Chemarea lui Muhammad ibn Abd al Wahhab
In prima jumatate a secolului doisprezece Hijra, lumea islamica atinsese un declin, o degradare si o decadere extrema. Atmosfera era foarte apasatoare si intunericul cuprinsese toate regiunile ei. Degradarea morala si coruptia se raspandisera peste tot.
Religia decazuse si ea, ca toate celelalte. Monoteismul pur si auster (Tawheed) al Profetului , pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie aspura lui, era corupt de inmultirea superstitiilor si a misticismului. Moscheile erau goale, parasite. Multimea ignoranta se acoperea cu amulete, farmece si matanii, ascultand si urmand orbeste faqirilor si dervisilor extaziati. Acesti oameni ii indemnau sa faca pelerinaje la mormintele sfintilor si sa le ceara intermediere la Allah.
Cat despre preceptele morale poruncite in Qur'an, ele erau ignorate si dispretuite. Chiar si consumul de intoxicante si opium era cunoscut. Viata fusese scoasa in afara Islamului, cu buna stiinta, lasand in urma doar taratzele ritualelor fara sens si superstitii degradante.
Timpul piosilor predecesori fiind apus, superstitiile si inovatiile cresteau ca ciupercile. Oamenii se intorceau la practicile lor vechi ale idolatriei. Incepusera sa se inchine la morminte si la locuri sfinte, aproape excluzand pe Allah din rugaciunile lor.
Ei dadeau intaietate vederilor filozofice si urmarii oarbe ale lor, asupra Sunnei. Deprivand pe Allah de Atributele Sale , dand interpretari false textului Qur'anic.
Insa, toata Lauda i se cuvine lui Allah, nici una dintre generatiile obsedate de inovatii si shirk (politeism) nu a fost mai devotata reformatorilor sinceri care au facut sa renasca credinta in puritatea ei initiala.
In aceasta ora al celui mai adanc intuneric, o voce se facu auzita din vastul desert al Arabiei, leaganul Islamului, chemand credinciosii inapoi la calea adevarului, singura cale - Qur'an si Sunnah. Aceasta voce era marele Mujaddid si reformator Sheikh Muhammad ibn Abd al-Wahhab, care aprinse un foc care se raspandi pana in cele mai indepartate colturi ale Lumii Musulmane , purificand Islamul de decadenta si inviind fervoarea zilelor trecute.
Dimineata reformarii se ivise si marea re-inviere a Lumii Islamice incepuse. Acest moment pasnic, religios, revigorant, al Sheikhului, le era ca sarea in ochi turcilor si altora, si nu numai dintr-un singur motiv. Ei incercara sa zdrobeasca aceasta reinviere prin fortza. Ei i-au ucis chiar pe unii dintre conducatori, insa nu au putut distruge intreaga miscare. Aceasta a supravietuit si se raspandeste si acum in lumea intreaga. Peste tot in lumea musulmana vedem ridicandu-se drapelul Tawheedului si chemarea la Qur'an si Sunnah. Peste tot in Lumea Musulmana, vedem musulmani proclamand chemarea la Tawheed si reintoarcerea la Qur'an si la SuunaH, in ciuda " adoratorilor de morminte", de sfinti, adepti ai Tariqatului. Aceste grupuri deviante pretind in mod micinos ca ar fi Ahl us Sunnah wal Jam'aah si ii numesc pe cei care cheama cu adevarat la Sunnah, wahabbi! In scopul de a respinge innobila si falsa propaganda ridicata impotriva miscarii reformatoare a Sheikhului Muhammad ibn Abd al Wahhab si al respingerii folosirii gresite a cuvantului "Wahabbi" pentru miscare si adeptii ei, vom arata pe scurt cateva din evenimentele importante din viata sa si trasaturile crezului si ale lucrarilor sale.
Sheikh Muhammad ibn Abd al-Wahhab ibn Sulaiman ibn Ali ibn Muhammad ibn Ahmad ibn Rashid al Tamimi s-a nascut in 'Ayina spre nordul orasului Riyadh, in regatul Arabiei Saudite in timpul domniei lui Abdullah ibn Muhammad ibn Hamd ibn Muammar. El a excelat asupra contemporanilor sai prin inteligenta si fizic si era capabil sa reproduca Qur'anul din memorie la varsta de 10 ani.
El a studiat Jurisprudenta Hanbali, Tafseer( interpretarea Qur'anului) si Hadeeth (traditia Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) de la tatal lui care era un invatat. In timpul copilariei el si-a indreptat atentia asupra cartilor de Tafseer, Hadith si Aqidah si in special asupra scrierilor Sheikhului Islamului Ibn Taiymiyyah si ale Sheikhului Ibn al Qayyim, Allah sa aiba mila de ei, si s-a dedicat studiului lor aprofundat.
Si-a parasit orasul natal pentru a implini Hajjul si apoi a plecat spre Medina. In acel timp seful invatatilor din Medina era Sheikh Abdullah bin Ibrahim ibn Saif , din neamul lui Saif Najdi. Sheikh Muhammad a primit multa invatatura de la el si a ajuns sa fie stimat si iubit de catre invatatorul sau. Neclintirea sa in Tawheed si ingrijorarea sa adanca in ce priveste credintele false si faptele rele, au contribuit la crearea unei legaturi puternice intre Sheikh si invatatorul sau.
Acesta fu atat de impresionat de studentul sau, incat ii permise sa redea hadithuri binecunoscute, sub doua autoritati. Prima dintre ele, autoritatea lui Ibn Muflih relatand de la Sheikh Ibn Taiymiyyah ajungand pana la Imam Ahmad. A doua autoritate, a lui Abd al Rahman bin Rajab, relatand de la Ibn al Qayyim care relata la randul sau de la invatatorul sau Sheikh ibn Taiymiyyah ajungand pana la Imam Ahmad.
Sheikh Abdullah l-a autorizat de asemenea sa relateze toate traditiile relatate de catre Sheikh Abd al Baqi Hanbali, fruntea invatatorilor acelor vremuri . El i-a permis si sa relateze traditiile din Sahih Bukhari si ele din Sahih Muslim si comentariilor amandouara, Sunan Tirmidhi, Nasa'ai, Abu Dawud, Ibn Maajah, si Muwatta Imamului Malik si Musnad Imam Ahmad. In aceasta prioada de timp el ajunse sa isi insuseasca si sa profite si de stiinta altor invavatati cum ar fi Ali Afendi Daghastanee, Ismaeel Ajluni si altii.
Dupa un timp, el se indrepta spre Nejd, Basra si Siria in scopul de a acumula si mai multa invatatura. A ramas multa vreme in Basra, unde a studiat la invatati de renume, din care cel mai cunoscut era Sheikh Muhammad Majmui.
In acest timp el compila si publica multe carti de valoare, in domeniul inovatiilor, superstitiilor, si adorarii mortilor in morminte. Isi sustinea tratatele cu dovezi din Qur'an. Adeptii devierilor, l-au defaimat, l-au torturat si l-au alungat din Basra. Ca urmare l-au persecutat si pe invatatorul lui, Sheikh Majmui.
Muhammad ibn abd ul Wahabb pleca spre orasul Zubair, in arsita verii, aproape mort de sete, atunci cand Allah a trimis la el un om pe nume Abu Hamdan. El a recunoscut in Sheikh un om al invataturii si un om al dreptatii, asa ca l-a urcat pe animalul sau si l-a luat cu el, la Al-Zubair. SheikhMuhammad se gandea sa plece spre Siria, pentru a-si stapani setea de si mai multa invatatura, insa curand ramase fara provizii si fu nevoit sa se intoarca la Nejd. El ajunse la Ahsa si ramase acolo pentru a studia cu Sheikhul Abdullah ibn Abd al Latiff Shafi'i .
Dupa o vreme, Sheikh Muhammad *!*!*!*!i spre Harimala, un sat din Nejd pentru ca tatal sau fusese transferat acolo, pentru a sta cu acesta. El se devota in intregime studierii Tafseerului si Hadithului , cu precadere scrierilor Skeikhului ibn Taiymiyyah si Sheikhului ibn Qayyim. Aceasta ii inbogatii imens stiinta si infiltra in inima lui spiritul determinarii si al statorniciei.
Inarmat cu acesta adanca cunoastere el putu sa descopere toate notiunile neislamice si toate practicile corupte din Nejd si din tarile pe care le vizitase. Chiar si in Medina, el vazu oameni invocandu-l pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si rugandu-se lui. El lua hotararea sa raspandeasca adevaratul mesaj al Islamului de-a lungul Peninsulei Arabice. Sheikhul descoperi ca Nejd era plin de credinte corupte si practici religioase respingatoare care contraveneau fundamentelor religiei adevarate. Existau un numar de morminte in regiunea Nejd, care erau atribuite unor companioni ai Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. Oamenii vizitau aceste morminte si le implorau pentru ajutor la necaz. In Jubila ei vizitau mormantul lui Zaid ibn Khattab si cautau ajutor pentru nevoile lor. In Manfuha, oamenii cautau intermediere printr-un trunchi de palmier crezand ca cine il viziteaza, se va casatori curand. In Dariyya era o pestera pe care oamenii o vizitau adesea. La fel vizitau un mormant al lui Dirar ibn al Azwar in valea Ghabira.
Era aceeasi istorie ca si in Basra si Zubair, unde oamenii adorau idoli din perioada preislamica. Intr-o stare asemanatoare se aflau Iraqul, Siria Egiptul si Jemenul. El compara toate aceste practici in lumina Qur'anului si a practicilor Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si ale companilonilor sai, si gasi ca se departasera mult de religia si spiritul Islamului. Aceasta era starea in care nu se aflau numai oamenii din Nejd, ci si in alte locuri ale Lumii Musulmane.
Chemarea la reinvierea Monoteismului
Sheikhul a vazut ca oamenii isi abandonasera religia si cu cat studia deviatiile lor, cu atat mai mult crestea in el convingerea ca inevitabil, musulmanii ar trebui sa se schimbe si sa paseasca pe calea piosilor lor predecesori. Hadithele Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spun ca:
1. "Trebuie sa mergi pe calea celor care au trait inaintea ta."
2. "Ceasul ultim nu va veni inainte ca unii dintre oamenii Ummei mele sa inceapa sa adore idoli."
3. "Islamul a fost nascut ca un strain si se va intoarce ca un strain, in acelasi fel."
Sheikh Muhammad reusise deja sa declare in mod public, oamenilor, ca se indepartasera de la calea cea dreapta. El incepu prin chemarea oamenilor din orasul Harimala si le explica mai intai, dupa care ii chema numai catre Allah. El le aminti ca totul trebuie facut pentru Allah si ca ar trebui sa renunte la credinta si la practicile lor false. Aceasta a condus in mod inevitabil la discutii si la lupta cu acestia , inclusiv cu tatal sau, care fusese si el luat de valul falselor afirmatii ale deviantilor.
Sheihkhul continua insa sa urmeze cauza sa, in secret, tinand discursuri, scriind, si calauzind oamenii. O buna parte din acesti oameni acceptara ideile sale. Intr-un tarziu, in urma discutiilor prelungite, tatal sau si fratele sau Suleiman, fura si ei convinsi de adevar.
In anul 1153 Hijrah tatal sau, Abd al Wahabb, se stinse din viata. Dupa moartea acestuia oamenii incepura sa accepte public chemarea Sheikhului si sa renunte la notiunile false de religie. Ei raspunsera chemarii de a se reintoarce la Sunnah Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, atat in cuvinte, cat si in fapte.
In acest timp, orasul sau era dominat de doua clanuri care amandoua reclamau conducerea, insa nici unul nu reusea sa preia pe deplin controlul si sa mentina dreptatea. Aceste clanuri tineau sclavi si erau implicate in fiecare pacat si in fiecare rau. In clipa in care Sheikhul intentiona sa-i avertizeze , ei prinsera de veste si incercara sa-l prinda, insa fura impiedicati prin actiunea catorva oameni buni.
Sheikhul parasi Harimala, pentru a se intoarce in orasul sau natal, Aiyna, acolo unde stramosii sai traisera . Aici il intalni pe Uthman bin Hamd bin Muammar, caruia ii explica miscarea sa reformatoare bazata pe Qur'an si Sunnah. El explica importanta Tawheedului si cat de mult actiunile si credintele oamenilor se diferentiau de calea adevarului. El spuse lui Uthman ca daca ar imbratisa cauza lui Allah si Cuvantul Sau, ar ajunge curand la conducere in Nejd si ar fi binecuvantat. Uthman raspunse bucuros chemarii Sheikhului.
Sheikhul incepu din nou sa cheme si aici oamenii a se reintorce la a-l adora numai pe Allah (Tawheed) si la o stricta aderenta la Sunnah Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. El reusi sa taie copacii care erau adorati in regiune. El reusi cu ajutorul lui Uthman sa darame cavoul construit deasupra mormantului lui Zaid ibn al Khattab. Si deasemenea reusi sa implementeze pedeapsa pentru adulter.
Sheikhul si mesajul sau devenira cunoscuti si renumele sau se raspandi departe si ajunse pana la Sulaiman bin Muhammad bin Urai'ir, guvernatorul din Ahsa . Acest om nerusinat si ignorant trimise o scrisoare la Uthman bin Muammir in care scria " acest om care este langa tine spune una si face alta si cand vei primi scrisoarea, sa-l ucizi, daca nu, iti vom confisca averea care este la noi, in Ahsa. " Aceasta era o situatie foarte grea pentru Uthman. A se opune lui Ura'ir era pentru el , prea mult. Temandu-se de amenintarile acestuia, el dadu ordin ca Sheikhul sa fie alungat din orasul sau.
Sheikhul parasi orasul pe jos, prin desert, nadajuduind numai la ajutorul lui Allah, pana cand ajunse in Dariyya, ca oaspete al lui Abd al rahman bin Suwailim. Prin acesta, cei mai prominenti oameni din Dariyya, ajunsera sa-l cunoasca pe Sheikh. Ei il vizitau in secret si el le explica lor adevaratul sens si importanta Tawheedului. Printre cei care il vizitau pe Sheikh, se aflau si doi frati ai Printului Muhammad bin Saud. Acestia , dupa multe discutii si lectii la Sheikh, fura convinsi. Ei expklicara fratelui lor, Printul Muhammad, ca Sheikhul Muhammad statea langa Ibn Suwailim si ca el era o binecuvantare de la Allah pentru el. Il indemnara pe print sa-l intalneasca pe Sheikh.
Printul Muhammad accepta propunerea celor doi frati ai sai si il intalni pe Sheikh. El il chema pe print la Tawheed aratandu-i ca acesta era mesajul tuturor Trimisilor lui Allah. Atrase de asemenea atentia printului la practicile politeiste si notiunile raspandite printre oamenii din Nejd. El isi dorea ca printul sa-si asume conducerea musulmanilor.
Printul fu de acord si ii oferi ajutor in realizarea telului sau. El promise sa adere la Sunnah Profetului Muhammad, salallahu alaihi wa sallam, sa porunceasca binele si sa interzica raul.
Dupa ce Sheikhul se stabili in Dariyya, oamenii incepura sa se adune la el din toate partile, cerand intelepciune si acceptand chemarea lui. In acest timp, Uthman ibn Muammar care il exilase pe Sheikh din orasul sau, aflase ca printul acceptase pe Sheikhul Muhammad si mesajul sau. Acum Uthman regreta foarte tare ceea ce ii pricinuise Sheikhului.
El veni, insotit de o delegatie foarte numeroasa la Dariyya si ii ceru Sheikhului iertare. Ei voiau ca Sheikhul sa se reintoarca la ei. El raspunse ca depindea de dorinta printului Muhammad. Acesta refuza cerinta lor si Uthman se intoarse impreuna cu insotitorii sai, dezamagit.
Acum oamenii veneau in numar mare la Sheikh cautand stiinta pur, fara alterare prin legende si fara falsuri. El le explica adevaratul inteles al "La ilaha illAllah" si semnificatia acestor cuvinte. El ii indemna la negarea tuturor falselor zeitati si afirmarea Unicitatii lui Allah si a Atributelor Sale.
Sheikhul comunica cu oameni din alte orase si ii invita la acceptarea chemarii sale si alaturarea lor la miscarea sa in scopul de eradicare a shirkului si a practicilor sale respingatoare. Unii acceptau in timp ce altii refuzau si altii chiar isi bateau joc de el si il acuzau de vrajitorie. El continua insa cu misiunea sa, in secret.
Opozantii sai se aliara, pentru ca cu toate puterile lor sa innabuse miscarea care luase nastere, cu orice pret. Sheikhul Muhammad si Printul nu avura alta alternativa decat sa apere cu sabia in mana aceasta reforma. Acest razboi dura ani de zile si noua alianta ocupa sat dupa sat. Cativa dintre opozanti acceptara chiar chemarea Sheikhului, atunci cand realizara adevarata ei natura. Toate eforturile grupului de devianti de a distruge miscarea aceasta, dadura mizerabil, gres.
Dupa cucerirea Riyadului in 1187 Hijrah, Sheikhul incredinta Printului Abdul Aziz bin Muhammad bin Saud guvernarea oamenilor si isi devota timpul sau, adorarii, acumularii de stiinta si trecerea acesteia mai departe. Printul Muhammad si fiul sau Abd al Aziz il consultau intotdeauna inainte sa intreprinda ceva si el le dadea verdicte. Dupa o viata plina de lupta asiduua si atingandu-si telul dorit, el se stinse in anul 1206.
CARTI SCRISE DE SHEIKH MUHAMMAD
Sheikhul a scris numeroase carti, printre cele mai cunoscute fiind Kitab al Tawhhed, care nu mai are nevoie de nici o introducere. Alte carti sant : Kashf al Shubuhat, Thalathat al Usul, Mukhtasar as-Seerah al Nabawiyyah, Mukhtasar al-Insaaf, Sharh al-Kabir fi'l Fiqh, Kitab al-Kabair, Ahadeeth al-Fitan si multe alte tratate , majoritatea privind subiectul Tawheed.
Este mentionat in scrierea Unwan al-Majid ca Sheikhul avea multime de scolari dintre care multi au devenit mai apoi invatati eminenti. Patru dintre fii ai sai, Hussain, Abdullah, Ali si Ibrahim au deschis scoli langa casele lor si predau tinerilor studenti din Dariyya si din alte locuri. Al cincelea fiu murise in copilarie. Unii dintre studentii care au beneficiat de stiinta sa si s-au ridicat la pozitiile de Qadi sau Mufti, sant :
Sheikh Abd al Aziz bin Abdullah al Hussein al Nasim care a fost judecator in teritoriile Al Washm.
Sheikh Said bin Hijji care a devenit judecator in Hauta in Bani Tamim
Sheikh Abd al Rahman bin Nami, care deveni judecator in Aiyna Ahsa
Shaikh Ahmad bin Rashid al-Uraini , Qadiu in Sudair.
Cel mai renumit student al sau a fost Sheikh Muhammad bin Ibrahim bin Abdul Latiff bin Abdul Rahman bin Hassan care a devenit Mare Mufti in Arabia Saudita.
Datorita neclintitei sale vederi asupra Tawheedului, Sheikh Muhammad a fost o figura controversata, tot timpul vietii sale si dupa moartea sa, pana in ziua de astazi. Vom reproduce aici cateva randuri din scrisoarile sale si din tratatele sale, scrise spre beneficiul cititorilor.
Iata un fragment din scrisoarea scrisa lui al-Suwaidi, unul dintre invatatii din Iraq, ca raspuns la scrisoarea acestuia: "De la Muhammad ibn Abd al-Wahabb, fratelui sau in credinta, Abd al-Rahman ibn Abdallah - Pace sa fie asupra ta si Mila si Binecuvantarea lui Allah. Ca sa continui: Sant bucuros sa primesc scrisoarea ta. Fie ca Allah sa te faca sa fii unul dintre capeteniile celor piosi si deasemenea unul dintre misionarii care cheama oamenii la Religia capeteniei tuturor Trimisilor lui Allah.
As dori sa te informez ca eu sant, prin Mila lui Allah, un adept al purei religii si nu al Mubtadi ( inovatori) .Crezul meu si Religia cu care ma supun lui Allah este acelasi Madhhab ca si cel al Ahl al Sunnah wal Jama'h si ca cea a capeteniilor musulmanilor ca si a celor patru capetenii ale legii si a urmasilor lor pana in ziua Invierii.
Astfel, am sustinut credinta si sinceritatea in urmarea Religiei lui Allah. Am cerut oamenilor sa nu invoce vii si mortii dintre sfinti si oamenii piosi, cautand ajutor.
Deasemenea i-am sfatuit sa evite a infaptui acte de shirk (asocierea altora in adorarea lui Allah) in domenii de adorare a lui Allah, ca de pilda:sacrificare, juraminte, in incredere, in sujud (prosternare), si in orice alte lucruri care sant rezervate in exclusivitate lui Allah.
Nimeni nu are dreptul sa fie asociat lui Allah fie el inger, sau profet trimis de El. El este Cel pe care toti Trimisii , incepand cu primul, pana la utimul, ne-au poruncit sa ne supunem si sa adoram. Acesta este Madhhabul pe care il urmeaza Ahl al Sunnah wal Jama'ah.
Le-am spus oamenilor in cuvinte clare ca primii care au introdus acte de shirk au fost Rafidah (extremisti shiah) care invoca pe Ali si pe altii, cautand ajutor pentru nevoile lor si scapare din mizerie. Aveam un loc in orasul meu unde oamenii veneau sa ma auda si ma ascultau. Aceasta a displacut unora dintre magnatii orasului, pentru ca ceea ce spuneam era impotriva traditiilor lor. Am condus oamenii in rugaciunile prescrise si i-am indemnat sa plateasca zakatul lor si sa implineasca si alte acte de adorare a lui Allah. Le-am interzis sa ingaduie Riba( dobanda), vinul si alti intoxicanti.
Omenii s-au opus acestor conducatori corupti si s-au ridicat impotriva lor. Acesta este Tawheedul pe care l-am predicat. Acesti magnati din oras au inceput sa imi atribuie diferite feluri de falsitati. Raul s-a intins si ei ne-au atacat cu armatele lui Sheitan, cavalerie si infanterie. Ei au nascocit ca as fi numit pe toti oamenii kafiri, cu exceptia celor care imi urmeaza si ca am efectuat casatorii in mod gresit si ilegal.
Ma mir cum un om normal poate gandi si spune astfel de prostii. Eu ma declar curat de asemenea calomnii, in fata lui Allah. asemenea lucruri pot emana doar dintr-o minte deranjata. Pe scurt, orice s-ar spune despre mine, totul, exceptand faptul ca i-am invitat la Tawheed si le-am interzis comiterea actelor de shirk, este fals."
Lucruri la care Sheikhul i-a invitat pe oameni si pentru care, l-au pus in discutie, unii dintre invatatii contemporani:
1. Tawhid al-Ubudiyya: El explica oamenilor ca Ibadah ( adorarea) nu este altceva decat supunerea exclusiva, fata de Allah, in conformitate cu poruncile sale. Acesta este un termen exact pentru tot ceea ce Allah iubeste, cuvinte si fapte care Il multumesc pe El. Formele de Ibadah pe care le putem oferi sant multe, cum ar fi Salat ( rgaciunea), Saum (postul), Zakat si Sadaqa , sacrificarea animalelor ,Tawaf si rugi.
El spunea ca oricine directioneaza oricare din aceste acte spre altcineva decat Allah, devine un Mushriq.
2. Tawassul: aceasta inseamna o ruga ferventa si este de doua tipuri: cea permisa si cea interzisa. Cea permisa este pe baza principiilor credintei si a faptelor bune si a Numelor Glorioase ale lui Allah subhanahu wa ta'ala si ale Insusirilor Sale.
Cea interzisa este Ruga incluzand numele Profetului lui Allah, salallahu alihi wa sallam, ale oamenilor piosi si ale sfintilor.
3. Calatorii la Moscheea Pelerinajului: El a cerut oamenilor sa nu intreprinda nici un pelerinaj la alte moschei decat cele trei, aratate intr-un hadith autentic: "Nu intreprindeti calatorii decat la cele trei moschei - Moscheea cea Sfanta in Mecca, Moscheea mea ( in Meddina) si Moscheea cea Indepartata (Al Aqsa)".
4. Constructii peste morminte, acoperindu-le si impodobindu-le, etc.
Sheikhul decalara deschis ca a inalta constructii deasupra mormintelor este interzis. La fel si a le acoperi sau a le impodobi. Este interzisa arderea de lumanari peste morminte sau pietrele mortuare cu inscriptii. El a declarat deasemenea ca este interzis sa se angajeze ingrijitori pentru acestea. A vizita astfel de locuri se aseamana adorarii idolilor si poate conduce la alte actiuni interzise, cum ar fi a le saruta si a le inconjura.
El isi sprijinea afirmatiile pe hadeethuri care interziceau astfel de constructii, vizitarea lor si rugaciunea in ele. Sheikhul cita hadithul lui Abu 'l-Hayyaj al-Asadi pe care Ali ibn Abu Talib il intreba: "Sa nu te insarcinez eu pe tine cu o misiune cu care Trimisul lui Allah m-a insarcinat pe mine? sa nu lasi nici o statuie nedaramata, si nici un mormant ridicat de la suprafata pamantului, fara sa-l nivelezi?"
5. Unificarea in respectul pentru Numele lui Allah si a Atributelor Sale: in aceasta Sheikhul se baza pe vederile piosilor predecesaori, ale celor patru imami, si ale altora care aveau aceeasi vedere si anume afirmarea si recunoasterea Numelor si Atributelor lui Allah fara a intrebuinta Tamtheel ( gasirea de asemanari cu atributele lui Allah) sau Takieef ( de pilda a se incerca a explica, cum face Allah un anumit lucru)
6. Inovatiile: Sheikhul dezagreea foarte mult si vorbea deschis despre Bid'ah, mai ales:
a. celebrarea si sarbatorirea zilei de nastere a Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui,
b. Dhikr si salawat inainte de recitarea Adhanului.
c. Pronuntarea verbala a niyyei (intentiei), in special inainte de TakbirTahrim
d. recitarea unui hadith de la Abu Hureira inainte ca Khatib sa se urce in Minbar.
Sheikhul dezaproba deasemenea si condamna practicile inovate ale Tariqas ( ordine), Tasswuf ( misticism) si alte practici care nu detin nici o autorizare de la Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si nici de la companionii sai.
Mai multi Ulama au compilat scrieri pe acest subiect, inca inaintea Sheikhului Muhammad, cum ar fi Ibn-Waddah, al-Turthushi si al-Shatibi , al acestor practici abominabile si actiuni eretice.
In lumina celor de mai sus,este lasat la latitudinea cititorului sa judece daca Sheikhul a intiat un nou Madhhab sau daca el a reinviat religia Profetului ,pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a companionilor lui si a succesorilor sai.
sursa: islamselect.com
In prima jumatate a secolului doisprezece Hijra, lumea islamica atinsese un declin, o degradare si o decadere extrema. Atmosfera era foarte apasatoare si intunericul cuprinsese toate regiunile ei. Degradarea morala si coruptia se raspandisera peste tot.
Religia decazuse si ea, ca toate celelalte. Monoteismul pur si auster (Tawheed) al Profetului , pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie aspura lui, era corupt de inmultirea superstitiilor si a misticismului. Moscheile erau goale, parasite. Multimea ignoranta se acoperea cu amulete, farmece si matanii, ascultand si urmand orbeste faqirilor si dervisilor extaziati. Acesti oameni ii indemnau sa faca pelerinaje la mormintele sfintilor si sa le ceara intermediere la Allah.
Cat despre preceptele morale poruncite in Qur'an, ele erau ignorate si dispretuite. Chiar si consumul de intoxicante si opium era cunoscut. Viata fusese scoasa in afara Islamului, cu buna stiinta, lasand in urma doar taratzele ritualelor fara sens si superstitii degradante.
Timpul piosilor predecesori fiind apus, superstitiile si inovatiile cresteau ca ciupercile. Oamenii se intorceau la practicile lor vechi ale idolatriei. Incepusera sa se inchine la morminte si la locuri sfinte, aproape excluzand pe Allah din rugaciunile lor.
Ei dadeau intaietate vederilor filozofice si urmarii oarbe ale lor, asupra Sunnei. Deprivand pe Allah de Atributele Sale , dand interpretari false textului Qur'anic.
Insa, toata Lauda i se cuvine lui Allah, nici una dintre generatiile obsedate de inovatii si shirk (politeism) nu a fost mai devotata reformatorilor sinceri care au facut sa renasca credinta in puritatea ei initiala.
In aceasta ora al celui mai adanc intuneric, o voce se facu auzita din vastul desert al Arabiei, leaganul Islamului, chemand credinciosii inapoi la calea adevarului, singura cale - Qur'an si Sunnah. Aceasta voce era marele Mujaddid si reformator Sheikh Muhammad ibn Abd al-Wahhab, care aprinse un foc care se raspandi pana in cele mai indepartate colturi ale Lumii Musulmane , purificand Islamul de decadenta si inviind fervoarea zilelor trecute.
Dimineata reformarii se ivise si marea re-inviere a Lumii Islamice incepuse. Acest moment pasnic, religios, revigorant, al Sheikhului, le era ca sarea in ochi turcilor si altora, si nu numai dintr-un singur motiv. Ei incercara sa zdrobeasca aceasta reinviere prin fortza. Ei i-au ucis chiar pe unii dintre conducatori, insa nu au putut distruge intreaga miscare. Aceasta a supravietuit si se raspandeste si acum in lumea intreaga. Peste tot in lumea musulmana vedem ridicandu-se drapelul Tawheedului si chemarea la Qur'an si Sunnah. Peste tot in Lumea Musulmana, vedem musulmani proclamand chemarea la Tawheed si reintoarcerea la Qur'an si la SuunaH, in ciuda " adoratorilor de morminte", de sfinti, adepti ai Tariqatului. Aceste grupuri deviante pretind in mod micinos ca ar fi Ahl us Sunnah wal Jam'aah si ii numesc pe cei care cheama cu adevarat la Sunnah, wahabbi! In scopul de a respinge innobila si falsa propaganda ridicata impotriva miscarii reformatoare a Sheikhului Muhammad ibn Abd al Wahhab si al respingerii folosirii gresite a cuvantului "Wahabbi" pentru miscare si adeptii ei, vom arata pe scurt cateva din evenimentele importante din viata sa si trasaturile crezului si ale lucrarilor sale.
Sheikh Muhammad ibn Abd al-Wahhab ibn Sulaiman ibn Ali ibn Muhammad ibn Ahmad ibn Rashid al Tamimi s-a nascut in 'Ayina spre nordul orasului Riyadh, in regatul Arabiei Saudite in timpul domniei lui Abdullah ibn Muhammad ibn Hamd ibn Muammar. El a excelat asupra contemporanilor sai prin inteligenta si fizic si era capabil sa reproduca Qur'anul din memorie la varsta de 10 ani.
El a studiat Jurisprudenta Hanbali, Tafseer( interpretarea Qur'anului) si Hadeeth (traditia Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) de la tatal lui care era un invatat. In timpul copilariei el si-a indreptat atentia asupra cartilor de Tafseer, Hadith si Aqidah si in special asupra scrierilor Sheikhului Islamului Ibn Taiymiyyah si ale Sheikhului Ibn al Qayyim, Allah sa aiba mila de ei, si s-a dedicat studiului lor aprofundat.
Si-a parasit orasul natal pentru a implini Hajjul si apoi a plecat spre Medina. In acel timp seful invatatilor din Medina era Sheikh Abdullah bin Ibrahim ibn Saif , din neamul lui Saif Najdi. Sheikh Muhammad a primit multa invatatura de la el si a ajuns sa fie stimat si iubit de catre invatatorul sau. Neclintirea sa in Tawheed si ingrijorarea sa adanca in ce priveste credintele false si faptele rele, au contribuit la crearea unei legaturi puternice intre Sheikh si invatatorul sau.
Acesta fu atat de impresionat de studentul sau, incat ii permise sa redea hadithuri binecunoscute, sub doua autoritati. Prima dintre ele, autoritatea lui Ibn Muflih relatand de la Sheikh Ibn Taiymiyyah ajungand pana la Imam Ahmad. A doua autoritate, a lui Abd al Rahman bin Rajab, relatand de la Ibn al Qayyim care relata la randul sau de la invatatorul sau Sheikh ibn Taiymiyyah ajungand pana la Imam Ahmad.
Sheikh Abdullah l-a autorizat de asemenea sa relateze toate traditiile relatate de catre Sheikh Abd al Baqi Hanbali, fruntea invatatorilor acelor vremuri . El i-a permis si sa relateze traditiile din Sahih Bukhari si ele din Sahih Muslim si comentariilor amandouara, Sunan Tirmidhi, Nasa'ai, Abu Dawud, Ibn Maajah, si Muwatta Imamului Malik si Musnad Imam Ahmad. In aceasta prioada de timp el ajunse sa isi insuseasca si sa profite si de stiinta altor invavatati cum ar fi Ali Afendi Daghastanee, Ismaeel Ajluni si altii.
Dupa un timp, el se indrepta spre Nejd, Basra si Siria in scopul de a acumula si mai multa invatatura. A ramas multa vreme in Basra, unde a studiat la invatati de renume, din care cel mai cunoscut era Sheikh Muhammad Majmui.
In acest timp el compila si publica multe carti de valoare, in domeniul inovatiilor, superstitiilor, si adorarii mortilor in morminte. Isi sustinea tratatele cu dovezi din Qur'an. Adeptii devierilor, l-au defaimat, l-au torturat si l-au alungat din Basra. Ca urmare l-au persecutat si pe invatatorul lui, Sheikh Majmui.
Muhammad ibn abd ul Wahabb pleca spre orasul Zubair, in arsita verii, aproape mort de sete, atunci cand Allah a trimis la el un om pe nume Abu Hamdan. El a recunoscut in Sheikh un om al invataturii si un om al dreptatii, asa ca l-a urcat pe animalul sau si l-a luat cu el, la Al-Zubair. SheikhMuhammad se gandea sa plece spre Siria, pentru a-si stapani setea de si mai multa invatatura, insa curand ramase fara provizii si fu nevoit sa se intoarca la Nejd. El ajunse la Ahsa si ramase acolo pentru a studia cu Sheikhul Abdullah ibn Abd al Latiff Shafi'i .
Dupa o vreme, Sheikh Muhammad *!*!*!*!i spre Harimala, un sat din Nejd pentru ca tatal sau fusese transferat acolo, pentru a sta cu acesta. El se devota in intregime studierii Tafseerului si Hadithului , cu precadere scrierilor Skeikhului ibn Taiymiyyah si Sheikhului ibn Qayyim. Aceasta ii inbogatii imens stiinta si infiltra in inima lui spiritul determinarii si al statorniciei.
Inarmat cu acesta adanca cunoastere el putu sa descopere toate notiunile neislamice si toate practicile corupte din Nejd si din tarile pe care le vizitase. Chiar si in Medina, el vazu oameni invocandu-l pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si rugandu-se lui. El lua hotararea sa raspandeasca adevaratul mesaj al Islamului de-a lungul Peninsulei Arabice. Sheikhul descoperi ca Nejd era plin de credinte corupte si practici religioase respingatoare care contraveneau fundamentelor religiei adevarate. Existau un numar de morminte in regiunea Nejd, care erau atribuite unor companioni ai Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. Oamenii vizitau aceste morminte si le implorau pentru ajutor la necaz. In Jubila ei vizitau mormantul lui Zaid ibn Khattab si cautau ajutor pentru nevoile lor. In Manfuha, oamenii cautau intermediere printr-un trunchi de palmier crezand ca cine il viziteaza, se va casatori curand. In Dariyya era o pestera pe care oamenii o vizitau adesea. La fel vizitau un mormant al lui Dirar ibn al Azwar in valea Ghabira.
Era aceeasi istorie ca si in Basra si Zubair, unde oamenii adorau idoli din perioada preislamica. Intr-o stare asemanatoare se aflau Iraqul, Siria Egiptul si Jemenul. El compara toate aceste practici in lumina Qur'anului si a practicilor Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si ale companilonilor sai, si gasi ca se departasera mult de religia si spiritul Islamului. Aceasta era starea in care nu se aflau numai oamenii din Nejd, ci si in alte locuri ale Lumii Musulmane.
Chemarea la reinvierea Monoteismului
Sheikhul a vazut ca oamenii isi abandonasera religia si cu cat studia deviatiile lor, cu atat mai mult crestea in el convingerea ca inevitabil, musulmanii ar trebui sa se schimbe si sa paseasca pe calea piosilor lor predecesori. Hadithele Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spun ca:
1. "Trebuie sa mergi pe calea celor care au trait inaintea ta."
2. "Ceasul ultim nu va veni inainte ca unii dintre oamenii Ummei mele sa inceapa sa adore idoli."
3. "Islamul a fost nascut ca un strain si se va intoarce ca un strain, in acelasi fel."
Sheikh Muhammad reusise deja sa declare in mod public, oamenilor, ca se indepartasera de la calea cea dreapta. El incepu prin chemarea oamenilor din orasul Harimala si le explica mai intai, dupa care ii chema numai catre Allah. El le aminti ca totul trebuie facut pentru Allah si ca ar trebui sa renunte la credinta si la practicile lor false. Aceasta a condus in mod inevitabil la discutii si la lupta cu acestia , inclusiv cu tatal sau, care fusese si el luat de valul falselor afirmatii ale deviantilor.
Sheihkhul continua insa sa urmeze cauza sa, in secret, tinand discursuri, scriind, si calauzind oamenii. O buna parte din acesti oameni acceptara ideile sale. Intr-un tarziu, in urma discutiilor prelungite, tatal sau si fratele sau Suleiman, fura si ei convinsi de adevar.
In anul 1153 Hijrah tatal sau, Abd al Wahabb, se stinse din viata. Dupa moartea acestuia oamenii incepura sa accepte public chemarea Sheikhului si sa renunte la notiunile false de religie. Ei raspunsera chemarii de a se reintoarce la Sunnah Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, atat in cuvinte, cat si in fapte.
In acest timp, orasul sau era dominat de doua clanuri care amandoua reclamau conducerea, insa nici unul nu reusea sa preia pe deplin controlul si sa mentina dreptatea. Aceste clanuri tineau sclavi si erau implicate in fiecare pacat si in fiecare rau. In clipa in care Sheikhul intentiona sa-i avertizeze , ei prinsera de veste si incercara sa-l prinda, insa fura impiedicati prin actiunea catorva oameni buni.
Sheikhul parasi Harimala, pentru a se intoarce in orasul sau natal, Aiyna, acolo unde stramosii sai traisera . Aici il intalni pe Uthman bin Hamd bin Muammar, caruia ii explica miscarea sa reformatoare bazata pe Qur'an si Sunnah. El explica importanta Tawheedului si cat de mult actiunile si credintele oamenilor se diferentiau de calea adevarului. El spuse lui Uthman ca daca ar imbratisa cauza lui Allah si Cuvantul Sau, ar ajunge curand la conducere in Nejd si ar fi binecuvantat. Uthman raspunse bucuros chemarii Sheikhului.
Sheikhul incepu din nou sa cheme si aici oamenii a se reintorce la a-l adora numai pe Allah (Tawheed) si la o stricta aderenta la Sunnah Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. El reusi sa taie copacii care erau adorati in regiune. El reusi cu ajutorul lui Uthman sa darame cavoul construit deasupra mormantului lui Zaid ibn al Khattab. Si deasemenea reusi sa implementeze pedeapsa pentru adulter.
Sheikhul si mesajul sau devenira cunoscuti si renumele sau se raspandi departe si ajunse pana la Sulaiman bin Muhammad bin Urai'ir, guvernatorul din Ahsa . Acest om nerusinat si ignorant trimise o scrisoare la Uthman bin Muammir in care scria " acest om care este langa tine spune una si face alta si cand vei primi scrisoarea, sa-l ucizi, daca nu, iti vom confisca averea care este la noi, in Ahsa. " Aceasta era o situatie foarte grea pentru Uthman. A se opune lui Ura'ir era pentru el , prea mult. Temandu-se de amenintarile acestuia, el dadu ordin ca Sheikhul sa fie alungat din orasul sau.
Sheikhul parasi orasul pe jos, prin desert, nadajuduind numai la ajutorul lui Allah, pana cand ajunse in Dariyya, ca oaspete al lui Abd al rahman bin Suwailim. Prin acesta, cei mai prominenti oameni din Dariyya, ajunsera sa-l cunoasca pe Sheikh. Ei il vizitau in secret si el le explica lor adevaratul sens si importanta Tawheedului. Printre cei care il vizitau pe Sheikh, se aflau si doi frati ai Printului Muhammad bin Saud. Acestia , dupa multe discutii si lectii la Sheikh, fura convinsi. Ei expklicara fratelui lor, Printul Muhammad, ca Sheikhul Muhammad statea langa Ibn Suwailim si ca el era o binecuvantare de la Allah pentru el. Il indemnara pe print sa-l intalneasca pe Sheikh.
Printul Muhammad accepta propunerea celor doi frati ai sai si il intalni pe Sheikh. El il chema pe print la Tawheed aratandu-i ca acesta era mesajul tuturor Trimisilor lui Allah. Atrase de asemenea atentia printului la practicile politeiste si notiunile raspandite printre oamenii din Nejd. El isi dorea ca printul sa-si asume conducerea musulmanilor.
Printul fu de acord si ii oferi ajutor in realizarea telului sau. El promise sa adere la Sunnah Profetului Muhammad, salallahu alaihi wa sallam, sa porunceasca binele si sa interzica raul.
Dupa ce Sheikhul se stabili in Dariyya, oamenii incepura sa se adune la el din toate partile, cerand intelepciune si acceptand chemarea lui. In acest timp, Uthman ibn Muammar care il exilase pe Sheikh din orasul sau, aflase ca printul acceptase pe Sheikhul Muhammad si mesajul sau. Acum Uthman regreta foarte tare ceea ce ii pricinuise Sheikhului.
El veni, insotit de o delegatie foarte numeroasa la Dariyya si ii ceru Sheikhului iertare. Ei voiau ca Sheikhul sa se reintoarca la ei. El raspunse ca depindea de dorinta printului Muhammad. Acesta refuza cerinta lor si Uthman se intoarse impreuna cu insotitorii sai, dezamagit.
Acum oamenii veneau in numar mare la Sheikh cautand stiinta pur, fara alterare prin legende si fara falsuri. El le explica adevaratul inteles al "La ilaha illAllah" si semnificatia acestor cuvinte. El ii indemna la negarea tuturor falselor zeitati si afirmarea Unicitatii lui Allah si a Atributelor Sale.
Sheikhul comunica cu oameni din alte orase si ii invita la acceptarea chemarii sale si alaturarea lor la miscarea sa in scopul de eradicare a shirkului si a practicilor sale respingatoare. Unii acceptau in timp ce altii refuzau si altii chiar isi bateau joc de el si il acuzau de vrajitorie. El continua insa cu misiunea sa, in secret.
Opozantii sai se aliara, pentru ca cu toate puterile lor sa innabuse miscarea care luase nastere, cu orice pret. Sheikhul Muhammad si Printul nu avura alta alternativa decat sa apere cu sabia in mana aceasta reforma. Acest razboi dura ani de zile si noua alianta ocupa sat dupa sat. Cativa dintre opozanti acceptara chiar chemarea Sheikhului, atunci cand realizara adevarata ei natura. Toate eforturile grupului de devianti de a distruge miscarea aceasta, dadura mizerabil, gres.
Dupa cucerirea Riyadului in 1187 Hijrah, Sheikhul incredinta Printului Abdul Aziz bin Muhammad bin Saud guvernarea oamenilor si isi devota timpul sau, adorarii, acumularii de stiinta si trecerea acesteia mai departe. Printul Muhammad si fiul sau Abd al Aziz il consultau intotdeauna inainte sa intreprinda ceva si el le dadea verdicte. Dupa o viata plina de lupta asiduua si atingandu-si telul dorit, el se stinse in anul 1206.
CARTI SCRISE DE SHEIKH MUHAMMAD
Sheikhul a scris numeroase carti, printre cele mai cunoscute fiind Kitab al Tawhhed, care nu mai are nevoie de nici o introducere. Alte carti sant : Kashf al Shubuhat, Thalathat al Usul, Mukhtasar as-Seerah al Nabawiyyah, Mukhtasar al-Insaaf, Sharh al-Kabir fi'l Fiqh, Kitab al-Kabair, Ahadeeth al-Fitan si multe alte tratate , majoritatea privind subiectul Tawheed.
Este mentionat in scrierea Unwan al-Majid ca Sheikhul avea multime de scolari dintre care multi au devenit mai apoi invatati eminenti. Patru dintre fii ai sai, Hussain, Abdullah, Ali si Ibrahim au deschis scoli langa casele lor si predau tinerilor studenti din Dariyya si din alte locuri. Al cincelea fiu murise in copilarie. Unii dintre studentii care au beneficiat de stiinta sa si s-au ridicat la pozitiile de Qadi sau Mufti, sant :
Sheikh Abd al Aziz bin Abdullah al Hussein al Nasim care a fost judecator in teritoriile Al Washm.
Sheikh Said bin Hijji care a devenit judecator in Hauta in Bani Tamim
Sheikh Abd al Rahman bin Nami, care deveni judecator in Aiyna Ahsa
Shaikh Ahmad bin Rashid al-Uraini , Qadiu in Sudair.
Cel mai renumit student al sau a fost Sheikh Muhammad bin Ibrahim bin Abdul Latiff bin Abdul Rahman bin Hassan care a devenit Mare Mufti in Arabia Saudita.
Datorita neclintitei sale vederi asupra Tawheedului, Sheikh Muhammad a fost o figura controversata, tot timpul vietii sale si dupa moartea sa, pana in ziua de astazi. Vom reproduce aici cateva randuri din scrisoarile sale si din tratatele sale, scrise spre beneficiul cititorilor.
Iata un fragment din scrisoarea scrisa lui al-Suwaidi, unul dintre invatatii din Iraq, ca raspuns la scrisoarea acestuia: "De la Muhammad ibn Abd al-Wahabb, fratelui sau in credinta, Abd al-Rahman ibn Abdallah - Pace sa fie asupra ta si Mila si Binecuvantarea lui Allah. Ca sa continui: Sant bucuros sa primesc scrisoarea ta. Fie ca Allah sa te faca sa fii unul dintre capeteniile celor piosi si deasemenea unul dintre misionarii care cheama oamenii la Religia capeteniei tuturor Trimisilor lui Allah.
As dori sa te informez ca eu sant, prin Mila lui Allah, un adept al purei religii si nu al Mubtadi ( inovatori) .Crezul meu si Religia cu care ma supun lui Allah este acelasi Madhhab ca si cel al Ahl al Sunnah wal Jama'h si ca cea a capeteniilor musulmanilor ca si a celor patru capetenii ale legii si a urmasilor lor pana in ziua Invierii.
Astfel, am sustinut credinta si sinceritatea in urmarea Religiei lui Allah. Am cerut oamenilor sa nu invoce vii si mortii dintre sfinti si oamenii piosi, cautand ajutor.
Deasemenea i-am sfatuit sa evite a infaptui acte de shirk (asocierea altora in adorarea lui Allah) in domenii de adorare a lui Allah, ca de pilda:sacrificare, juraminte, in incredere, in sujud (prosternare), si in orice alte lucruri care sant rezervate in exclusivitate lui Allah.
Nimeni nu are dreptul sa fie asociat lui Allah fie el inger, sau profet trimis de El. El este Cel pe care toti Trimisii , incepand cu primul, pana la utimul, ne-au poruncit sa ne supunem si sa adoram. Acesta este Madhhabul pe care il urmeaza Ahl al Sunnah wal Jama'ah.
Le-am spus oamenilor in cuvinte clare ca primii care au introdus acte de shirk au fost Rafidah (extremisti shiah) care invoca pe Ali si pe altii, cautand ajutor pentru nevoile lor si scapare din mizerie. Aveam un loc in orasul meu unde oamenii veneau sa ma auda si ma ascultau. Aceasta a displacut unora dintre magnatii orasului, pentru ca ceea ce spuneam era impotriva traditiilor lor. Am condus oamenii in rugaciunile prescrise si i-am indemnat sa plateasca zakatul lor si sa implineasca si alte acte de adorare a lui Allah. Le-am interzis sa ingaduie Riba( dobanda), vinul si alti intoxicanti.
Omenii s-au opus acestor conducatori corupti si s-au ridicat impotriva lor. Acesta este Tawheedul pe care l-am predicat. Acesti magnati din oras au inceput sa imi atribuie diferite feluri de falsitati. Raul s-a intins si ei ne-au atacat cu armatele lui Sheitan, cavalerie si infanterie. Ei au nascocit ca as fi numit pe toti oamenii kafiri, cu exceptia celor care imi urmeaza si ca am efectuat casatorii in mod gresit si ilegal.
Ma mir cum un om normal poate gandi si spune astfel de prostii. Eu ma declar curat de asemenea calomnii, in fata lui Allah. asemenea lucruri pot emana doar dintr-o minte deranjata. Pe scurt, orice s-ar spune despre mine, totul, exceptand faptul ca i-am invitat la Tawheed si le-am interzis comiterea actelor de shirk, este fals."
Lucruri la care Sheikhul i-a invitat pe oameni si pentru care, l-au pus in discutie, unii dintre invatatii contemporani:
1. Tawhid al-Ubudiyya: El explica oamenilor ca Ibadah ( adorarea) nu este altceva decat supunerea exclusiva, fata de Allah, in conformitate cu poruncile sale. Acesta este un termen exact pentru tot ceea ce Allah iubeste, cuvinte si fapte care Il multumesc pe El. Formele de Ibadah pe care le putem oferi sant multe, cum ar fi Salat ( rgaciunea), Saum (postul), Zakat si Sadaqa , sacrificarea animalelor ,Tawaf si rugi.
El spunea ca oricine directioneaza oricare din aceste acte spre altcineva decat Allah, devine un Mushriq.
2. Tawassul: aceasta inseamna o ruga ferventa si este de doua tipuri: cea permisa si cea interzisa. Cea permisa este pe baza principiilor credintei si a faptelor bune si a Numelor Glorioase ale lui Allah subhanahu wa ta'ala si ale Insusirilor Sale.
Cea interzisa este Ruga incluzand numele Profetului lui Allah, salallahu alihi wa sallam, ale oamenilor piosi si ale sfintilor.
3. Calatorii la Moscheea Pelerinajului: El a cerut oamenilor sa nu intreprinda nici un pelerinaj la alte moschei decat cele trei, aratate intr-un hadith autentic: "Nu intreprindeti calatorii decat la cele trei moschei - Moscheea cea Sfanta in Mecca, Moscheea mea ( in Meddina) si Moscheea cea Indepartata (Al Aqsa)".
4. Constructii peste morminte, acoperindu-le si impodobindu-le, etc.
Sheikhul decalara deschis ca a inalta constructii deasupra mormintelor este interzis. La fel si a le acoperi sau a le impodobi. Este interzisa arderea de lumanari peste morminte sau pietrele mortuare cu inscriptii. El a declarat deasemenea ca este interzis sa se angajeze ingrijitori pentru acestea. A vizita astfel de locuri se aseamana adorarii idolilor si poate conduce la alte actiuni interzise, cum ar fi a le saruta si a le inconjura.
El isi sprijinea afirmatiile pe hadeethuri care interziceau astfel de constructii, vizitarea lor si rugaciunea in ele. Sheikhul cita hadithul lui Abu 'l-Hayyaj al-Asadi pe care Ali ibn Abu Talib il intreba: "Sa nu te insarcinez eu pe tine cu o misiune cu care Trimisul lui Allah m-a insarcinat pe mine? sa nu lasi nici o statuie nedaramata, si nici un mormant ridicat de la suprafata pamantului, fara sa-l nivelezi?"
5. Unificarea in respectul pentru Numele lui Allah si a Atributelor Sale: in aceasta Sheikhul se baza pe vederile piosilor predecesaori, ale celor patru imami, si ale altora care aveau aceeasi vedere si anume afirmarea si recunoasterea Numelor si Atributelor lui Allah fara a intrebuinta Tamtheel ( gasirea de asemanari cu atributele lui Allah) sau Takieef ( de pilda a se incerca a explica, cum face Allah un anumit lucru)
6. Inovatiile: Sheikhul dezagreea foarte mult si vorbea deschis despre Bid'ah, mai ales:
a. celebrarea si sarbatorirea zilei de nastere a Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui,
b. Dhikr si salawat inainte de recitarea Adhanului.
c. Pronuntarea verbala a niyyei (intentiei), in special inainte de TakbirTahrim
d. recitarea unui hadith de la Abu Hureira inainte ca Khatib sa se urce in Minbar.
Sheikhul dezaproba deasemenea si condamna practicile inovate ale Tariqas ( ordine), Tasswuf ( misticism) si alte practici care nu detin nici o autorizare de la Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si nici de la companionii sai.
Mai multi Ulama au compilat scrieri pe acest subiect, inca inaintea Sheikhului Muhammad, cum ar fi Ibn-Waddah, al-Turthushi si al-Shatibi , al acestor practici abominabile si actiuni eretice.
In lumina celor de mai sus,este lasat la latitudinea cititorului sa judece daca Sheikhul a intiat un nou Madhhab sau daca el a reinviat religia Profetului ,pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a companionilor lui si a succesorilor sai.
sursa: islamselect.com