam wa astaghfiruka lima la a’lam (O Allaah, caut adapost la tine de asocierea constienta a altcuiva cu Tine, si caut iertare de la Tine pentru lucrurile pe care le fac fara sa imi dau seama).”
Clasificat drept saheeh de Albaani in Saheeh al-Jaami’, 3731
Cu referire la diferentele dintre tipurile de shirk in ceea ce priveste legiferarea:
Shirk-ul major scoate pe cel care il comite in afara Islamului, deci cel care se face vinovat de asa ceva poate fi considerat ca fiind in exteriorul religiei, ca si cum ar fi comis un act de apostazie, deci el va deveni un kaafir si un apostat.
Shirk-ul minor nu scoate o persoana in afara Islamului, insa respectivul se va afla intr-un mare pericol, deoarece shirk-ul minor reprezinta un pacat grav.
In consecinta, trebuie sa ne caim pentru toate tipurile de shirk, indiferent daca este vorba despre shirk major sau minor. Daca o persoana se caieste cu sinceritate, Allaah ii va accepta cainta si ii va ierta pacatul.
In Qu’ran Kareem se face mentiunea despre shirk in urmatorul verset:
“Si aceia care nu cheama un alt dumnezeu impreuna cu Allah” [Traducerea sensurilor, al-Furqaan 25:68] si se spune si ca oamenii care comit acte grave de shirk vor locui pentru totdeauna in focul iadului: “69: Si va fi indoit chinul lui in Ziua Invierii si in veci va ramane in ea dispretuit -, 70. Afara de acela care se caieste, crede si savarseste fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, caci Allah este Iertator, Indurator [Ghafur, Rahim] [Traducerea sensurilor, al-Furqaan 25:69-70]
A ne cai pentru actele de shirk inseamna sa renuntam complet la acestea si sa ne supunem doar lui Allaah, regretind sincer faptul ca am neglijat drepturile lui Allah si luind hotarirea de a nu ne mai intoarce vreodata la astfel de fapte. In Qu’ran Allaah ne spune: “Spune acelora care nu cred ca, daca se vor opri, li se va ierta ceea ce a trecut, dar daca se vor intoarce ei, [atunci vor fi pedepsiti], dupa pilda celor de dinainte!” [Traducerea sensurilor, al-Anfaal 8:38]
“Daca se vor opri” inseamna sa renunte la kufr, supunindu-se doar lui Allaah, fara a-i aduce vreun asociat (Tafseer al-Sa’di).
Oricine comite acte de shirk major, care ar putea sa il scoata in afara Islamului trebuie sa se caiasca sincer pentru acest lucru, si isi indrepte conduita si sa isi corecteze intentiile. De asemenea, se recomanda sa faca ghusl dupa ce se caieste, pentru ca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) i-a poruncit lui Qays ibn ‘Aasim sa faca ghusl dupa ce a devenit musulman. (Relatat de Ahmad, Abu Dawood, al-Tirmidhi si al-Nasaa’i; clasificat drept saheeh de Ibn al-Sakan).
Kufr si variatiile acestuia
Sheikh Muhammed Salih Al-Munajjid a spus:
Tema legata de kufr si de diversele forme ale acestuia reprezinta un subiect vast, insa ar putea fi rezumat la urmatoarele aspecte:
1 – Importanta definitiei cuvintului kufr si formele pe care le poate imbraca acesta:
Textele din Qur’aan si Sunnah indica faptul ca daca nu sint indeplinite doua conditii esentiale credinta nu e valida si nu va fi acceptata: este vorba despre marturisirea ca nu exista alta divinitate in afara de Allaah, deci supunerea totala doar in fata lui Allaah (Tawheed), precum si denuntarea si evitarea tuturor tipurilor de kufr si shirk.
Nimeni nu poate renunta sau evita un act despre care nu are cunostinta. De aici deducem importanta cunoasterii definitiei Tawheed-ului, astfel incit sa ne comportam cum trebuie, dar in acelasi timp trebuie sa stim si ce sint actele de kufr si shirk, astfel incit sa le putem evita.
2 – Definitia cuvintului kufr:
In limba araba cuvintul kufr inseamna a acoperi sau a ascunde ceva.
In terminologia specifica shar’i-ei are semnificatia “care nu crede in Allaah si in Mesagerul sau, fie ca este insotita de negatie sau de indoiala, sau actiunea de a intorce spatele credintei, din gelozie sau aroganta, ori din cauza ca sint urmate capricii si dorinte care impiedica de la urmarea mesajului..
Deci kufr este atributul oricarei persoane care respinge ceva in care Allaah ne-a poruncit sa credem, dupa ce acel lucru in care Allah ne-a cerut sa credem a ajuns la cunostinta sa. Respingerea se produce indiferent daca are loc in inima, fara a rosti vreun cuvint in acest sens, sau daca pronunta acele cuvinte fara a le crede in inima sa, sau daca face ambele lucruri. Sau in cazul in care comite un act care este dscris in texte ca fiind capabil sa scoata pe cineva in afara Islamului. See Majmoo’ al-Fataawa by Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, 12/335; al-Ihkaam fi Usool al-Ahkaam by Ibn Hazam, 1/45.
Ibn Hazam a spus in cartea sa al-Fasl: “Reprezinta un act de kufr a respinge ceva pentru care exista dovezi temeinice ca trebuie crezut pentru a fi cu adevarat musulman, precum si pronuntarea anumitor cuvinte despre care se stie clar ca sint kufr. Deci intreprinderea oricarei actiuni despre care se stie ca este kufr atreage dupa sine atributul de kufr.”
3 – Tipuri de Kufr major care scot pe cel care il comite in afara Islamului
Invatatii au impartit actele de kufr in mai multe categorii, sub care au listat si mai multe tipuri de shirk. Acestea sint:
-1- Actul de kufr reprezentat de negare si respingere. Poate lua citeodata forma de necredinta in inima, ceea ce se intimpla rareori intre kuffaari, dupa cum Ibn al-Qayyim (Allah sa aiba mila asupra sa) a spus – si citeodata ia forma respingerii exterioare sau aparente, ceea ce inseamna ascunderea adevarului si nesupunerea la acesta in forma externa, desi este recunoscut si cunoscut in interior. Allaah spune despre astfel de oameni: “Si cand le-a venit Cartea de la Allah, intarind-o pe cea pe care o aveau ei - dupa ce mai inainte se rugasera pentru ajutor impotriva celor care nu credeau -, cand le-a venit ceea ce stiusera, l-au tagaduit pe el [Muhammed]. Blestemul lui Allah asupra celor care nu cred!” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:89]
Tot in Qu’ran Kareem ni se spune: “Cei carora le-am dat Scriptura, il cunosc [pe Muhammed] asa cum ii cunosc pe fii lor, insa o parte dintre ei ascund adevarul [despre el], cu toate ca il cunosc.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:146]
Respingerea poate avea loc numai atunci cind o persoana stie adevarul si il refuza. Allaah ne spune in Qu’ran ca necredinta kuffaar-ilor in Mesager ( sallallaahu 'alayhi wa sallam) nu reprezenta necredinta in adevaratul sens al cuvintului, pentru ca aceasta era doar exterioara si verbala, iar in interior recunosteau adevarul.
Actul de kufr care da permisiune pentru ceea ce este interzis e asemanator. Oricine priveste ca fiind permis ceva clar interzis in Islam nu crede in Profet (sallallaahu 'alayhi wa sallam) si in mesajul sau. In ceea ce priveste interzicerea a ceva ce Islamul permite, se aplica aceeasi regula.
-2- Actul de kufr de a intoarce spatele cu aroganta, cum a fost cel facut de Iblees, despre care Allaah a spus:
“Si atunci cand am spus ingerilor: “Prosternati-va dinaintea lui
Adam!” Si s-au prosternat ei, in afara de Iblis, care nu a voit, ci
s-a semetit si a ramas printre cei necredinciosi.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:34]
“Ei spun: “Noi credem in Allah si in Trimis si ne supunem”. Apoi
se intoarce o parte dintre ei, dupa aceasta, si acestia nu sunt
credinciosi.” [Traducerea sensurilor, al-Noor 24:47]
Deci cei care nu sint in deplin acod cu credinta nu sint cu adevarat credinciosi, in pofida faptului ca ei rostesc cuvintele care ii introduc in Islam. Actul de kufr de a intoarce spatele insemna ca acea persoana ignora adevarul, nu se comporta si nu invata in concordanta cu acesta, fie ca ne referim la o chestiune care tine de cuvinte, actiuni sau credinta. “Noi nu am creat cerurile si pamantul si cele care se afla intre ele decat intru adevar si [pentru] un termen hotarat. Insa aceia care nu cred se intorc de la cele despre care au fost preveniti.” [Traducerea sensurilor, al-Ahqaaf 46:3]
Oricine isi intoarce spatele prin intermediul unui manifest verbal de la ceea ce Mesagerul ne-a adus este ca si cum ar spune “Eu nu il voi urma.” Cel care ignora prin actiunile sale, cum ar fi astuparea urechilor pentru a nu auzi, sau cel care aude si totusi in inima sa se intoarce de la acest lucru si refuza s ail creada comite acest tip de kufr.
-3- Actul de kufr al ipocriziei
Acesta ia forma necredintei interne, in inima. In acelasi timp, persoana care se face vinovata de acest tip de kufr afiseaza in exterior supunere, doar pentru a arata celorlalti, deci demonstrativ. Este ca si actul de kufr al lui Ibn Salool si a celorlalti ipocriti, despre care Allah a spus:
“8. Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem in Allah si in
Ziua de Apoi", in vreme ce ei, de fapt, nu cred.
9. Ei incearca sa-i insele pe Allah precum si pe cei care au crezut, dar
nu se insala decat pe ei insisi, fara a-si da seama.
10. In inimile lor este o boala, iar Allah le va spori boala si vor avea
ei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au mintit.
11. Daca li se spune lor: "Nu faceti stricaciune pe pamant!", ei zic:
"Noi, doara, suntem facatori de bine".
12. Insa ei sunt cei facatori de stricaciune, dar nu-si dau seama.
13. Iar daca li se spune lor: “Credeti, asa cum au crezut oamenii!”, ei
zic: “Sa credem precum au crezut cei fara de minte?”. De buna seama
ei sunt cei fara de minte, dar nu o stiu!
14. Iar daca se intalnesc cu cei care au crezut, zic ei: "Noi credem",
dar cand raman numai cu seitanii lor, zic ei: "Noi suntem cu voi, ne
batem numai joc".
15. Allah isi bate joc de ei si-i pasuieste in faradelegea lor si ei
ratacesc in nestire.
16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreapta cu ratacirea,
dar negotul lor nu le-a adus castig si ei nu au fost bine calauziti.
17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc si cand a
luminat ceea ce se afla imprejurul lui, le-a luat Allah lumina lor si
i-a lasat in intunecimi si nu mai zaresc nimic.
18. Surzi, muti, orbi sunt ei si nu se intorc.
19. Sau ca o ploaie ce se pravale din cer, cu bezna, tunet si fulger. Isi
vara ei degetele in urechi din pricina trasnetelor, de frica mortii; Allah
ii impresoara pe necredinciosi.
20. Fulgerul aproape ca le rapeste vazul. De fiecare data cand el
[fulgerul] le face lumina, inainteaza, dar cand se lasa bezna, ei se
opresc. Iar daca ar vrea, Allah le-ar rapi auzul si vazul, caci Allah este
peste toate cu putere.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:8-20]
-4- Actul de kufr al indoielii, ceea ce inseamna a ezita cu privire la urmarea adevarului precum si suspiciunea ca s-ar putea sa nu fie adevarat, pentru ca este imperios necesaara certitudinea credintei (yaqeen), ca Mesagerul a adus cu sine adevarul si nu exista nici o urma de indoiala in aceasta privinta. Oricine crede ca Profetul a adus cu sine ceva fals se face vinovat de acest tip de kufr al indoielii, dupa cum Allaah ne spune in Qu’ran:
“35. A intrat in gradina lui, pacatuind fata de sine insusi [prin
necredinta sa] si a zis: "Nu cred ca aceasta va pieri vreodata
36. Si nu cred ca Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu,
voi gasi [loc] si mai bun decat ea, in schimb!"
37. Si i-a zis semenul sau, stand de vorba cu el: "Oare nu crezi tu
in Acela care te-a creat pe tine din tarana, apoi dintr-o picatura si la
urma ti-a dat tie chip de barbat?
38. In ce ma priveste, Allah este Domnul meu si nu-I fac Domnului
meu pe nimeni asociat".” [Traducerea sensurilor, al-Kahf 18:35-38]
De aici putem trage concluzia ca actul de kufr se prezinta ca fiind antonimul credintei, si poate lua diverse forme: fie necredinta in inima, fie forma unor cuvinte sau a unor actiuni interne sau externe. Ii cerem lui Allaah san e protejeze de kufr si ramificatiile acestuia sis a ne sporeasca credinta, ghidindu-ne pe calea cea dreapta si ajutindu-ne sa ii calauzim si pe altii. Ameen. Si Allaah stie cel mai bine.
sursa :TTI
In limba araba shirk inseamna a desemna un partener, deci a privi pe cineva ca fiind asociatul, partenerul altcuiva. In limba araba este consacrata expresia “ashraka baynahuma” (i-a alaturat) facindu-i pe cei doi egali in ceea ce priveste statutul.
In termenii sharee’ah sau ai terminologiei islamice, shirk se refera la a-I desemna un partener sau un rival lui Allah (Audhu Billahi) cu privire la maretia Sa, actele de venerare sau numele si atributele Sale. Un rival – acest termen se refera la a desemna pe cineva ca fiind egal sau omolog, lucru interzis de Allaah, pentru ca Allaah spune (traducerea sensurilor Qu’ran-ului): “[Slaviti-L pe] cel care v-a facut voua pamantul un covor si cerul o zidire si a pogorat din cer apa si a scos prin ea, din roade, hrana pentru voi. De vreme ce voi stiti [toate acestea], nu-i faceti lui Allah semeni!” [al-Baqarah:22]
“Si i-au facut lui Allah semeni care sa-i duca in ratacire [pe oameni] de la calea Lui. Spune: „Veseliti-va [in aceasta viata], caci sfarsitul vostru va fi in Foc!” [Ibraaheem:30]
Intr-un hadeeth ni se relateaza ca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a spus: “Oricine moare sustinind ca Allaah are un partener, va intra in Iad.” (al-Bukhaari, 4497; Muslim, 92)
.......................................
Varietati ale shirk-ului:
Texte provenind din Qur’aan si din Sunnah indica faptul ca actele de shirk si desemnarea de parteneri lui Allaah pot scoate sau nu o persoana in afara Islamului, in functie de gravitatea pacatului comis. Invatatii clasifica shirk-ul in doua categorii: shirk akbar (major shirk) si shirk asghar (minor shirk). Urmeaza o scurta descriere a fiecarei categorii:
1 – Shirk major
Semnifica a conferi altcuiva decit lui Allaah ceva ce ii apartine numai lui Allaah, cum ar fi autoritate (ruboobiyyah), divinitate (uloohiyyah) sau numele si atributele divine (al-asma’ wa’l-sifaat).
Acest tip de shirk poate fi exterior, de exemplu venerarea unor idoli sau a unor morminte, precum si a persoanelor decedate sau disparute in sensul ca sint absente.
Citeodata poate imbraca un sens ascuns, de exemplu persoanele care isi pun increderea sau speranta in alta divinitate in afara de Allah, sau actele de shirk si kufr ale ipocritilor. Desi actele de shirk ale ipocritilor ii scot in afara Islamului si le pregatesc locuinta vesnica in iad, este o forma ascunsa de shirk, deoarece in exterior ei se prezinta ca fiind musulmani si isi ascund actele de kufr si shirk, deci ei sint mushriks doar interior, nu si pe plan exterior.
Shirk-ul poate lua citeodata forma unor credinte:
Cum ar fi credinta ca mai exista cineva in postura de creator, care da viata si porunceste mortii, conduce si controleaza toate aspectele care tin de univers alaturi de Allaah.
Sau credinta ca mai exista cineva caruia ar trebui sa ne supunem, in afara de Allaah, asa ca ei il urmeaza cu referire la ce este permis sau interzis, chiar daca aceste lucruri ar fi impotriva a ceea ce ne-au transmis mesagerii lui Allah.
Ori ei asociaza pe altcineva lui Allaah in ceea ce privesc actele de adorare si venerare, iubind o fiinta creata in aceeasi masura in care il iubesc pe Allaah. Aceasta este acea varianta de shirk pe care Allaah nu o iarta, shirk despre care Allaah spune (traducerea sensurilor):
“Dar sunt printre oameni [si unii] care Ii fac in afara de Allah
semeni pe care ii iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei
care cred sunt mai staruitori in iubirea pentru Allah. Si daca ar vedea
cei care sunt nelegiuiti, cand vad chinurile, ca puterea este a lui
Allah toata si ca Allah este aspru in osanda Lui!” [traducerea sensurilor, al-Baqarah:165]
Sau credinta ca exista fiinte care cunosc ceea ce nu poate fi stiut si vazut in aceeasi masura in care Allah este atoatestiutor in aceasta privinta. Acest act de Shirk este foarte raspindit printer secte cum ar fi Raafidis, Sufis sau Baatinis (secte esoterice) in general. Raafidis cred ca imamii lor au cunostinte despre ceea ce nu poate fi vazut, iar Baatinis si Sufis cred lucruri asemanatoare despre awliya’ (“sfintii lor”). De asemenea, reprezinta tot un act de shirk credinta potrivit careia mai exista altcineva in afara de Allah care sa poata oferi mila asa cum o ofera Allah, poate sa ierte pacatele sau faptele rele ale celor care il venereaza.
Citeodata actele de shirk pot fi infaptuite prin intermediul cuvintelor:
Astfel de acte pot fi comise de cei care fac du’aa’ sau se roaga la altcineva in afara de Allaah, sau cer ajutorul ori adapost de la altcineva in afara de Allah, in chestiuni asupra carora numai Allah are putere, indiferent daca cel la care se apeleaza e un Profet sau un asa-zis sfint, un inger sau o alta fiinta creata. Acesta este un act de shirk de mare gravitate, care il scoate pe cel care il comite in afara islamului.
Acet tip de acte de shirk mai pot fi comise de cei care se amuza pe seama religiei sau cei care il considera pe Allah ca fiind asemanator cu creatia Sa, sau cei care afirma ca mai exista un creator, datator sau judecator in afara de Allah. Toate aceste acte reprezinta forme foarte grave de shirk, pacate care nu pot obtine iertare.
Shirk-ul mai poate lua forma acestor actiuni:
Actiunea prin care cineva sacrifica, se roaga sau se prosterneaza in fata altcuiva in afara de Allah, sau cineva care promulga legi menite sa le inlocuiasca pe cele date de Allaah si le transforma in norme la care oamenii sint obligati sa se raporteze in ceea ce priveste judecata; sau cineva care ii sprijina pe necredinciosi si le ofera ajutor in scopul de a-i invinge pe dreptcredinciosi, precum si alte acte care se indreapta impotriva intelesului de baza al credintei si il scot pe cel care le comite in afara Islamului. Cerem protectie de la ALLAH impotriva unor astfel de greseli atit de grave.
2 – Shirk minor - acte de shirk mai putin grave
In aceasta categorie sint incluse toate actiunile care pot conduce la acte de shirk grave, sau cele care sint descries ca reprezentind aciuni de tip shirk, insa gravitatea lor nu este suficient de serioasa incit sa se incadreze in aceasta a doua categorie.
In general, acestea sint de doua tipuri:
1 – Atasarea emotionala de anumite obiecte, cum ar fi de exemplu margele sau alte obiecte (din metal, lut etc.) de culoare turcoaz, promovind in mod eronat credinta ca acestea ne-ar putea apara de deochi sau ar putea oferi vreun tip de protectie. Insa trebuie sa stim ca Allaah nu le-a transformat in mijloace de protectie, pentru ca nu avem nici o dovada in acest sens.
2 – Venerarea unor persoane sau a unor obiecte intr-o modalitatea care nu ajunge atit de departe incit sa le confere puteri, cum ar fi pronuntarea de juraminte invocind acele lucruri sau persoane, cum ar fi sa jure pe alticineva in afara de Allaah, sau sa spuna “Daca nu ar fi fost Allaah si X si Y” etc.
Invatatii au stabilit o serie de conditii menite sa faca distinctia dintre gradele de periculozitate ale shirk-ului. Pe acestea le deducem ghidindu-ne dupa urmatoarele texte:
(i) – Cind Profetul sallallaahu 'alayhi wa sallam ne spune in mod clar ca o anumita actiune reprezinta un act de shirk minor, cum ar fi in al-Musnad (27742) 7unde se relateaza ca Mahmoud ibn Labeed a spus: Mesagerul lui Allaah sallallaahu 'alayhi wa sallam a spus ca se teme pentru actele de shirk minor pe care le-ar putea comite Ummah Islamica, incluzind in aceasta categorie actele demonstrative si lauda de sine. Pentru ca in Ziua Judecatii, cind oamenii sint rasplatiti pentru faptele lor, Allah le va spune: ‘Duceti-va la cei fata de care va laudati cu faptele voastre in viata lumeasca, si vedeti ce rasplata veti gasi la ei” Clasificat drept as saheeh by al-Albaani in al-Silsilah al-Saheehah, 951.
(ii) – Cind intilnim cuvintul shirk in texte din Qur’aan si Sunnah in forma de substantive nearticulat [deci fara articolul definit al- din limba araba]. De obicei se refera la shirk de o gravitate mai mica, si intilnim multe astfel de exemple, cum ar fi atunci cind Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a spus: “Incantatiile, amuletele si vrajile pentru dobindirea dragostei sint shirk.”
Relatat de Abu Dawood, 3883; clasificat ca fiind saheeh by al-Albaani in al-Silsilah al-Saheehah, 331.
Ceea ce se deduce de aici a fi shirk reprezinta shirk in forma sa mai putin grava.
Amuletele sint niste obiecte de mici dimensiuni, de exemplu margelele de culoare turcoaz, care se pun de obicei la copii in credinta gresita ca acestea ii vor proteja de deochi.
Vrajile pentru dragoste sint acele incantatii care se fac cu credinta ca acestea au puterea de a induce sau a spori dragostea unei femei pentru sotul ei sau invers.
(iii) –Cind companionii Profetului sallallaahu 'alayhi wa sallam se pronunta spunind ca este vorba despre shirk minor.
(iv) – Daca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a interpretat cuvintele shirk sau kufr intr-o maniera care ne indica faptul ca se referee la forma mai putin grava de shirk.
De exemplu al-Bukhaari (1038) si Muslim (74) au relatat de la Zayd ibn Khaalid al-Juhani ca acesta a spus: Mesagerul lui Allaah (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a condus rugaciunea de dimineata la al-Hudaybiyah, iar in noaptea de dinainte plouase. Cind Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a terminat, s-a intors cu fata catre oameni si le-a spus: “Stiti ce a spus Domnul vostru?” Ei au zis: “Allaah si Mesagerul Sau stiu cel mai bine.” El a spus apoi: “In aceasta dimineata unul dintre robii mei a devenit un credincios iar un altul a devenit un necredincios. Cit despre cel care a spus: ‘Ni s-a dat ploaie prin bunatatea si mila lui Allaah’ acela este credincios intru Allaah, necrezind in stele; iar cel care a zis: ‘Ni s-a dat ploaie de catre steaua cutare, acela nu crede in Mine, ci in stele.’”
Este stiut lucrul ca persoana care arata ingratitudine fata de binecuvintarile lui Allaah comite un act de kufr minor. Insa daca o persoana crede ca stelele sint cele care controleaza universul si ele sint cele care cauzeaza caderea ploii, atunci avem de-a face cu shirk major.
Shirk-ul minor poate lua citeodata forma unor actiuni exterioare, cum ar fi purtarea talismanelor, siragurilor de margele, amuletelor si a altor obiecte asemanatoare; tot in aceasta categorie se inscriu si pronuntarea anumitor cuvinte, ce poate reprezenta un act de shirk minor, sau efectuarea unor actiuni care denota tot shirk.
Poate lua si forma unor credinte:
Cum ar fi credinta potrivit careia un anumit obiect ar putea fi sursa aducatoare de beneficii sau capabila sa scuteasca de greutati; sau incredintarea ca exista barakah (binecuvintare) intr-un obiect, pe cita vreme Allaah nu a reglementat asa ceva astfel.
Citeodata poate lua forma unor cuvinte:
De exemplu atunci cind cineva spune “Ni s-a dat ploaia de catre steaua cutare si cutare”.
Citeodata poate lua forma unor actiuni:
Cum ar fi purtarea unor amulete sau talimsane, pentru ca ar insemna sa atribuim puteri altcuiva decit lui Allaah.
Concluzie:
Ceea ce trebuie sa faca musulmanii este sa evite actele de shirk in ambele sale forme, majore si minore. Cel mai grav pacat este reprezentat de shirk si incalcarea drepturilor unice ale lui Allah, de a fi doar El venerat si de a ne supune numai lui, fara a-i aduce vreun partener sau asociat.
Allaah a decretat ca mushrikeenii vor locui pentru totdeauna in Iad si ne-a spus ca acestia nu vor avea parte de iertare, pentru ca lor le va fi interzis Paradisul:
“Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta
cui voieste. Iar acela care pune in rand cu Allah un partas, nascoceste
un mare pacat!” [Traducerea sensurilor, al-Nisa’ 4:48]
“ Necredinciosi sunt aceia care spun: "Dumnezeu e Mesia, fiul
Mariei!" Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Allah,
Domnul meu si Domnul vostru!" Pe cel care asaza langa Allah pe
altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei
nelegiuiti nu vor afla ajutor”. [Traducerea sensurilor, al-Maa'idah 5:72]
Fiecare persoana devotata din punct de vedere religios ar trebui sa se teama de shirk si sa isi intoarca fata spre Allaah, cerindu-I sa il ajute sa evite shirk-ul, cum a spus si Ibraaheem (pacea lui Allaah fie asupra sa):
“Si a zis Avraam: „Doamne, fa aceasta tara un loc sigur si
fereste-ma pe mine si pe fiii mei sa nu-i adoram pe idoli!”
[Traducerea sensurilor, Ibraaheem 14:35]
Deci teama de shirk a dreptcredinciosului ar trebui sa creasca in aceeasi masura in care creste si dorinta sa ca Allaah sa il pazeasca de politeism si ar trebuie sa pronunte acesata du’aa’ pe care Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) le-a zis-o companionilor: “Printre voi shirk-ul va fi mai imperceptibil decit pasii unei furnici, insa va voi invata o du’aa care va tine departe de voi atit shirkul minor cit sip e cel major, daca o veti pronunta. Spuneti: Allaahumma inni a’oodhu bika an ushrika bika wa ana a’lam wa astaghfiruka lima la a’lam (O Allaah, caut adapost la tine de asocierea constienta a altcuiva cu Tine, si caut iertare de la Tine pentru lucrurile pe care le fac fara sa imi dau seama).”
Clasificat drept saheeh de Albaani in Saheeh al-Jaami’, 3731
Cu referire la diferentele dintre tipurile de shirk in ceea ce priveste legiferarea:
Shirk-ul major scoate pe cel care il comite in afara Islamului, deci cel care se face vinovat de asa ceva poate fi considerat ca fiind in exteriorul religiei, ca si cum ar fi comis un act de apostazie, deci el va deveni un kaafir si un apostat.
Shirk-ul minor nu scoate o persoana in afara Islamului, insa respectivul se va afla intr-un mare pericol, deoarece shirk-ul minor reprezinta un pacat grav.
In consecinta, trebuie sa ne caim pentru toate tipurile de shirk, indiferent daca este vorba despre shirk major sau minor. Daca o persoana se caieste cu sinceritate, Allaah ii va accepta cainta si ii va ierta pacatul.
In Qu’ran Kareem se face mentiunea despre shirk in urmatorul verset:
“Si aceia care nu cheama un alt dumnezeu impreuna cu Allah” [Traducerea sensurilor, al-Furqaan 25:68] si se spune si ca oamenii care comit acte grave de shirk vor locui pentru totdeauna in focul iadului: “69: Si va fi indoit chinul lui in Ziua Invierii si in veci va ramane in ea dispretuit -, 70. Afara de acela care se caieste, crede si savarseste fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, caci Allah este Iertator, Indurator [Ghafur, Rahim] [Traducerea sensurilor, al-Furqaan 25:69-70]
A ne cai pentru actele de shirk inseamna sa renuntam complet la acestea si sa ne supunem doar lui Allaah, regretind sincer faptul ca am neglijat drepturile lui Allah si luind hotarirea de a nu ne mai intoarce vreodata la astfel de fapte. In Qu’ran Allaah ne spune: “Spune acelora care nu cred ca, daca se vor opri, li se va ierta ceea ce a trecut, dar daca se vor intoarce ei, [atunci vor fi pedepsiti], dupa pilda celor de dinainte!” [Traducerea sensurilor, al-Anfaal 8:38]
“Daca se vor opri” inseamna sa renunte la kufr, supunindu-se doar lui Allaah, fara a-i aduce vreun asociat (Tafseer al-Sa’di).
Oricine comite acte de shirk major, care ar putea sa il scoata in afara Islamului trebuie sa se caiasca sincer pentru acest lucru, si isi indrepte conduita si sa isi corecteze intentiile. De asemenea, se recomanda sa faca ghusl dupa ce se caieste, pentru ca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) i-a poruncit lui Qays ibn ‘Aasim sa faca ghusl dupa ce a devenit musulman. (Relatat de Ahmad, Abu Dawood, al-Tirmidhi si al-Nasaa’i; clasificat drept saheeh de Ibn al-Sakan).
Kufr si variatiile acestuia
Sheikh Muhammed Salih Al-Munajjid a spus:
Tema legata de kufr si de diversele forme ale acestuia reprezinta un subiect vast, insa ar putea fi rezumat la urmatoarele aspecte:
1 – Importanta definitiei cuvintului kufr si formele pe care le poate imbraca acesta:
Textele din Qur’aan si Sunnah indica faptul ca daca nu sint indeplinite doua conditii esentiale credinta nu e valida si nu va fi acceptata: este vorba despre marturisirea ca nu exista alta divinitate in afara de Allaah, deci supunerea totala doar in fata lui Allaah (Tawheed), precum si denuntarea si evitarea tuturor tipurilor de kufr si shirk.
Nimeni nu poate renunta sau evita un act despre care nu are cunostinta. De aici deducem importanta cunoasterii definitiei Tawheed-ului, astfel incit sa ne comportam cum trebuie, dar in acelasi timp trebuie sa stim si ce sint actele de kufr si shirk, astfel incit sa le putem evita.
2 – Definitia cuvintului kufr:
In limba araba cuvintul kufr inseamna a acoperi sau a ascunde ceva.
In terminologia specifica shar’i-ei are semnificatia “care nu crede in Allaah si in Mesagerul sau, fie ca este insotita de negatie sau de indoiala, sau actiunea de a intorce spatele credintei, din gelozie sau aroganta, ori din cauza ca sint urmate capricii si dorinte care impiedica de la urmarea mesajului..
Deci kufr este atributul oricarei persoane care respinge ceva in care Allaah ne-a poruncit sa credem, dupa ce acel lucru in care Allah ne-a cerut sa credem a ajuns la cunostinta sa. Respingerea se produce indiferent daca are loc in inima, fara a rosti vreun cuvint in acest sens, sau daca pronunta acele cuvinte fara a le crede in inima sa, sau daca face ambele lucruri. Sau in cazul in care comite un act care este dscris in texte ca fiind capabil sa scoata pe cineva in afara Islamului. See Majmoo’ al-Fataawa by Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, 12/335; al-Ihkaam fi Usool al-Ahkaam by Ibn Hazam, 1/45.
Ibn Hazam a spus in cartea sa al-Fasl: “Reprezinta un act de kufr a respinge ceva pentru care exista dovezi temeinice ca trebuie crezut pentru a fi cu adevarat musulman, precum si pronuntarea anumitor cuvinte despre care se stie clar ca sint kufr. Deci intreprinderea oricarei actiuni despre care se stie ca este kufr atreage dupa sine atributul de kufr.”
3 – Tipuri de Kufr major care scot pe cel care il comite in afara Islamului
Invatatii au impartit actele de kufr in mai multe categorii, sub care au listat si mai multe tipuri de shirk. Acestea sint:
-1- Actul de kufr reprezentat de negare si respingere. Poate lua citeodata forma de necredinta in inima, ceea ce se intimpla rareori intre kuffaari, dupa cum Ibn al-Qayyim (Allah sa aiba mila asupra sa) a spus – si citeodata ia forma respingerii exterioare sau aparente, ceea ce inseamna ascunderea adevarului si nesupunerea la acesta in forma externa, desi este recunoscut si cunoscut in interior. Allaah spune despre astfel de oameni: “Si cand le-a venit Cartea de la Allah, intarind-o pe cea pe care o aveau ei - dupa ce mai inainte se rugasera pentru ajutor impotriva celor care nu credeau -, cand le-a venit ceea ce stiusera, l-au tagaduit pe el [Muhammed]. Blestemul lui Allah asupra celor care nu cred!” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:89]
Tot in Qu’ran Kareem ni se spune: “Cei carora le-am dat Scriptura, il cunosc [pe Muhammed] asa cum ii cunosc pe fii lor, insa o parte dintre ei ascund adevarul [despre el], cu toate ca il cunosc.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:146]
Respingerea poate avea loc numai atunci cind o persoana stie adevarul si il refuza. Allaah ne spune in Qu’ran ca necredinta kuffaar-ilor in Mesager ( sallallaahu 'alayhi wa sallam) nu reprezenta necredinta in adevaratul sens al cuvintului, pentru ca aceasta era doar exterioara si verbala, iar in interior recunosteau adevarul.
Actul de kufr care da permisiune pentru ceea ce este interzis e asemanator. Oricine priveste ca fiind permis ceva clar interzis in Islam nu crede in Profet (sallallaahu 'alayhi wa sallam) si in mesajul sau. In ceea ce priveste interzicerea a ceva ce Islamul permite, se aplica aceeasi regula.
-2- Actul de kufr de a intoarce spatele cu aroganta, cum a fost cel facut de Iblees, despre care Allaah a spus:
“Si atunci cand am spus ingerilor: “Prosternati-va dinaintea lui
Adam!” Si s-au prosternat ei, in afara de Iblis, care nu a voit, ci
s-a semetit si a ramas printre cei necredinciosi.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:34]
“Ei spun: “Noi credem in Allah si in Trimis si ne supunem”. Apoi
se intoarce o parte dintre ei, dupa aceasta, si acestia nu sunt
credinciosi.” [Traducerea sensurilor, al-Noor 24:47]
Deci cei care nu sint in deplin acod cu credinta nu sint cu adevarat credinciosi, in pofida faptului ca ei rostesc cuvintele care ii introduc in Islam. Actul de kufr de a intoarce spatele insemna ca acea persoana ignora adevarul, nu se comporta si nu invata in concordanta cu acesta, fie ca ne referim la o chestiune care tine de cuvinte, actiuni sau credinta. “Noi nu am creat cerurile si pamantul si cele care se afla intre ele decat intru adevar si [pentru] un termen hotarat. Insa aceia care nu cred se intorc de la cele despre care au fost preveniti.” [Traducerea sensurilor, al-Ahqaaf 46:3]
Oricine isi intoarce spatele prin intermediul unui manifest verbal de la ceea ce Mesagerul ne-a adus este ca si cum ar spune “Eu nu il voi urma.” Cel care ignora prin actiunile sale, cum ar fi astuparea urechilor pentru a nu auzi, sau cel care aude si totusi in inima sa se intoarce de la acest lucru si refuza s ail creada comite acest tip de kufr.
-3- Actul de kufr al ipocriziei
Acesta ia forma necredintei interne, in inima. In acelasi timp, persoana care se face vinovata de acest tip de kufr afiseaza in exterior supunere, doar pentru a arata celorlalti, deci demonstrativ. Este ca si actul de kufr al lui Ibn Salool si a celorlalti ipocriti, despre care Allah a spus:
“8. Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem in Allah si in
Ziua de Apoi", in vreme ce ei, de fapt, nu cred.
9. Ei incearca sa-i insele pe Allah precum si pe cei care au crezut, dar
nu se insala decat pe ei insisi, fara a-si da seama.
10. In inimile lor este o boala, iar Allah le va spori boala si vor avea
ei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au mintit.
11. Daca li se spune lor: "Nu faceti stricaciune pe pamant!", ei zic:
"Noi, doara, suntem facatori de bine".
12. Insa ei sunt cei facatori de stricaciune, dar nu-si dau seama.
13. Iar daca li se spune lor: “Credeti, asa cum au crezut oamenii!”, ei
zic: “Sa credem precum au crezut cei fara de minte?”. De buna seama
ei sunt cei fara de minte, dar nu o stiu!
14. Iar daca se intalnesc cu cei care au crezut, zic ei: "Noi credem",
dar cand raman numai cu seitanii lor, zic ei: "Noi suntem cu voi, ne
batem numai joc".
15. Allah isi bate joc de ei si-i pasuieste in faradelegea lor si ei
ratacesc in nestire.
16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreapta cu ratacirea,
dar negotul lor nu le-a adus castig si ei nu au fost bine calauziti.
17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc si cand a
luminat ceea ce se afla imprejurul lui, le-a luat Allah lumina lor si
i-a lasat in intunecimi si nu mai zaresc nimic.
18. Surzi, muti, orbi sunt ei si nu se intorc.
19. Sau ca o ploaie ce se pravale din cer, cu bezna, tunet si fulger. Isi
vara ei degetele in urechi din pricina trasnetelor, de frica mortii; Allah
ii impresoara pe necredinciosi.
20. Fulgerul aproape ca le rapeste vazul. De fiecare data cand el
[fulgerul] le face lumina, inainteaza, dar cand se lasa bezna, ei se
opresc. Iar daca ar vrea, Allah le-ar rapi auzul si vazul, caci Allah este
peste toate cu putere.” [Traducerea sensurilor, al-Baqarah 2:8-20]
-4- Actul de kufr al indoielii, ceea ce inseamna a ezita cu privire la urmarea adevarului precum si suspiciunea ca s-ar putea sa nu fie adevarat, pentru ca este imperios necesaara certitudinea credintei (yaqeen), ca Mesagerul a adus cu sine adevarul si nu exista nici o urma de indoiala in aceasta privinta. Oricine crede ca Profetul a adus cu sine ceva fals se face vinovat de acest tip de kufr al indoielii, dupa cum Allaah ne spune in Qu’ran:
“35. A intrat in gradina lui, pacatuind fata de sine insusi [prin
necredinta sa] si a zis: "Nu cred ca aceasta va pieri vreodata
36. Si nu cred ca Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu,
voi gasi [loc] si mai bun decat ea, in schimb!"
37. Si i-a zis semenul sau, stand de vorba cu el: "Oare nu crezi tu
in Acela care te-a creat pe tine din tarana, apoi dintr-o picatura si la
urma ti-a dat tie chip de barbat?
38. In ce ma priveste, Allah este Domnul meu si nu-I fac Domnului
meu pe nimeni asociat".” [Traducerea sensurilor, al-Kahf 18:35-38]
De aici putem trage concluzia ca actul de kufr se prezinta ca fiind antonimul credintei, si poate lua diverse forme: fie necredinta in inima, fie forma unor cuvinte sau a unor actiuni interne sau externe. Ii cerem lui Allaah san e protejeze de kufr si ramificatiile acestuia sis a ne sporeasca credinta, ghidindu-ne pe calea cea dreapta si ajutindu-ne sa ii calauzim si pe altii. Ameen. Si Allaah stie cel mai bine.
sursa :TTI
