‘Aqeedah Tawheed-ului
Articol preluat si adaptat dupa "The Aqeedah of Tawheed. A clarification of that which opposes and harms it, from major and minor shirk, ta’teel and bid‘ah" - de Dr. Saaleh bin Fawzaan bin Abdullaah al-Fawzaan
1. ‘Aqeedah – semnificatia si importanta sa in contextul credintei
Termenul ‘aqeedah este derivat din ‘al-‘aqd’ (a fi ferm intr-o anumita privinta) si semnifica ceea ce o persoana considera, cu fermitate, a fi religia sa. Citeodata auzi spunindu-se despre cineva « ‘Aqeedah sa este puternica » - adica credinta acelei persoane este solida, nu este afectata de indoiala. ‘Aqeedah este o actiune a inimii, credinta si afirmarea a ceva ce se gaseste in inima.
Intelesul termenului ‘Aqeedah in cadrul shari’ah: este credinta in Allah, ingerii Sai, cartile Sale, Mesagerii Sai, Akhirah (viata de dupa moarte) si Qadr (predestinarea si suprematia puterii divine). Acestea reprezinta principiile de baza ale credintei islamice.
In cadrul Shari’ah intilnim aceste doua categorii: credinte si actiuni.
Credinte: acele aspecte care nu sint in nici un mod relationate cu modul in care se intreprinde o actiune – de exemplu credinta in rububiyyah-ul (suprematia) lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, obligatia de a-L venera doar pe El. Tot in aceasta categorie se inscrie si credinta in ceilalti stilpi ai imaan-ului mentionati mai sus. Credintele sint privite ca reprezentind fundatiile, baza.
Actiuni: aspectele legate de actiuni clare, cum ar fi efectuarea rugaciunii, plata zakat-ului, postul etc. Actiunile sint privite ca reprezentind ramurile si pot fi construite atit pe credinte corecte, cit si pe credinte gresite.
Deci ‘aqeedah corecta este fundatia pe care se construieste deen (credinta, calea corecta, cea dreapta) si prin care actiunile devin logice / solide si corecte, dupa cum Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus in Qu’ran Kareem:
"El stie ceea ce se afla in fata lor si ceea ce se afla in urma lor, in vreme ce ei nu-L cuprind cu stiinta.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-Khaf – 18:110)
„Vi s-a revelat tie si acelora de dinaintea ta: “De vei face asociati lui Allah, vor fi in zadar faptele tale si vei fi tu printre aceia care pierd.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar - 39:65)
„2. Noi ti-am trimis Cartea in tot adevarul, deci adora-L pe Allah, aratandu-I numai Lui credinta!
3. Lui Allah I se cuvine credinta curata. Iar aceia care si-au luat ocrotitor in locul Lui [zicand]: “Noi nu-i adoram pe ei decat pentru ca ei sa ne apropie de Allah”, Allah va judeca intre ei in cele in care ei nu se inteleg. Allah nu-l calauzeste pe cel care este mincinos si nemultumitor.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar – 39:2-3)
Deci din aceste versete, precum si din numeroase relatari referitoare la intelesurile acestora, rezulta faptul ca actiunile sint aceeptate doar atunci cind sint pure si nu contin nici un act de shirk. Trimisii lui Allah Subhanu Wa Ta'ala au acordat o deosebita importanta acestui aspect, corectind in primul rind credintele oamenilor. Primul aspect la care au facut chemare a fost venerarea Lui Allah Subhan Wa Ta’ala, doar a Lui, si abandonul obiceiului de a adora si alte divinitati in afara de El. Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus in Qu’ran Kareem:
„Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca sa le zica]: „Adorati-L pe Allah si tineti-va departe de Taghut!” Pe unii dintre ei i-a calauzit Allah, insa altora le-a fost harazita ratacirea. Purcedeti prin lume si vedeti care a fost sfarsitul celor care i-au socotit mincinosi [pe trimisii Nostri]!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah An-Nahl - 16:36)
Primul lucru pe care l-a spus fiecare Profet poporului sau a fost:
"[...] Adorati-L pe Allah! Voi nu aveti alta divinitate In afara Lui! [...]”. (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-A’raaf - 7:59)
Profetul Muhammad (sallallaahu 3alaihi wa sallam) a ramas in Makkah vreme de 13 ani chemindu-i pe oameni la Tawheed si spunindu-le sa isi indrepte 'aqeedah, deoarece aceasta este fundatia pe care se construieste deen-ul (credinta, calea cea dreapta).
De-a lungul timpului, Salafii au urmat actiunile intreprinse de Profeti, care si-au inceput misiunile cu chemarea la Tawheed si rectificarea 'aqeedei, pentru ca apoi sa continue cu restul aspectelor ce tin de credinta.
2. Izvoarele 'aqeedei si metodologia Salafi pentru implementarea invataturilor corecte
'Aqeedah este „tawqeefiyyah” – aceasta semnifica faptul ca este fundamentata pe baza dovezilor ce emana din shari’ah. Aici nu exista loc pentru opinii sau supozitii, presupuneri. Deci izvoarele aqeedei sint limitate la ceea ce este cuprins in Qu’ran Kareem si in Sunnah, pentru ca nimeni nu are cum sa stie mai bine decit Allah Subhanu Wa Ta’ala care sint obligatiile robilor Sai fata de El. Sunnah pe care ne-a lasat-o Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wasallam) reprezinta cea de-a doua sursa. Manhaj-ul (metodologia) corect apartinind Salaf us-Saalih si celor care i-au urmat pe acestia cu privire la invatarea 'aqeedei a fost restrictionat la Qu’ran si Sunnah.
Deci ei au crezut si s-au comportat in conformitate cu ceea ce spun Qu’ran-ul si Sunnah, respingind orice nu isi avea izvorul in Cartea Lui Allah sau in Sunnah Trimisului Sau, Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam). Din acest motiv, intre ei nu s-au iscat divergente cu privire la aspectul 'aqeedei, pentru ca 'aqeedah lor a fost una singura, la fel si Jamaa’ah (Jamaa'ah - in conformitate cu ceea ce este adevarat; a adera la Jamaa’ah inseamna ca un musulman nu trebuie sa apara cu idei, cuvinte etc. prin care sa se indrepte impotriva unui consens la care s-a ajuns in Ummah).
„Si tineti-va cu totii strans de Franghia lui Allah si nu va scindati! […]” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-lmran - 3:103)
„ […] Apoi, daca va mai veni la voi o calauzire din partea Mea, acela care va urma calea Mea cea dreapta nu va rataci si nu va fi nefericit.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Taa Haa - 20:123)
Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a vorbit despre faptul ca Ummah se va diviza in 73 de secte, dintre care doar una va fi salvata de focul iadului: cea care il va urma pe el (sallallaahu 'alaihi wa sallam) si pe companionii sai.
S-a adeverit acel aspect in legatura cu care ne avertiza Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam), pentru ca oamenii au inceput la un moment data sa isi construiasca 'aqeedah si pe alte surse (cum ar fi retorica greaca sau anumite principii facind parte din filosofia greaca), alaturi de cele doua izvoare corecte, Qu’ran-ul si Sunnah. Ei au deviat de la calea cea dreapta si s-au divizat.
3. Cauzele devierii de la 'aqeedah & cum sa ne protejam de aceste devieri
Indepartea de la 'Aqeedah corecta cauzeaza distrugere si ruina. Cel pentru care 'aqeedah sa nu este clara si corecta cade prada suspiciunilor si indoielilor, deci calea corecta ii este ascunsa.
a) Cauzele devierii de la 'aqeedah
1) Ignorarea 'aqeedei corecte, prin neglijarea obligatiei de a o invata si de a impartasi aceste cunostinte si altora, precum si din cauza minimalizarii importantei sale si neacordarii atentiei cuvenite acestui aspect.
2) Atasamentul de o cauza (ta’assub) urmata de stramosi si fidelitatea fata de aceasta, in pofida faptului ca este falsa. Acest atasament orb este insotit de cele mai multe ori si de respingerea acelor aspecte care se opun cauzei, desi acestea se dovedesc a fi adevarate.
„Daca li se spune: “Urmati ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: “Ba noi urmam cele cu care i-am gasit pe parintii nostri!”. Chiar daca parintii lor au fost nestiutori si nu s-au lasat calauziti?!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-Baqara - 2:170)
3) Sa ascultam orbeste ceea ce ne spun altii in chestiuni referitoare la 'aqeedah, fara a verifica sau a cere vreo dovada, ori gradul de autenticitate al celor pe care altii ni le relateaza. Aceasta este situatia celor care fac parte din sectele Jahmiyyah, Mu’tazilah, Ashaa’irah si Suffiyyah, pentru ca adeptii i-au urmat orbeste pe liderii acestor grupuri. Deci au fost prost calauziti si s-au indepartat de 'aqeedah adevarata.
4) Exagerarile cu privire la awliyaa si cei drepti, prin care acestia sint ridicati deasupra statutului lor si se ajunge la credinta eronata potrivit careia ei pot favoriza aparitia de favoruri si beneficii si pot indeparta ceea ce este negativ, desi orice musulman ar trebui sa stie ca numai Allah Subhanu Wa Ta’ala poate face acet lucru. Tot aici se inscrie si adoptarea acestora ca intermediari intre oameni si Allah Subhanu Wa Ta’ala – astfel incit se ajunge la adresarea de rugaciuni catre acestia, implorindu-le ajutorul, si la venerarea mormintelor lor. In acest pacat extrem de grav a cazut poporul lui Nuh ('alaihi salaam):
„Si au zis: "Nu-i parasiti niciodata pe zeii vostri! Nu-i parasiti niciodata pe Wadd si pe Suwa' si pe Yaguth si pe Ya'uq si pe Nasr!" (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Nooh - 71:23)
5) Neglijarea datoriei noastre de a contempla semnele universale si intelesurile versetelor din Qu’ran Kareem, care ne-au fost trimise de Allah Subhanu Wa Ta’ala. In schimb, oamenii cad prada admiratiei fata de realizarile materiale ale civilizatiilor, crezind in mod eronat ca au fost create doar datorita abilitatilor umane. La fel au crezut si cei din generatiile anterioare:
“[…] Aceasta mi se cuvine si eu nu cred ca Ceasul va sosi [vreodata]! Si daca voi fi adus inapoi la Domnul meu, voi avea eu de la El cea mai buna [cinstire]!” Noi le vom vesti celor care nu au crezut ceea ce au facut si le vom da lor sa guste dintr-un chin aspru!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Fussilat – 41:50)
„[…] “Mi se cuvine pentru stiinta mea”. Dar aceasta este o incercare, insa cei mai multi dintre ei nu stiu.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar – 39:49)
Unii oameni nu contempleaza maretia Celui care a creat Universul si tot ceea ce se afla in interiorul acestuia, a Celui care a creat umanitatea si i-a acordat abilitatile necesare pentru a simti si a se bucura de tot ceea ce Allah Subhnau Wa Ta’ala a creat.
„In vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum si ceea ce faceti voi?" (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah As-Saaffaat – 37:96)
„32. Allah este Cel care a creat cerurile si pamantul si a pogorat din cer apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vietuire. El a supus pentru voi corabiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, si a supus pentru voi raurile
33. Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si cursul fara oprire, si a supus pentru voi noaptea si ziua.
34. Si v-a dat El din toate cate le-ati cerut. Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara. Dar omul este cu adevarat nelegiuit si necredincios.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Ibraheem – 14:32-34)
6) Absenta reperelor educationale din unele familii. Profetul Muhammad (sallallahu 'alaihi wasallam) a spus: „Toti copiii se nasc in starea de fitrah (fitrah = starea naturala a omului) si parintii sint aceia care ii fac evrei, crestini sau zoroastrieni” (relatat de Bukharee, 2/226 nr. 4760, de At-Tirmidhee si altii). Deci rolul parintilor in educarea religioasa a copiilor este de o importanta majora.
7) Neacordarea atentiei cuvenite mijloacelor de invatare si de raspindire a cunostintelor. Majoritatea metodelor de invatare nu dau importanta deen-ului si fundamentelor acesteia. Mijloacele de transmitere a cunostintelor, fie vizuale, audio sau verbale, au devenit mai degraba instrumente de distrugere si de propagare a deviatiilor.
(Va urma, In sha Allah)
Articol preluat si adaptat dupa "The Aqeedah of Tawheed. A clarification of that which opposes and harms it, from major and minor shirk, ta’teel and bid‘ah" - de Dr. Saaleh bin Fawzaan bin Abdullaah al-Fawzaan
1. ‘Aqeedah – semnificatia si importanta sa in contextul credintei
Termenul ‘aqeedah este derivat din ‘al-‘aqd’ (a fi ferm intr-o anumita privinta) si semnifica ceea ce o persoana considera, cu fermitate, a fi religia sa. Citeodata auzi spunindu-se despre cineva « ‘Aqeedah sa este puternica » - adica credinta acelei persoane este solida, nu este afectata de indoiala. ‘Aqeedah este o actiune a inimii, credinta si afirmarea a ceva ce se gaseste in inima.
Intelesul termenului ‘Aqeedah in cadrul shari’ah: este credinta in Allah, ingerii Sai, cartile Sale, Mesagerii Sai, Akhirah (viata de dupa moarte) si Qadr (predestinarea si suprematia puterii divine). Acestea reprezinta principiile de baza ale credintei islamice.
In cadrul Shari’ah intilnim aceste doua categorii: credinte si actiuni.
Credinte: acele aspecte care nu sint in nici un mod relationate cu modul in care se intreprinde o actiune – de exemplu credinta in rububiyyah-ul (suprematia) lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, obligatia de a-L venera doar pe El. Tot in aceasta categorie se inscrie si credinta in ceilalti stilpi ai imaan-ului mentionati mai sus. Credintele sint privite ca reprezentind fundatiile, baza.
Actiuni: aspectele legate de actiuni clare, cum ar fi efectuarea rugaciunii, plata zakat-ului, postul etc. Actiunile sint privite ca reprezentind ramurile si pot fi construite atit pe credinte corecte, cit si pe credinte gresite.
Deci ‘aqeedah corecta este fundatia pe care se construieste deen (credinta, calea corecta, cea dreapta) si prin care actiunile devin logice / solide si corecte, dupa cum Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus in Qu’ran Kareem:
"El stie ceea ce se afla in fata lor si ceea ce se afla in urma lor, in vreme ce ei nu-L cuprind cu stiinta.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-Khaf – 18:110)
„Vi s-a revelat tie si acelora de dinaintea ta: “De vei face asociati lui Allah, vor fi in zadar faptele tale si vei fi tu printre aceia care pierd.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar - 39:65)
„2. Noi ti-am trimis Cartea in tot adevarul, deci adora-L pe Allah, aratandu-I numai Lui credinta!
3. Lui Allah I se cuvine credinta curata. Iar aceia care si-au luat ocrotitor in locul Lui [zicand]: “Noi nu-i adoram pe ei decat pentru ca ei sa ne apropie de Allah”, Allah va judeca intre ei in cele in care ei nu se inteleg. Allah nu-l calauzeste pe cel care este mincinos si nemultumitor.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar – 39:2-3)
Deci din aceste versete, precum si din numeroase relatari referitoare la intelesurile acestora, rezulta faptul ca actiunile sint aceeptate doar atunci cind sint pure si nu contin nici un act de shirk. Trimisii lui Allah Subhanu Wa Ta'ala au acordat o deosebita importanta acestui aspect, corectind in primul rind credintele oamenilor. Primul aspect la care au facut chemare a fost venerarea Lui Allah Subhan Wa Ta’ala, doar a Lui, si abandonul obiceiului de a adora si alte divinitati in afara de El. Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus in Qu’ran Kareem:
„Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca sa le zica]: „Adorati-L pe Allah si tineti-va departe de Taghut!” Pe unii dintre ei i-a calauzit Allah, insa altora le-a fost harazita ratacirea. Purcedeti prin lume si vedeti care a fost sfarsitul celor care i-au socotit mincinosi [pe trimisii Nostri]!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah An-Nahl - 16:36)
Primul lucru pe care l-a spus fiecare Profet poporului sau a fost:
"[...] Adorati-L pe Allah! Voi nu aveti alta divinitate In afara Lui! [...]”. (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-A’raaf - 7:59)
Profetul Muhammad (sallallaahu 3alaihi wa sallam) a ramas in Makkah vreme de 13 ani chemindu-i pe oameni la Tawheed si spunindu-le sa isi indrepte 'aqeedah, deoarece aceasta este fundatia pe care se construieste deen-ul (credinta, calea cea dreapta).
De-a lungul timpului, Salafii au urmat actiunile intreprinse de Profeti, care si-au inceput misiunile cu chemarea la Tawheed si rectificarea 'aqeedei, pentru ca apoi sa continue cu restul aspectelor ce tin de credinta.
2. Izvoarele 'aqeedei si metodologia Salafi pentru implementarea invataturilor corecte
'Aqeedah este „tawqeefiyyah” – aceasta semnifica faptul ca este fundamentata pe baza dovezilor ce emana din shari’ah. Aici nu exista loc pentru opinii sau supozitii, presupuneri. Deci izvoarele aqeedei sint limitate la ceea ce este cuprins in Qu’ran Kareem si in Sunnah, pentru ca nimeni nu are cum sa stie mai bine decit Allah Subhanu Wa Ta’ala care sint obligatiile robilor Sai fata de El. Sunnah pe care ne-a lasat-o Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wasallam) reprezinta cea de-a doua sursa. Manhaj-ul (metodologia) corect apartinind Salaf us-Saalih si celor care i-au urmat pe acestia cu privire la invatarea 'aqeedei a fost restrictionat la Qu’ran si Sunnah.
Deci ei au crezut si s-au comportat in conformitate cu ceea ce spun Qu’ran-ul si Sunnah, respingind orice nu isi avea izvorul in Cartea Lui Allah sau in Sunnah Trimisului Sau, Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam). Din acest motiv, intre ei nu s-au iscat divergente cu privire la aspectul 'aqeedei, pentru ca 'aqeedah lor a fost una singura, la fel si Jamaa’ah (Jamaa'ah - in conformitate cu ceea ce este adevarat; a adera la Jamaa’ah inseamna ca un musulman nu trebuie sa apara cu idei, cuvinte etc. prin care sa se indrepte impotriva unui consens la care s-a ajuns in Ummah).
„Si tineti-va cu totii strans de Franghia lui Allah si nu va scindati! […]” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-lmran - 3:103)
„ […] Apoi, daca va mai veni la voi o calauzire din partea Mea, acela care va urma calea Mea cea dreapta nu va rataci si nu va fi nefericit.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Taa Haa - 20:123)
Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a vorbit despre faptul ca Ummah se va diviza in 73 de secte, dintre care doar una va fi salvata de focul iadului: cea care il va urma pe el (sallallaahu 'alaihi wa sallam) si pe companionii sai.
S-a adeverit acel aspect in legatura cu care ne avertiza Profetul Muhammad (sallallaahu 'alaihi wa sallam), pentru ca oamenii au inceput la un moment data sa isi construiasca 'aqeedah si pe alte surse (cum ar fi retorica greaca sau anumite principii facind parte din filosofia greaca), alaturi de cele doua izvoare corecte, Qu’ran-ul si Sunnah. Ei au deviat de la calea cea dreapta si s-au divizat.
3. Cauzele devierii de la 'aqeedah & cum sa ne protejam de aceste devieri
Indepartea de la 'Aqeedah corecta cauzeaza distrugere si ruina. Cel pentru care 'aqeedah sa nu este clara si corecta cade prada suspiciunilor si indoielilor, deci calea corecta ii este ascunsa.
a) Cauzele devierii de la 'aqeedah
1) Ignorarea 'aqeedei corecte, prin neglijarea obligatiei de a o invata si de a impartasi aceste cunostinte si altora, precum si din cauza minimalizarii importantei sale si neacordarii atentiei cuvenite acestui aspect.
2) Atasamentul de o cauza (ta’assub) urmata de stramosi si fidelitatea fata de aceasta, in pofida faptului ca este falsa. Acest atasament orb este insotit de cele mai multe ori si de respingerea acelor aspecte care se opun cauzei, desi acestea se dovedesc a fi adevarate.
„Daca li se spune: “Urmati ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: “Ba noi urmam cele cu care i-am gasit pe parintii nostri!”. Chiar daca parintii lor au fost nestiutori si nu s-au lasat calauziti?!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-Baqara - 2:170)
3) Sa ascultam orbeste ceea ce ne spun altii in chestiuni referitoare la 'aqeedah, fara a verifica sau a cere vreo dovada, ori gradul de autenticitate al celor pe care altii ni le relateaza. Aceasta este situatia celor care fac parte din sectele Jahmiyyah, Mu’tazilah, Ashaa’irah si Suffiyyah, pentru ca adeptii i-au urmat orbeste pe liderii acestor grupuri. Deci au fost prost calauziti si s-au indepartat de 'aqeedah adevarata.
4) Exagerarile cu privire la awliyaa si cei drepti, prin care acestia sint ridicati deasupra statutului lor si se ajunge la credinta eronata potrivit careia ei pot favoriza aparitia de favoruri si beneficii si pot indeparta ceea ce este negativ, desi orice musulman ar trebui sa stie ca numai Allah Subhanu Wa Ta’ala poate face acet lucru. Tot aici se inscrie si adoptarea acestora ca intermediari intre oameni si Allah Subhanu Wa Ta’ala – astfel incit se ajunge la adresarea de rugaciuni catre acestia, implorindu-le ajutorul, si la venerarea mormintelor lor. In acest pacat extrem de grav a cazut poporul lui Nuh ('alaihi salaam):
„Si au zis: "Nu-i parasiti niciodata pe zeii vostri! Nu-i parasiti niciodata pe Wadd si pe Suwa' si pe Yaguth si pe Ya'uq si pe Nasr!" (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Nooh - 71:23)
5) Neglijarea datoriei noastre de a contempla semnele universale si intelesurile versetelor din Qu’ran Kareem, care ne-au fost trimise de Allah Subhanu Wa Ta’ala. In schimb, oamenii cad prada admiratiei fata de realizarile materiale ale civilizatiilor, crezind in mod eronat ca au fost create doar datorita abilitatilor umane. La fel au crezut si cei din generatiile anterioare:
“[…] Aceasta mi se cuvine si eu nu cred ca Ceasul va sosi [vreodata]! Si daca voi fi adus inapoi la Domnul meu, voi avea eu de la El cea mai buna [cinstire]!” Noi le vom vesti celor care nu au crezut ceea ce au facut si le vom da lor sa guste dintr-un chin aspru!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Fussilat – 41:50)
„[…] “Mi se cuvine pentru stiinta mea”. Dar aceasta este o incercare, insa cei mai multi dintre ei nu stiu.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar – 39:49)
Unii oameni nu contempleaza maretia Celui care a creat Universul si tot ceea ce se afla in interiorul acestuia, a Celui care a creat umanitatea si i-a acordat abilitatile necesare pentru a simti si a se bucura de tot ceea ce Allah Subhnau Wa Ta’ala a creat.
„In vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum si ceea ce faceti voi?" (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah As-Saaffaat – 37:96)
„32. Allah este Cel care a creat cerurile si pamantul si a pogorat din cer apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vietuire. El a supus pentru voi corabiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, si a supus pentru voi raurile
33. Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si cursul fara oprire, si a supus pentru voi noaptea si ziua.
34. Si v-a dat El din toate cate le-ati cerut. Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara. Dar omul este cu adevarat nelegiuit si necredincios.” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Ibraheem – 14:32-34)
6) Absenta reperelor educationale din unele familii. Profetul Muhammad (sallallahu 'alaihi wasallam) a spus: „Toti copiii se nasc in starea de fitrah (fitrah = starea naturala a omului) si parintii sint aceia care ii fac evrei, crestini sau zoroastrieni” (relatat de Bukharee, 2/226 nr. 4760, de At-Tirmidhee si altii). Deci rolul parintilor in educarea religioasa a copiilor este de o importanta majora.
7) Neacordarea atentiei cuvenite mijloacelor de invatare si de raspindire a cunostintelor. Majoritatea metodelor de invatare nu dau importanta deen-ului si fundamentelor acesteia. Mijloacele de transmitere a cunostintelor, fie vizuale, audio sau verbale, au devenit mai degraba instrumente de distrugere si de propagare a deviatiilor.
(Va urma, In sha Allah)