Stalpii Credintei

hayat_yahya

Junior Member
I. CREDINŢA ÎN ALLAH PREAÎNALTUL

Credinţa în Allah cuprinde patru aspecte:

1. Credinţa în existenţa lui Allah Preaînaltul,

2. Credinţa în faptul că El este Singurul Stăpân,

3. Credinţa în faptul că numai El merită toată adorarea,

4. Credinţa în numele şi atributele Sale.


1. Credinţa în existenţa lui Allah Preaînaltul înseamnă să crezi că Allah Preaînaltul există, fapt ce este dovedit de: raţiune, simţuri, naturaleţe şi legislaţia islamică.

a) Dovada raţiunii:

Dovada existenţei lui Allah Preaînaltul prin intermediul raţiunii este acest Univers ce ne înconjoară.

Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite proprii." (Sura Yasin: 40).

b) Dovada simţurilor:

Atunci când omul Îl invocă pe Allah Preaînaltul prin rugăciuni şi i se răspunde.

"Şi [adu-ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte şi i-am răspuns Noi şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare." (Sura Al-'Enbiya: 76).

c) Dovada naturaleţii:

Firea omului îl determină să spună atunci când are necazuri: "O, Allah!" Chiar şi ateii atunci când îi lovesc o nenerocire spun fără să-şi dea seama: "O, Doamne!".

d) Dovada legislaţiei islamice:

Analiza îndeaproape a legislaţiei islamice releva faptul ca că Cel care a trimis omenirii această legislaţie este Stăpânul şi Creatorul Universului.

"Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah ar găsi în el multe nepotriviri." (Sura An-Nisa: 82).

2. Credinţa că Allah Preaînaltul este Singurul Stăpân (Rububiye)

"El cârmuieşte toate lucrurile din cer şi de pre pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum măsuraţi voi." (Sura As-Sejde: 5).

Un om simplu a fost întrebat: "Cum Îl recunoşti pe Stăpânul tău?" A răspuns: "Prin situaţiile de indecizie şi de schimbare a intenţiilor. Uneori, omul este foarte hotărât să facă un lucru, dar se întâmplă ca după un scurt timp să se hotărească să renunţe la el. Iar uneori prezintă interesul pentru un lucru apoi renunţă la acea intenţie, fără motiv.

Şi dacă se spune: "Cum poţi să spui că Allah Preaînaltul se deosebeşte de creaţiile Sale prin puterea Sa de a crea, ştiind că El a atribuit această putere şi creaturilor Sale?"

Profetului Muhammed (salleAllahu aleihi ue sellem) a relatat: “Celor care au făcut chipuri în această viaţă lumească li se va spune: <Daţi viaţă la ceea ce aţi creat!>” .Ceea ce creează omul nu este o creaţie adevărată, deoarece a crea înseamnă a face să existe din nimic. Iar omul atunci când creează nu face să existe din nimic, ci el transformă un lucru de la o stare la alta.

3. Credinţa în faptul că numai Allah Preaînaltul merită toată adorarea (Uluhiye)

Uluhiye înseamnă a crede ca Allah Preaînaltul este singura divinitate şi că nu are nici un asociat în adorare.

"Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un Profet fără să nu-i revelăm lui: <Nu este nici un dumnezeu afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine." (Sura Al-Enbiya: 25)

"Voiţi voi prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah Preaînaltul?" ( Sura As-Saffat: 86).

4. Credinţa în numele şi atributele lui Allah Preaînaltul

Spune Coranul Cel Sfânt:

"Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemaţi-L cu ele…" (Sura Al-E’araf: 180).

Cele existente indică către existenţă, iar existenţa indică către putere şi nu este posibilă existenţa fără putere, ceea ce este o dovadă a raţiunii. Şi mai spun că personalizarea indică către voinţă, ceea ce diferenţiază soarele de lună, cerul de pământ. Toate acestea conduc către voinţă şi că Cel Care le-a creat a voit ca ele să fie astfel. Şi aceasta este o dovadă a raţiunii.

Creaţia este desăvârşită, creată cu înţelepciune, iar înţelepciunea indică către ştiinţă pentru că neştiinţa sau ignoranţa nu duce către desăvârşire şi perfecţiune.

Aceste atribute nu pot exista fără viaţă; atunci cel viu nu poate să fie decât unul care aude, vede sau vorbeşte, actiuni care sunt aspecte ale perfecţiunii şi astfel au atribuit perfecţiunea lui Allah Cel Viu.

Dar atributul este în funcţie de cui i se atribuie - atât omul, leul, cât şi şoarecele au faţă. Poate semăna faţa omului cu cea a şoarecelui sau a leului? Recunoaşterea atributelor lui Allah Preaînaltul nu implică asemănarea dintre Creator şi creaturile Sale.

II. CREDINŢA ÎN ÎNGERI

Îngerii reprezintă lumea nevăzută pe care Allah Preaînaltul a creat-o din lumină. “Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească.” (Sura Al-Enbiya’: 20)

Îngerii au fost creaţi doar pentru a-L adora şi pentru a împlini poruncile lui Allah Preaînaltul.

Trebuie sa credem în numele lor, transmise prin revelaţii. De exemplu: Gibriil, Mikail, Israfil, Malik, Ridwan, Îngerul Morţii, Munkir şi Nekiir.

Credem în sarcinile lor.

De exemplu: Gibriil, Mikail, Israfil sunt însărcinaţi cu aspecte ce ţin de făpturi:

- Gibriil este însărcinat cu transmiterea revelaţiei de la Allah Preaînaltul la Profeţi;

- Israfil este însărcinat cu suflatul în trâmbiţă în Ziua Judecăţii, după care toate făpturile vor învia;

- Mikail este însărcinat cu culturile pământului şi cu ploaia ce dă viaţă pământului.

- Malik este însărcinat cu Focul

"Şi ei vor striga: <O, Malik! Să ne piardă Domnul tău! (pentru a scăpa de chinuri)> Iar el le va răspunde: <Voi veţi rămâne astfel [veşnic]>." (Sura Az-Zukhruf: 77).

- Ridwan este însărcinat cu Paradisul (nu avem o dovada autentica );

- Numele Îngerului Morţii este Azrail ( nu avem o dovadă autentică );

- Munkir şi Nekiir sunt cei doi îngeri care îl vor lua la întrebări pe om în mormânt, conform unei relatări a Profetului. Ei îl vor întreba despre Stăpânul lui, despre religia lui şi despre Profetul lui;

Fiecare persoană are doi îngeri care îi scriu faptele si vorbele şi vorbele sale. In Ziua Judecăţii, fiecărui individ i se va arăta cartea în care au fost scrise toate faptele şi spusele sale.

"Şi fiecărui om i-am legat de gât faptele sale. Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă./ [Şi i se va zice]: <Citeşte cartea ta! Astăzi tu eşti de ajuns ca să fii pentru tine socotitor!>" (Sura Al-Isra': 13,14).

Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa…" (Sura Al-Hadid: 25).

III. CREDINŢA ÎN CĂRŢI SI IN TRIMISI

Să credem în denumirile cărţilor aşa cum au fost denumite de Allah Preaînaltul: Quran, Teurat, Ingiil, Zebur, tăbliţele lui Ibrahim şi ale lui Musa, şi să credem în cărţile care n-au fost amintite si să acceptăm tot ceea ce a fost menţionat în aceste cărţi divine în faza iniţială, atunci când au fost revelate de către Allah Preaînaltul trimisilor. Primul trimis este Nuh (pacea lui Allah fie asupra lui!), iar ultimul este Muhammed (salleAllahu aleihi ue sellem)

IV. CREDINŢA ÎN ZIUA JUDECĂŢII

In Ziua Judecăţii oamenii vor fi readuşi la viaţă pentru a da socoteală pentru faptele lor.

a. Încercarea din mormânt

În aceste momente, el va fi întrebat despre trei lucruri: "Cine este Stăpânul tău?" "Care este religia ta?" "Cine este Profetul tău?"

b. Pedeapsa şi binefacerile din mormânt

Pedeapsa din mormânt pentru necredincios este resimţită numai de suflet, dar poate fi resimţită şi de trup chiar şi indirect.

c. Reînvierea

In Ziua Judecăţii, are loc reînvierea oamenilor ( desculţi, goi şi necircumcisi ).

La întrebarea: “Dar cum va fi reîntors omul la viaţă după ce trupul său va fi mâncat de viermi, carnea şi oasele transformandu-se astfel în ţărână? Răspunsul este foarte simplu. Allah Preaînaltul este Atotputernic, iar atunci când El voieşte existenţa unui lucru spune: "fii!" şi lucrul acela există.

d. Apropierea soarelui de oameni în Ziua Judecăţii la cca. o mila.

e. Tragerea oamenilor la socoteală pentru faptele lor


Conform spuselor Profetului, în Paradis vor intra şaptezeci de mii de oameni fără a da socoteală şi fără să fie pedepsiţi.

f. Balanţa

Faptele se vor transforma în corpuri şi care vor cântări mai mult sau mai puţin.

"În ziua Învierii, Noi vom pune balanţa dreaptă şi nici un suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin." (Sura Al-Enbiya’: 47)

Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi ue sellem) a spus: "Două cuvinte care sunt uşor de rostit sunt iubite de Cel Milostiv, însă cântăresc greu în Balanţă. Acestea sunt: Subhanallahi ue bihamdihi, Subhanallahil-Aziim."

g. Înmânarea cărţilor

Fiecare om îşi va primi propria carte ce cuprinde tot ceea ce au făcut, însă unii o vor primi din partea dreaptă iar alţii din partea stângă.Cei care au împlinit fapte bune şi-au izbândit vor primi cartea în mâna dreaptă, iar cei care au păcătuit şi-au fost pierduţi vor primi cartea în mâna stângă.

h. Bazinul

Acest Bazin este foarte mare, astfel încât mergi în lungimea şi în lăţimea lui timp de o lună, apa lui este mai albă decât iaurtul şi mai dulce decât mierea şi mai frumos mirositoare decât miscul. Cine va bea din acest Bazin nu-i va mai fi sete niciodată. Apa provine din râul Keuser prin două canale, care i-a fost dat Profetului Muhammed (salleAllahu aleihi ue sellem) în Paradis, şi din care curge apa spre Bazin rămănând astfel plin. Din acest Bazin vor bea dreptcredincioşii în apropierea Zilei Judecăţii.

i. Mijlocirea

Aceasta este de două tipuri: una specială, oferită numai Profetului Muhammed, iar alta generală oferită Profeţilor, dreptcredincioşilor, martirilor.

Mijlocirea specială este de doua tipuri. Prima constă în eliberarea tuturor oamenilor din starea critică de aşteptare a Judecăţii din cauza îngrijorărilor maxime. Stare în care vor rămâne cincizeci de mii de ani, în timp ce soarele va fi deasupra capetelelor lor şi vor ajunge să se înece în propria traspiraţie.Al doilea tip al mijlocirii speciale oferită Profetului Muhammed este şi introducerea celor care vor intra în Paradis.Aceştia odată trecuţi de pod vor ajunge la uşa Raiului, pe care o vor găsi închisă. Iar apoi vor intra în Rai prin mijlocirea Profetului Muhhammed, care Îi va cere lui Allah Preaînaltul să le deschidă poarta spre Paradis.

Mijlocirea generală pentru Profetul Muhammed, ceilalţi Profeţi, martiri şi dreptcredincioşi acestea vor avea loc (aceasta va avea loc) în două momente: scoaterea credincioşilor din Iad şi introducerea lor în Paradis şi scăparea credincioşilor care trebuiau să intre în Foc.

Condiţiile mijlocirii:

- acceptul lui Allah Preaînaltul pentru cel care face mijlocirea;

- acceptul pentru cel pentru care este făcută mijlocirea;

- acceprul lui Allah Preaînaltul pentru a avea loc mijlocirea.

Mijlocirea pentru politeişti nu este acceptată.

j. Podul

Crezul în existenţa unui pod care va fi deasupra Iadului şi pe care vor trebui să treacă toţi oamenii în funcţie de faptele lor : intr-o clipire de ochi, ca fulgerul, ca vantul ...Oaspeţii Iadului nu vor putea trece şi vor cădea în Foc.

k. Intrarea în Paradis sau în Iad

Paradisul şi Iadul există în momentul de faţă.

V. CREDINŢA ÎN DESTIN

1. Allah Preaînaltul este AtoateŞtiutor prin faptul că ştie ceea ce a avut loc în trecut, ceea ce are loc în prezent şi ceea ce se va întâmpla în viitor într-un mod general şi amănunţit.

"Allah este a toate ştiutor." (Sura Al-'Ankabut:62).

2. Scrierea în Cartea numită "Leuh El-Mehfuz" a tot ceea ce va avea loc de la crearea cerurilor şi a pământurilor şi până în Ziua Judecăţii.

"Nici o pomenire nu se îndreaptă pe pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Aceasta este un lucru uşor pentru Allah." (Sura Al-Hadid: 22).

3. Nimic nu are loc decât cu voia lui Allah Preaînaltul.

"…Allah face ceea ce voieşte." (sura Al-Hajj:18).

4. Existenta unui singur Creator şi Stăpân al întregului Univers, Cel care a creat tot ceea ce există.

"Dar voi nu puteţi, decât dacă voieşte Allah, Stăpânul lumilor." (Sura A-Tekwir:29).

Allah Preaînaltul a scris tot ce se va întâmpla înainte ca El să-l creeze pe om şi ştie ceea ce a avut loc în trecut şi ceea ce va avea loc în viitor, neavând loc nimic decât cu voia Lui si El este Unicul Creator şi Stăpân al universului, însă toate acestea nu înseamnă că omul este constrâns să urmeze un drum stabilit anterior, ci el are libertatea de a acţiona în această viaţă fără ca ştiinţa anterioară a lui Allah Preaînaltul să-i influenţeze libertatea de acţiune.

Omul este responsabil pentru intenţiile şi faptele sale.Trimiterea profeţilor, trimişilor şi a Cărţilor Divine ar fi fost în zadar dacă omul ar fi obligat să urmeze o cale anume. Dacă Allah Preaînaltul i-ar trage la răspundere şi i-ar pedepsi pe unii dintre robii săi pentru faptele care i-au fost impuse acest lucru s-ar contrazice cu principiul de dreptate absolută amintit în versetul următor :

"Eu nu sunt nedrept cu robii" (Sura Qaf: 29).

Predestinaţia de către Allah Preaînaltul nu poate fi un argument pentru cel care săvârşeşte păcate sau pentru cel care nu-şi împlineşte obligaţiile de musulman, deoarece el nu ştie ceea ce e scris în Carte. Omul deţine o libertatea limitată de voinţa Creatorului în unele cazuri. Aspecte ca moartea, bolile, nenorocirile ies din sfera voinţei omului, fără ca acesta să aibă vreo alegere.
 
Top