ADORAREA IN ISLAM

Discussion in 'Purificarea sufletelor, educatie, eticheta islamic' started by moraru, Mar 22, 2009.

  1. moraru
    Offline

    moraru New Member

    Joined:
    Feb 5, 2009
    Messages:
    16
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Male
    Ratings Received:
    +0 / 0
    "Islamul nu-l indeamna pe om doar sa inteleaga ca fundamentul vietii sale este o unitate, pentru ca ea izvoraste din unitatea divina, ci ne indeamna pe noi, de asemenea, sa mergem pe calea practica prin care un individ poate in timpul vietii sale lumesti sa refaca unitatea actiunii si gandirii in constiinta si existenta sa.
    Intelegerea adorarii in Islam se deosebeste de orice alta religie.Adorarea in Islam nu se limiteaza la fapte de piosenie pura, asa cum sunt, de pilda, rugaciunile si postul, ci ea cuprinde totodata toata viata practica a omului si, daca telul general al vietii noastre este adorarea lui Allah, inseamna ca trebuie in mod obligatoriu sa privim aceasta viata, in ansamblul aspectelor ei, ca fiind o raspundere morala multilaterala.De aceea trebuie sa indeplinim toate activitatile noastre, inclusiv acelea care par neinsemnate, ca pe niste acte de adorare, adica sa le indeplinim constienti ca ele sunt o parte din acel proiect universal pe care l-a creat Allah.Aceasta este o stare despre care omul obisnuit crede ca reprezinta idealuri indepartate, dar oare infaptuirea idealurilor in viata nu este unul din telurile religiei?
    Ideea islamica de adorare nu include numai rugaciunile, ci include efectiv intreaga noastra viata.Telul nostru este adunarea esentei noastre spirituale si a esentei noastre materiale intr-un singur tot.Pentru acest scop, eforturile noastre se cuvin sa fie orientate clar catre eliminarea factorilor care actioneaza in viata noastra in mod inconstient, in masura in care ne este omeneste posibil.Autocontrolul reprezinta primul pas pe aceasta cale si cel mai sigur mijloc pentru exersarea sa consta in atragerea in sfera constienta a controlului a acelor fapte care se petrec in viata noastra cotidiana in virtutea obisnuintei.....Nu este absolut de loc usor ca omul sa ramana in permanenta constient pentru a se autocontrola, chiar daca are aceasta forta cultivata la maximum in el.De fapt, lenea mintii nu este mai mica decat lenea trupului.Daca vom supune analizei unui discernamant rational tot ceea ce facem si tot ceea la care renuntam, atunci capacitatea si diponibilitatea noastra de a ne autocontrola vor spori treptat, pana ce ne vor devenii o a doua natura.In fiecare zi cat va dura acest exercitiu, se va reduce apatia noastra morala in mod proportional.Folosirea expresiei "exercitiu" denota, fireste, ca eficienta practicii depinde de realizarea sa constienta."

Share This Page