As'salamu aleikom wa rahmatullah wa barakatuh
Studierea Tawheedului nu poate fi considerata completa fara o analiza a opusului acesteia si anume SHIRK-UL. Cateva mentionari despre shirk am facut deja in capitolul Tahweed, si am dat si cateva exemple pentru a ilustra in ce fel Tawheedul poate fi sters. Cu toate acestea, in acest capitol numit Shirk ne vom uita la subiecte separate, carora Allah le-a subliniat gravitatea in Coran:
“Allah nu iartã sã I se facã vreun pãrtas. Afarã de aceasta, El iartã cui voieste. Iar acela care pune în rând cu Allah un pãrtas, nãscoceste un mare pãcat!”
Pentru ca pacatul Shirk-ului este ca neaga exact scopul creearii omului, pentru Allah acesta este cel mai grav pacat, si de neiertat de altfel.
Shirk literlamente inseamna “parteneriat, a imparti sau a asocia”; dar Islamic se refera la asocierea de parteneri Lui Allah in orice forma ar fi aceasta. Urmatoare analiza pe care o vom face cu referire la shirk va fi in corespunde tuturor celor trei tipuri de Tawheed discutate anterior. Prin urmare ne vom uita mai intai la principalele moduri in care se poate intampla Shirk-ul in categoria Tawheed ar-ruboobeeyah (Mentinerea Unicitatii Suveranitatii Lui Allah), apoi Tawheed asmaa’ was-sifaat (Mentinerea Unitatii Numelor si Atributelor Lui Allah) si in final Tawheed al-‘Ibaadah (Sa afirmi ca Allah este Singurul care are dreptul sa fie Adorat).
SHIRK IN TAWHEED AR-RUBOOBEEYAH
Aceasta categorie de Shirk se refera fie la faptul ca se crede ca Allah are parteneri in ceea ce priveste Suveranitatea Lui asupra creatiei, adica are un alt partener care este egal sau aproape egal cu El in aceasta privinta, fie credinta ca nu exista nici un Stapan asupra creatiei. Majoritatea religiilor se incadreaza in prima sub-categorie de shirk in ceea ce priveste aceasta parte a Tawheedului ar-ruboobeeyah, in timp ce la cea de-a doua categorie se incadreaza filozofii si toate filosofiile fabricate de acestia.
Si le vom discuta pe rand:
a) Shirk prin Asociere
Credintele care exemplifica Shirkul prin Asociere sunt acele credinte in care este recunoscut un Dumnezeu, sau o Fiinta Suprema deasupra creatiei, desi suveranitatea Lui este impartita cu alti dumnezei mai mici, spirite, muritori, corpuri ceresti sau obiecte de pe pamant. Asemenea sistem de credinta este adeseori numit de teologi si filozofi ca fiind fie monoteiste (adica au un singur dumnezeu) fie politeiste (adica au mai mult de un dumnezeu). Potrivit islamului, toate aceste sisteme sunt politeiste, si multe dintre ele reprizinta diferite stadii in degenerarea sistemelor religioase divine revelate, care originar aveau la baza Tawheedul.
In Hinduism, Fiinta Suprema, Brahman, este conceput ca fiind existent in toate, patruns in ele, neschimbat si etern. Abstract, impersonal si absolut in care toate lucrurile isi au originea si sfarsitul. De pe alta parte dumnezeul Brahma, este creatorul personificat al Universului care formeaza o trinitate cu zeul pastrator Vishnu si zeul distrugator Shiva. Asadar, Shirk in Ruboobeeyah este exprimat in Hinduism prin impartirea puterii Lui Dumnezeu de creare, de distrugere si de pastrare altor dumnezei.
Credinta crestina spune ca Dumnezeu se revelaza pe Sine prin trei persoane: Tatal, Fiul (Isus) si Duhul Sfant. Aceste 3 persoane sunt intotdeauna intelese ca o Unitate, impartind aceeasi substanta. Profetul Isus (pacea fie asupra lui) a fost ridicat la gradul de divinitate, sade la dreapta Lui Dumnezeu si judeca lumea. Duhul Sfant, care in Biblia ebraica inseamna mijlocul prin care Dumnezeu isi exercita puterea Lui creativa, in gandirea crestina Duhul Sfant devine parte integranta din Dumnezeu. Paul a facut Duhul Sfant un alter ego (o persoana care seaman intru totul cu alta) al lui Isus, o calauza si un ajutor pentru crestini, manifestandu-se mai intai in ziua de Pentecost. In consecinta, Shirk in Ruboobeeyah se petrece in credinta crestina prin faptul ca ei considera ca Isus si Duhul Sfant sunt parteneri Lui Dumnezeu in tot in ceea ce priveste suveranitatea, prin faptul ca ei considera ca Isus singur face judecata asupra lumii, si prin faptul ca ei considera ca sunt ajutati si indrumati de Sfantul Duh.
Zoroastrii il concept pe Dumnezeu ca fiind, Ahura Mazda, creatorul a tot ceea ce este bun, si el singur merita adorat in mod absolut. Focul este una dintre cele 7 creatii ale lui Ahura Mazda si este considerat ca si fiul sau, sau ca si reprezentantul sau. Insa si ei comit Shirk in Ruboobeeyah, prin faptul ca ei concep raul, violenta si moartea ca fiind creatia unui alt dumnezeu numit Angra Mainyu pe care il reprezinta prin semnul intunericului. Deci, Suveranitatea Lui Dumnezeu asupra intregii creatii (ruboobeeyah) este impartita cu un spirit rau, ridicat la nivelul de dumnezeu in opozitie, datorita dorintei omului de a nu atribui raul Lui Dumnezeu.
In religia Yoruba, care are peste 10 milioane de adepti in Africa de Vest (mai ales in Nigeria), este un singur Dumnezeu Suprem, numit Oloriu (dumnezeu cerurilor) sau Olodumare. Cu toate acestea, religia Yoruba moderna, este caracterizata de adorarea Orisha (inseamna literalmente Zeul zeilor, el detine sefia asupra celorlalti dumnezei. Yoruba Orisha este modalitatea prin care se poate intra in contact cu supranaturalul.), care nu este altceva decat o forma de politeism. In consecinta, Yoruba comit Shirk in ruboobeeyah prin faptul ca inmaneaza functiile Lui Dumnezeu altor dumnezei mai mici si unor spirite.
Zulu din Africa de Sud, cred intr-un singur Dumnezeu, Unkulunkulu, insemnand Cel Stravechi, Primul, Cel mai Respectat. Titlurile specifice principale pentru Dumnezeu sunt: Nkosi yaphezulu (dumnezeul cerului) si Muvelingqanqi (care a aparut primul). Fiinta lor Suprema este reprezentata ca fiind barbat, care impreuna cu pamantule femeie, au adus la viata lumea oamenilor. Trasnetul si Fulgerul sunt in religia Zulu, sunt acte, manifestari ale Lui Dumnezeu, in timp ce bolile si alte probleme care se intampla in viata asta sunt cauzate de stramosi, “idlozi” si “abaphansi” (cei de sub pamant). Stramosii de asemenea protejeaza, pedepsesc, sau neglijeaza pe cei vii, cer de mancare, sunt multumiti cu tot felul de ritualuri si sacrificii, si posedeaza pe ghicitori (cei care pretind ca pot ghici viitorul - inyanga). Asadar, Shirk in Ruboobeeyah se face vazut in religia Zulu nu numai prin conceptul pe care ei il au despre cum a fost creata aceasta lume, dar si prin atribuirea binelui si raului din viata noastra spiritelor stramosilor.
Printre unii musulmanii, Shirk in Ruboobeeyah, se manifesta prin faptul ca ei cred ca sufletele sfintilor si a altor oameni credinciosi pot influenta (schimba) lucrurile din viata asta chiar si daca acestia sunt morti. Se crede ca, sufletele acestora, pot indeplini nevoile oamenilor, ca pot indeparta nenorociri si ca pot ajuta pe oricine ii invoca. Asadar adoratorii de morminte atribuie sufletelor umane insusirea divina de a provoca evenimente in viata aceasta pe care numai Allah (subhanu wa Ta’ala) le poate cauza.
Comuna intre multi Sufi (musulmani mistici) este credinta in “Rijaal al-Ghayb” iar seful lor ocupa postul numit “Qutub” de unde sunt guvernate treburile acestei lumi.
b) Shirk prin Negare
Aceasta sub-categorie reprezinta diferitele si variatele filozofii si ideologii care neaga existenta Lui Dumnezeu fie in mod explicit, fie implicit. Adica in unele cazuri inexistenta Lui Dumnezeu este clar afirmata (vedem cazul ateismului ), in timp ce in alte cazuri existenta Lui Dumnezeu este afirmata, dar modul in care El este conceput, neaga de fapt existenta Lui (precum panteismul ).
Sunt cateva sisteme religioase seculare in care Dumnezeu nu exista, cel dintai dintre ele fiind sistemul atribuit lui Gautama Budah. Budismul este o miscare reformista in Hinduism opusa sistemului de casta a acestuia, a luat nastere in secolul al-VI-lea i.Hr. , in aceeasi perioada cu Jainismul. In secolul al-III-lea i.Hr. a devenit religie de stat. Si in cele din urma a fost asimilat de Hinduism, Budah devenind el insusi unul din avatarii Lui Dumnezeu (incarnari ale Lui Dumnezeu). Dupa un timp a disparut din India dar a devenit dominant in in Vhina si alte natiuni din Est. Hinayana Budism (400-250 i.Hr.) prima sic ea mai stricta dintre cele doua interpretari ale Budismului care au luat fiinta dupa moartea lui Gautama Budah, exprima in mod clar ca nu exista Dumnezeu; din moment ce povara salvarii depinde in totalitate de fiecare individ in parte . Asadar aceasta tendinta veche a Budismului poate fi citata ca un exemplu pentru a ilustra Shirk in Ruboobeeyah, unde existent Lui Dumnezeu este explicit negata.
In mod similar, in invataturile Jainismului asa cum este sistematizat de Vardhamana, nu exista Dumnezeu, dar numai sufletele eliberate ajung la un statut asemanator Lui Dumnezeu, capatand imortalitate si omniscienta; si comunitatea religioasa trateaza aceste suflete eliberate ca si cum ar fi divini; construindu-le temple si adorand imaginile lor .
Un alt exemplu stravechi este acela al Faraonului din timpul Profetului Moise (aleihi sallam). Allah (subhanu wa Ta’ala) a mentionat in Coran ca el a negat existenta Lui Dumnezeu si a pretins si sustinut cu tarie in fata poporului egiptean si a lui Moise (aleihi sallam) ca el, Faraonul, este singurul adevarat Dumnezeu al intregii creatii. Allah (subhanu wa Ta’ala) il citeaza pe Faraon spunandu-i lui Moise:
“Dacã tu iei un alt dumnezeu afarã de mine, te voi pune printre cei întemnitati!”
Si a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!"
[Surah An-Nazi’at, Ayah 24]
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea, un numar de filozofi europeni, au afirmat inexistenta Lui Dumnezeu in ceea ce a devenit cunoscut sub denumirea de “Filozofia Mortii Lui Dumnezeu” (“death of God philosophy”). Filozoful german Philipp Mainldander (1841-1876) in lucrarea sa de referinta “The philosophy of Redemption” (Filozofia rascumpararii) afirma ca lumea aceasta incepe cu moartea Lui Dumnezeu, avand in vedere ca Dumnezeu un principiu de unitate distrus in pluralitatea acestei lumi, si un principiu de ferecire negat de legea suferintei care domina aceasta lume. În Prusia, Friedrich Nietzsche (1844-1900) a sprijinit ideea de moarte “a Lui Dumnezeu” sustinand ca Dumnezeu nu este nimic mai mult decat o proiectie a constiintei nelinistite a omului si ca omul a fost podul catre Super Om. Jean Paul Sartre, un filozof francez al secolului XX, de asemenea a preluat acest acest concept de “moarte a Lui Dumnezeu”. El a sustinut ca Dumnezeu nu poate exista pentru ca El a fost o contradictie in termeni. Ideea de Dumnezeu, potrivit lui, este o proiectie a omului, pe care el este nevoit sa o faca, fiind ceea ce este.
Sugestia lui Darwin (1882) precum ca omul nu este altceva decat o maimuta glorificata, a fost pe scara larga acceptata in teoriile oamenilor de stiinta si filozofilor din secolul al-XIX-lea, deoarece in opinia lor oferea o baza stiintifica pentru inexistenta Lui Dumnezeu. Potrivit lor, religia a evoluat din animism catre monoteism, o data cu presupusa evolutie a omului de la un individ independent spre un stat national si o data cu evolutia sa de la maimuta la om.
Evolutionistii au incercat sa scape de intrebarea care s-a ridicat cu privire la afirmatia lor ca nu a existat creatie (ci evolutie), si de asemenea ca dadeau atributele Lui Allah (subhanu wa Ta’ala) de a fi fara inceput si sfarsit, materiei in sine, pe care de fapt El (subhanu wa Ta’ala) a creat-o. Cei care mai cred astazi in aceasta conceptie sunt urmasii lui Karl Marx, comnunisti si oameni de stiinta, care pretind ca originea tuturor lucrurilor se afla in materia in miscare. De asemenea sustin ca Dumnezeu este o nascocire a imaginatiei omului, creat de clasa conducatoare pentru a justifica guvernarea fara alegeri (ereditara) si pentru a distrage atentia celor asupriti de la realitatea in care traiesc.
Un exemplu a acestei forme de Shirk printre musulmani este cel al Sufi-lor, precum Ibn ‘Arabee, care pretindea ca numai Allah exista (totul este Allah, si Allah este totul). Ei neaga identitatea separata a Lui Allah (fata de creatia Sa) si prin urmare neaga existenta Sa. Aceasta idee a fost de asemenea sustinuta in secolul al-XVII-lea de filozoful evreu, Baruch Spinoza, care pretindea ca Dumnezeu este suma tuturor partilor universului, inclusiv omul.
Categoriile de Shirk
Studierea Tawheedului nu poate fi considerata completa fara o analiza a opusului acesteia si anume SHIRK-UL. Cateva mentionari despre shirk am facut deja in capitolul Tahweed, si am dat si cateva exemple pentru a ilustra in ce fel Tawheedul poate fi sters. Cu toate acestea, in acest capitol numit Shirk ne vom uita la subiecte separate, carora Allah le-a subliniat gravitatea in Coran:
“Allah nu iartã sã I se facã vreun pãrtas. Afarã de aceasta, El iartã cui voieste. Iar acela care pune în rând cu Allah un pãrtas, nãscoceste un mare pãcat!”
[Surah An-Nisa’, Ayah 48]
Pentru ca pacatul Shirk-ului este ca neaga exact scopul creearii omului, pentru Allah acesta este cel mai grav pacat, si de neiertat de altfel.
Shirk literlamente inseamna “parteneriat, a imparti sau a asocia”; dar Islamic se refera la asocierea de parteneri Lui Allah in orice forma ar fi aceasta. Urmatoare analiza pe care o vom face cu referire la shirk va fi in corespunde tuturor celor trei tipuri de Tawheed discutate anterior. Prin urmare ne vom uita mai intai la principalele moduri in care se poate intampla Shirk-ul in categoria Tawheed ar-ruboobeeyah (Mentinerea Unicitatii Suveranitatii Lui Allah), apoi Tawheed asmaa’ was-sifaat (Mentinerea Unitatii Numelor si Atributelor Lui Allah) si in final Tawheed al-‘Ibaadah (Sa afirmi ca Allah este Singurul care are dreptul sa fie Adorat).
SHIRK IN TAWHEED AR-RUBOOBEEYAH
Aceasta categorie de Shirk se refera fie la faptul ca se crede ca Allah are parteneri in ceea ce priveste Suveranitatea Lui asupra creatiei, adica are un alt partener care este egal sau aproape egal cu El in aceasta privinta, fie credinta ca nu exista nici un Stapan asupra creatiei. Majoritatea religiilor se incadreaza in prima sub-categorie de shirk in ceea ce priveste aceasta parte a Tawheedului ar-ruboobeeyah, in timp ce la cea de-a doua categorie se incadreaza filozofii si toate filosofiile fabricate de acestia.
Si le vom discuta pe rand:
a) Shirk prin Asociere
Credintele care exemplifica Shirkul prin Asociere sunt acele credinte in care este recunoscut un Dumnezeu, sau o Fiinta Suprema deasupra creatiei, desi suveranitatea Lui este impartita cu alti dumnezei mai mici, spirite, muritori, corpuri ceresti sau obiecte de pe pamant. Asemenea sistem de credinta este adeseori numit de teologi si filozofi ca fiind fie monoteiste (adica au un singur dumnezeu) fie politeiste (adica au mai mult de un dumnezeu). Potrivit islamului, toate aceste sisteme sunt politeiste, si multe dintre ele reprizinta diferite stadii in degenerarea sistemelor religioase divine revelate, care originar aveau la baza Tawheedul.
In Hinduism, Fiinta Suprema, Brahman, este conceput ca fiind existent in toate, patruns in ele, neschimbat si etern. Abstract, impersonal si absolut in care toate lucrurile isi au originea si sfarsitul. De pe alta parte dumnezeul Brahma, este creatorul personificat al Universului care formeaza o trinitate cu zeul pastrator Vishnu si zeul distrugator Shiva. Asadar, Shirk in Ruboobeeyah este exprimat in Hinduism prin impartirea puterii Lui Dumnezeu de creare, de distrugere si de pastrare altor dumnezei.
Credinta crestina spune ca Dumnezeu se revelaza pe Sine prin trei persoane: Tatal, Fiul (Isus) si Duhul Sfant. Aceste 3 persoane sunt intotdeauna intelese ca o Unitate, impartind aceeasi substanta. Profetul Isus (pacea fie asupra lui) a fost ridicat la gradul de divinitate, sade la dreapta Lui Dumnezeu si judeca lumea. Duhul Sfant, care in Biblia ebraica inseamna mijlocul prin care Dumnezeu isi exercita puterea Lui creativa, in gandirea crestina Duhul Sfant devine parte integranta din Dumnezeu. Paul a facut Duhul Sfant un alter ego (o persoana care seaman intru totul cu alta) al lui Isus, o calauza si un ajutor pentru crestini, manifestandu-se mai intai in ziua de Pentecost. In consecinta, Shirk in Ruboobeeyah se petrece in credinta crestina prin faptul ca ei considera ca Isus si Duhul Sfant sunt parteneri Lui Dumnezeu in tot in ceea ce priveste suveranitatea, prin faptul ca ei considera ca Isus singur face judecata asupra lumii, si prin faptul ca ei considera ca sunt ajutati si indrumati de Sfantul Duh.
Zoroastrii il concept pe Dumnezeu ca fiind, Ahura Mazda, creatorul a tot ceea ce este bun, si el singur merita adorat in mod absolut. Focul este una dintre cele 7 creatii ale lui Ahura Mazda si este considerat ca si fiul sau, sau ca si reprezentantul sau. Insa si ei comit Shirk in Ruboobeeyah, prin faptul ca ei concep raul, violenta si moartea ca fiind creatia unui alt dumnezeu numit Angra Mainyu pe care il reprezinta prin semnul intunericului. Deci, Suveranitatea Lui Dumnezeu asupra intregii creatii (ruboobeeyah) este impartita cu un spirit rau, ridicat la nivelul de dumnezeu in opozitie, datorita dorintei omului de a nu atribui raul Lui Dumnezeu.
In religia Yoruba, care are peste 10 milioane de adepti in Africa de Vest (mai ales in Nigeria), este un singur Dumnezeu Suprem, numit Oloriu (dumnezeu cerurilor) sau Olodumare. Cu toate acestea, religia Yoruba moderna, este caracterizata de adorarea Orisha (inseamna literalmente Zeul zeilor, el detine sefia asupra celorlalti dumnezei. Yoruba Orisha este modalitatea prin care se poate intra in contact cu supranaturalul.), care nu este altceva decat o forma de politeism. In consecinta, Yoruba comit Shirk in ruboobeeyah prin faptul ca inmaneaza functiile Lui Dumnezeu altor dumnezei mai mici si unor spirite.
Zulu din Africa de Sud, cred intr-un singur Dumnezeu, Unkulunkulu, insemnand Cel Stravechi, Primul, Cel mai Respectat. Titlurile specifice principale pentru Dumnezeu sunt: Nkosi yaphezulu (dumnezeul cerului) si Muvelingqanqi (care a aparut primul). Fiinta lor Suprema este reprezentata ca fiind barbat, care impreuna cu pamantule femeie, au adus la viata lumea oamenilor. Trasnetul si Fulgerul sunt in religia Zulu, sunt acte, manifestari ale Lui Dumnezeu, in timp ce bolile si alte probleme care se intampla in viata asta sunt cauzate de stramosi, “idlozi” si “abaphansi” (cei de sub pamant). Stramosii de asemenea protejeaza, pedepsesc, sau neglijeaza pe cei vii, cer de mancare, sunt multumiti cu tot felul de ritualuri si sacrificii, si posedeaza pe ghicitori (cei care pretind ca pot ghici viitorul - inyanga). Asadar, Shirk in Ruboobeeyah se face vazut in religia Zulu nu numai prin conceptul pe care ei il au despre cum a fost creata aceasta lume, dar si prin atribuirea binelui si raului din viata noastra spiritelor stramosilor.
Printre unii musulmanii, Shirk in Ruboobeeyah, se manifesta prin faptul ca ei cred ca sufletele sfintilor si a altor oameni credinciosi pot influenta (schimba) lucrurile din viata asta chiar si daca acestia sunt morti. Se crede ca, sufletele acestora, pot indeplini nevoile oamenilor, ca pot indeparta nenorociri si ca pot ajuta pe oricine ii invoca. Asadar adoratorii de morminte atribuie sufletelor umane insusirea divina de a provoca evenimente in viata aceasta pe care numai Allah (subhanu wa Ta’ala) le poate cauza.
Comuna intre multi Sufi (musulmani mistici) este credinta in “Rijaal al-Ghayb” iar seful lor ocupa postul numit “Qutub” de unde sunt guvernate treburile acestei lumi.
b) Shirk prin Negare
Aceasta sub-categorie reprezinta diferitele si variatele filozofii si ideologii care neaga existenta Lui Dumnezeu fie in mod explicit, fie implicit. Adica in unele cazuri inexistenta Lui Dumnezeu este clar afirmata (vedem cazul ateismului ), in timp ce in alte cazuri existenta Lui Dumnezeu este afirmata, dar modul in care El este conceput, neaga de fapt existenta Lui (precum panteismul ).
Sunt cateva sisteme religioase seculare in care Dumnezeu nu exista, cel dintai dintre ele fiind sistemul atribuit lui Gautama Budah. Budismul este o miscare reformista in Hinduism opusa sistemului de casta a acestuia, a luat nastere in secolul al-VI-lea i.Hr. , in aceeasi perioada cu Jainismul. In secolul al-III-lea i.Hr. a devenit religie de stat. Si in cele din urma a fost asimilat de Hinduism, Budah devenind el insusi unul din avatarii Lui Dumnezeu (incarnari ale Lui Dumnezeu). Dupa un timp a disparut din India dar a devenit dominant in in Vhina si alte natiuni din Est. Hinayana Budism (400-250 i.Hr.) prima sic ea mai stricta dintre cele doua interpretari ale Budismului care au luat fiinta dupa moartea lui Gautama Budah, exprima in mod clar ca nu exista Dumnezeu; din moment ce povara salvarii depinde in totalitate de fiecare individ in parte . Asadar aceasta tendinta veche a Budismului poate fi citata ca un exemplu pentru a ilustra Shirk in Ruboobeeyah, unde existent Lui Dumnezeu este explicit negata.
In mod similar, in invataturile Jainismului asa cum este sistematizat de Vardhamana, nu exista Dumnezeu, dar numai sufletele eliberate ajung la un statut asemanator Lui Dumnezeu, capatand imortalitate si omniscienta; si comunitatea religioasa trateaza aceste suflete eliberate ca si cum ar fi divini; construindu-le temple si adorand imaginile lor .
Un alt exemplu stravechi este acela al Faraonului din timpul Profetului Moise (aleihi sallam). Allah (subhanu wa Ta’ala) a mentionat in Coran ca el a negat existenta Lui Dumnezeu si a pretins si sustinut cu tarie in fata poporului egiptean si a lui Moise (aleihi sallam) ca el, Faraonul, este singurul adevarat Dumnezeu al intregii creatii. Allah (subhanu wa Ta’ala) il citeaza pe Faraon spunandu-i lui Moise:
“Dacã tu iei un alt dumnezeu afarã de mine, te voi pune printre cei întemnitati!”
[Surah As-Su’ara, Ayah 29]
Si a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!"
[Surah An-Nazi’at, Ayah 24]
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea, un numar de filozofi europeni, au afirmat inexistenta Lui Dumnezeu in ceea ce a devenit cunoscut sub denumirea de “Filozofia Mortii Lui Dumnezeu” (“death of God philosophy”). Filozoful german Philipp Mainldander (1841-1876) in lucrarea sa de referinta “The philosophy of Redemption” (Filozofia rascumpararii) afirma ca lumea aceasta incepe cu moartea Lui Dumnezeu, avand in vedere ca Dumnezeu un principiu de unitate distrus in pluralitatea acestei lumi, si un principiu de ferecire negat de legea suferintei care domina aceasta lume. În Prusia, Friedrich Nietzsche (1844-1900) a sprijinit ideea de moarte “a Lui Dumnezeu” sustinand ca Dumnezeu nu este nimic mai mult decat o proiectie a constiintei nelinistite a omului si ca omul a fost podul catre Super Om. Jean Paul Sartre, un filozof francez al secolului XX, de asemenea a preluat acest acest concept de “moarte a Lui Dumnezeu”. El a sustinut ca Dumnezeu nu poate exista pentru ca El a fost o contradictie in termeni. Ideea de Dumnezeu, potrivit lui, este o proiectie a omului, pe care el este nevoit sa o faca, fiind ceea ce este.
Sugestia lui Darwin (1882) precum ca omul nu este altceva decat o maimuta glorificata, a fost pe scara larga acceptata in teoriile oamenilor de stiinta si filozofilor din secolul al-XIX-lea, deoarece in opinia lor oferea o baza stiintifica pentru inexistenta Lui Dumnezeu. Potrivit lor, religia a evoluat din animism catre monoteism, o data cu presupusa evolutie a omului de la un individ independent spre un stat national si o data cu evolutia sa de la maimuta la om.
Evolutionistii au incercat sa scape de intrebarea care s-a ridicat cu privire la afirmatia lor ca nu a existat creatie (ci evolutie), si de asemenea ca dadeau atributele Lui Allah (subhanu wa Ta’ala) de a fi fara inceput si sfarsit, materiei in sine, pe care de fapt El (subhanu wa Ta’ala) a creat-o. Cei care mai cred astazi in aceasta conceptie sunt urmasii lui Karl Marx, comnunisti si oameni de stiinta, care pretind ca originea tuturor lucrurilor se afla in materia in miscare. De asemenea sustin ca Dumnezeu este o nascocire a imaginatiei omului, creat de clasa conducatoare pentru a justifica guvernarea fara alegeri (ereditara) si pentru a distrage atentia celor asupriti de la realitatea in care traiesc.
Un exemplu a acestei forme de Shirk printre musulmani este cel al Sufi-lor, precum Ibn ‘Arabee, care pretindea ca numai Allah exista (totul este Allah, si Allah este totul). Ei neaga identitatea separata a Lui Allah (fata de creatia Sa) si prin urmare neaga existenta Sa. Aceasta idee a fost de asemenea sustinuta in secolul al-XVII-lea de filozoful evreu, Baruch Spinoza, care pretindea ca Dumnezeu este suma tuturor partilor universului, inclusiv omul.