Povestiri, intamplari, din care sa invatam, inshaAllah...

Discussion in 'Purificarea sufletelor, educatie, eticheta islamic' started by ummraschid, Dec 25, 2007.

  1. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

    ... inshaAllah, sa fiu in asentimentul vostru...:hearts:

    ...deschid acest topic care sa constituie un loc de meditare si o sursa de invatatura pentru noi...
    ...inshaAllah...



    [​IMG]



    Shaykh-ul-Islam Muhammad ibn Abdul-Wahhaab se afla odata impreuna cu studentii sai , si , dupa terminarea studierii cartii sale 'Kitab at-Tawheed', el isi exprima dorinta, ca ei sa re-inceapa studierea acesteia, pentru a 3-a sau a 4-a oara.

    Studentii sai ii spusera: "O, Shaykh, vrem sa studiem alta carte, una de fiqh sau de hadith."

    Shaykhul raspunse: "De ce vreti sa studiati alta carte?"

    Si studentii : "Am inteles de fapt Tawheed. Vrem sa invatam si alte stiinte."

    Iar Shaykhul le spuse: "Rabdare, va voi da de gandit cu privire la aceasta."

    Cateva zile mai tarziu, Shaykhul veni la lectie cu un chip tulburat. Studentii sai il intrebara, care era motivul acelei tulburari.

    Shaykhul le spuse: "Mi s-a spus ca membrii familiei cutare au sacrificat un cocos pentru un Jinn, in fata casei lor. Am trimis pe cineva sa confirme aceasta."

    Dupa un timp, studentii il intrebara, despre intamplarea mentionata de el.

    Shaykhul raspunse: "De fapt, familia respectiva sacrificase in numele lui Allah, insa era cineva care facuse zinaa (adulter) cu mama sa."

    Shocati, studentii exclamara: "Cautam adapost la Allah ! Zinaa cu mama sa? Cautam adapost la Allah! Cautam adapost la Allah!"...

    Shaykh-ul-Islam le-a aratat prin aceasta povestire studentilor sai, ca afirmatia : "Am inteles Tawheed " denota ignoranta si este unul dintre cele mai mari trucuri ale lui Shaytaan. Ei, de fapt, au considerat un pacat mare, ca fiind mai mare decat cel mai mare pacat in Islam, Shirk: intr-adevar, inimile lor nu se maniasera la auzul shirk-ului mentionat.

    La fel se intampla astazi cand vedem pacatele mari si ne maniem impotriva lor, insa atunci cand auzim de Shirk al-Akbar, sau vedem oameni care fac Shirk, aceasta nu ne impresioneaza inimile.

    Aceasta dovedeste ignoranta noastra. Dovedeste ca nu am inteles Tawheed.



    [​IMG]
  2. Um Abdur Rahman
    Offline

    Um Abdur Rahman Sclava lui Allaah

    Joined:
    May 19, 2007
    Messages:
    692
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    26
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Asalamu aleikom w rahmatulah w barakatu

    Surioara Um RASHID..NO COMMENT

    Allah sa-ti ridice gradul tau in sha Allah

    waleikom salam w rahmatulah w barakatu
  3. Um Abdur Rahman
    Offline

    Um Abdur Rahman Sclava lui Allaah

    Joined:
    May 19, 2007
    Messages:
    692
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    26
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Povestiri de luat aminte...

    assalamu alaikum wa rahmatu-llahu ta'ala wa barakatuhu, Am sa postez niste povestiri pe care surioara umrashid Allah sa fie multumit de ea le-a pus pe rasarit.


    ....inshaallah, fie ca , alaturi de povestirile islamice de la celalalt thread, sa ne puna si urmatoarele randuri ...
    ...pe ganduri!....



    Mi-am insurat sotul!....



    Urmatoare povestire este un minunat crampei din viata unei surori in Islam, care a avut bunavointa sa o scrie si sa o puna la dispozitia noastra, pentru a ne imbogati sufletele ....

    Felul in care ea povesteste, ne va lega emotional de aceasta intamplare adevarata, facandu-ne sa suferim, alaturi de ea...si...chiar sa incercam o anume iritare...dar, veti vedea, ca merita sa cititi pina la capat!....


    Oare este cineva care sa-si doreasca sa fie asa ca ea?


    Una dintre surorile noastre povesteste:
    " El pleca, si ma parasi....Ma parasi, in timp ce eu imi stergeam lacrimile ..."




    Cind iubim o persoana, iar aceasta ne umple inima cu iubire, atunci jertfim totul pentru aceasta iubire!...

    " O, frati musulmani, acesta este adevarul, ceea ce mi s-a intimplat, si doresc sa vi-l impartasesc voua...

    M-am casatorit cu un tanar musulman...pentru mine nu exista pe lumea aceasta cineva care sa i se asemene...Dupa doua luni de la casatorie, el imi spuse ca iubeste pe alta, ca o iubeste pe ea, mai mult, si ca este deosebit de frumoasa si de placuta....

    Cazui pe ginduri, si, dupa un scurt moment , l-am intrebat: " O iubesti mai mult decit ma iubesti pe mine?"...El raspunse: " Da, o iubesc mai mult decit pe tine." Atunci, ii spusei: " O, iubitul meu sot, du-te si te casatoreste cu aceasta, caci fericirea ta ,este si a mea, bucuria ta, este si a mea...."
    El imi raspunse ca nu are suficienti bani, pentru a se putea casatori cu ea, si eu atunci ii spusei : " Ia aurul meu,vinde-l si casatoreste-te cu cea pe care o iubesti!" El nu fu de acord si imi spuse ca intr-o zi s-ar putea sa am nevoie de acel aur...insa, la insistentele mele, accepta cadoul meu....
    El lua aurul, il vandu, si pleca sa-si caute iubita....Ma parasi, desi nu trecuse mult de la nunta noastra....

    Trecu o luna...doua luni...un an...doi ani....trei ani...dar iubitul meu sot, nu veni sa ma vada....imi spunea mereu la telefon, ca ar fi ocupat cu munca si ca nu ar avea timp sa vina sa ma viziteze...
    Imi stergeam lacrimile , in timp ce gustam amaraciunea despartirii....Credeti ca eram suparata pe el?...Nu...niciodata...niciodata...el este iubitul meu sot si am incredere in el, pentru ca este cinstit si credincios....

    Imi este dor sa vorbesc cu el, urechea mea se bucura cind ii aude cuvintele frumoase, vocea sa dulce imi mangaie auzul si imi linisteste sufletul....Citeaodata , trece o luna, si el nu ma suna.....

    Oh, cat de lipsit de sensibiltate este el! ....Oh, cat de sensibila esti tu!...Cum suporti sa nu vorbesti cu mine?...Eu nu mai pot suporta!....Cand imi vorbeste, parca simt ca tin in palmele mele lumea intreaga!....Imi inghit lacrimile si imi ascund tremurul vocii, pentru a arata ca nu sint trista...Vorbesc si lacrimile imi siroie pe obraji, iar vocea mi se ineaca....Imi ascund nefericirea in mine, mi-am inchis suspinele intre cei patru pereti ai inimii mele, dar inima ma doare....Ma arat puternica in fata lui, pentru a nu-l intrista....

    Ce fel de barbat este el, care isi paraseste proaspata sotie, in cautarea alteia?
    Si ce fel de femeie este ea, care isi vinde aurul, pentru a-si insura propriul sot?...Stau si ma minunez de " voi amandoi"....


    Intr-o zi trista si intunecata...o zi nefericita...telefonul suna...Heja, se grabeste sa raspunda.

    O voce indepartata: " Vreau sa vorbesc cu sora Heja!"...

    " Da, eu sint Heja..."

    El spune: " Sant un frate din Chechenia, fii rabdatoare, si increde-te in rasplata lui Allah , caci sotul tau, astazi, dupa o lupta apriga, a cazut ca shahid. Fii rabdatoare si increde-te in rasplata lui Allah!"...

    Eu m-am retinut , si am spus: Alhamdulillah!

    Inchid telefonul si ma cuprinde o isterie, sentimente invalmasite, tristete, durere, bucurie, toate in acelasi timp. Insa mama mea este trista....

    " Heja, Heja, ce ai? Cine era la telefon?" Eu nu pot vorbi, plang si rad. Ea ma imbratiseaza, rugindu-ma sa-i povestesc, iar eu ii povestesc, si in drum spre camera mea, ii spun:

    " O, mama, cine vrea sa ma felicite, este bine venit, iar cine vrea sa ma consoleze, sa nu intre la mine in camera."
    Nu au venit multi, doar citiva, sa-i numeri pe degete! Subhana-llah!

    O, sotul meu !Pina la urma ti-ai gasit iubita!

    O sotul meu! Tu esti acum mirele, te insori, si toate sotiile tale sint mai frumoase decit Heja, mai placute decit Heja!....

    O sotul meu! Ai uitat-o tu pe Heja? Nu,nu cred ca ai uitat-o. Eu nu te-am uitat Vei ramine mereu in inima mea! Trei ani am gustat amaraciunea despartirii si nu mi-am infrumusetat privirile, privind. Dar, imi fac speranta ca te voi revedea in Jannatul-Firdaws. Iubitul meu sot, tu esti un erou si un shahid, ti-ai parasit caminul tau, pentru a pleca sa dormi in muntii si pesterile Checheniei, printre bombe si grenade....Ti-ai parasit tinara sotie, pentru a dormi in zapada transeelor...Imi amintesc cind imi spuneai: Heja, nu pot dormi in pace.Situatia surorilor noastre in Chechenia s-a inrautatit, si din aceasta cauza, inima ma doare si ochii imi lacrimeaza....

    O, sotul meu....Tu ai fost un barbat cu dragoste pentru aceasta Umma si te-a durut inima pentru soarta musulmanilor.

    Te felicit pentru Jannah, bi-idhnillah.

    Te felicit pentru compania lui Hamza(r), Ja’far(r), Abu Bakr(r), Mus’ab(r),.... Te felicit pentru compania iubitului nostru Profet Muhammad (s)....

    Iti doresc un drum luminat. Amin.



  4. Um Abdur Rahman
    Offline

    Um Abdur Rahman Sclava lui Allaah

    Joined:
    May 19, 2007
    Messages:
    692
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    26
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0

    Sarah - lumina vietii mele



    Semaforul este rosu. Strada este plina de masini. Nu mai este mult timp pana la ceasul intalnirii noastre. Blestemat semafor! Daca eram macar primul, as fi trecut pe rosu. Secundele treceau ca minute lungi, daca nu ca ore. Ma uit mereu de la semafor la ceas si din nou la semafor. In sfarsit! Este verde! Apasand pe claxon, ma strecor printre masini, pe unul l-am depasit, cu celalat era cat pe ce sa ma ciocnesc. Felul meu de a conduce sperie pe ceilalti soferi. Incercam sa ajung la timp la prietenii mei. Nu am reusit. Prietenii cu care aveam rendez-vous, au plecat . Dar incotro? Am injurat! Daca as fi stiut unde se duc. Masina inainta incet, in timp ce ma gandeam ce sa fac. Intr-un sfarsit, m-am hotarat sa-mi petrec seara acasa. Era o idee buna, caci fiica mea era bolnava si era mai bine sa raman langa ea. Parcai masina in fata videotecii si imprumutai cateva filme, apoi *!*!*!*!ii spre casa.

    Abia intrat in casa, am strigat dupa sotie, sa aduca ceai si chips. Ma gandeam : " Ce femeie complicata" . Parca o aud:
    "Ahmad, teme-te de Allah!" Intre timp m-am obisnuit cu sfaturile ei binevoitoare si aceste cuvinte nu mai trezesc nici un gand in mine. Oricum, este o sotie minunata. Buna si credincioasa.

    Ea intra in sufragerie si aduse ce comandasem: ceai si chips. Imi zambi si spuse: "In sfarsit te-ai saturat de prietenii tai si petreci o seara cu noi." Am incuviintat si i-am spus: " vino, aseaza-te langa mine" Ea se bucura vizibil si voi sa se aseze, in timp ce eu dadeam drumul la televizor si la DVD player. Si muzica incepu...

    Biata de ea, isi pleca capul si spuse incet: " Ahmad, teme-te de Allah"...si iesi trista din camera. Eu priveam mai departe la televizor.
    Astazi ma gandesc: "Daca ai fi ascultat de sotia ta cea minunata. Ea iti intindea mana, ca sa te salveze de la innecul in mlastina pacatelor; si tu ai refuzat-o"

    Intre timp in camera crestea galagia: muzica, rasete, strigate...Ochii mei se fixasera pe ecran. Prima DVD se sfarsi. Ceasul arata ora trei dimineata. Deodata, clanta usii se misca incet. Am strigat: "Ce vrei?" - Liniste.

    Usa se deschise si fiica mea bolnava intra. Surprins, ma oprii. Ea se apropie de mine si spuse linistita: " Rusine, tata; teme-te de Allah, tata, teme-te de Allah!" - Apoi iesi, si usa se inchise in urma ei. Am strigat: "Sarah, Sarah" . Nici un raspuns. M-am dus dupa ea. Nu-mi venea sa cred . " Sa fii fost asta fiica mea?" Am deschis usa dormitorului, dar ea adormise din nou langa mama ei.
    M-am intors in sufragerie si am inchis aparatele. Vocea fiicei mele imi rasuna inca in urechi: "Rusine,tata si teme-te de Allah, tata, teme-te de Allah!" Ma trecura fiori. Broboane de sudoare imi aparura pe frunte. Nu stiam ce mi se intampla. Nu puteam sa aud decat vocea ei. Nu puteam sa o vad decat pe ea, cum ma privea plina de mila...

    Cuvintele ei, rupsesera toate obstacolele care mi se puneau mereu in calea acestor cuvinte: "Teme-te de Allah, teme-te de Allah". Cuvintele ei imi readusera in minte tot ce neglijasem in ultimul timp: rugaciunea, familia, musulmanii...In schimb fumasem, privisem filme imorale, pacatuisem...

    Sarah, prin cuvintele ei, ma trezise din indelungul meu somn mintal. Inima mea batea, ma culcai pe podea, incercand sa dorm...degeaba. Timpul trecea in fuga, viata mea pierduta trecea prin fata ochilor mei, ca un film. Si o auzea mereu pe fiica mea :"Teme-te de Allah, teme-te de Allah!" Intr-un tarziu, rasuna adhanul. Tresarii si incepui din nou sa transpir. De cate ori m-am facut ca nu aud chemarea la rugaciune , ignorand-o.

    "Rugaciunea este mai buna decat somnul!" Imi spusei: "Are dreptate! Rugaciunea este mai buna decat somnul!" Am dormit prea mult....toti acesti ani.


    Dupa ablutiune, m-am indreptat catre moschee. Am intrat, m-am rugat doua unitati de rugaciune si m-am asezat sa cutesc din Quran. Vocea mea se inneca...de cati ani nu mai citisem din Quran? Era ca si cand acesta m-ar intreba: "De ce nu m-ai citit atatia ani? Eu sant doar Cuvantul Domnului tau?"

    Citeam la intamplare Surat Az-Zumar:
    Spune: "O,voi robii Mei,care ati intrecut masura in defavoarea voastra,nu deznadajduitiin privinta indurarii lui Allah!" Allah iarta toate pacatele. El este Iertator, Indurator.

    Ma gandeam plin de incantare: "Cat de generos este Allah in Indurarea Sa! Subhanallah!" Imi doream sa-mi pot continua lectura, insa ne ridicaram pentru rugaciune. M-am aliniat langa fratii mei, intr-un sir...Ma simteam strain intre ei...

    Dupa rugaciune ramasei in moschee, pana dupa rasaritul soarelui. Pe urma plecai spre acasa. Aruncai o privire la sotia mea si la Sarah. Dormeau inca.

    Am plecat la servici. Nu imi statea in obicei sa fiu punctual. Colegii mei se mirau sa ma vada intrand in birou. Cativa m-au felicitat in gluma, pentru punctualitate. Il asteptam pe Ibrahim , colegul meu care imi dadea dese ori cele mai bune sfaturi. El este o persoana binevoitoare cu purtare deosebit de frumoasa si blanda. In sfarsit Ibrahim sosi! M-am ridicat sa-l salut, iar el nu-si credea ochilor.

    I-am luat mana inainte ca el sa poata spune ceva si l-am rugat sa vorbim. El m-a invitat la el in birou, insa eu am preferat sala de recreere.

    Ibrahim tacea si ma asculta. Eu i-am povestit toata istoria de ieri seara pana astazi dimineata. Ochii sai se umplura de lacrimi si imi zambi: "Aceasta este o lumina care ti-a umplut in sfarsit inima. Deci, nu o stinge cu intunericul pacatelor, din nou."

    Fusese o zi binecuvantata. Ma simteam activ si productiv in munca mea, asa cum nu ma mai simtisem de mult. In ciuda noptii nedormite. Unii colegi ma intrebau mirati de unde atata energie. Le-am raspuns: " Este rugaciunea de dimineata de la moschee!"

    Bietul Ibrahim! El ma suportase rabdator, facand pentru mine nenumarate ore suplimentare, fara sa se planga vreodata. Ce prieten minunat!

    Da! Aceasta este credinta, cand lumina ei umple inimile...

    Timpul trecea si nu simteam oboseala. Ibrahim spuse: "Ahmad, du-te acasa sa te odihnesti. Voi face pentru tine restul de lucru, inshaallah"

    Era apropae ceasul rugaciunii de pranz. M-am grabit spre moschee, m-am asezat in primul rand. Imi parea rau pentru toate zilele, in care fugisem de rugaciune, ascunzadu-ma la toaleta si fumand o tigara...

    Dupa rugaciune am plecat spre casa. Pe drum ma cuprinse o senzatie de ingrijorare. Ma gandeam la Sarah. Cum s-o simti? Simteam o strangere de inima si ma cuprinse dorul de ea. Voiam sa o strang in brate si sa-i multumesc ei si sotiei mele pentru aceasta trezire...
    Drumul spre casa mi se paru de aceasta data lung. Teama mea crescu. Ceva trebuie sa se fii intamplat...Mi-am indreptat privvirea spre cer si m-am rugat lui Allah sa o faca bine pe Sarah...

    In sfarsit, am ajuns acasa. O strigai pe sotia mea...nici un raspuns. Cand am deschis usa camerei ei, am vazut-o ghemuita pe pat, plangand. Ma privi inlacrimata si striga: " Sarah a murit!"...Nu puteam sa cred ce imi spunea si fugii la Sarah, o luai in brate si o stransei la pieptul meu...am simtit-o infricosator de rece...Am incercat deznadajduit sa-i simt pulsul, bataile inimii...nimic! Ii priveam fata ei minunat de frumoasa...ca un diamant stralucitor. Mama ei striga: "Sarah, Sarah..." si se prabusi plangand...Eu stateam impietrit...ca intr-un vis. Lacrimi imi siroiau pe obraji. O mangaiam pe fruntea catifelata si pe parul matasos. Ultimele ei cuvinte imi rasunau inca in urechi: "Rusine, tata, teme-te de Allah, tata, teme-te de Allah"...

    Mi-am revenit , spunand necontenit." Santem ai lui Allah si la El ne intoarcem cu totii; santem ai lui Allah si la El ne intorcem cu totii"
    L-am sunat pe Ibrahim si l-am implorat sa vina cat poate de repede, Sarah a murit...

    Cateva prietene ale sotiei mele erau in camera alaturata si o spalau pe Sarah, pe urma ii infasurara trupul ei curat intr-o panza alba. Intrai in camera, pentru a o vedea pe Sarah, pentru ultima oara.Pentru a-mi lua ramas bun de la ea. Era cat pe ce sa-mi pierd echilibrul si sa cad. I-am sarutat fruntea si i-am promis sa raman statornic pana la moarte. Apoi m-am intors spre mama ei, am luat-o in brate si i-am spus printre lacrimi:"Nu fii trista, caci ea este in Paradis, inshaalllah, si acolo o vom revedea..."

    Apoi ne rugaram pentru ea si o duseram la cimitir. Privesc cum este purtata spre mormant pe umerii barbatilor si vad in ea lumina care imi luminase viata...

    Cimitirul era infricosator, se simtea singuratatea, raceala acestui loc...Stateam la marginea gropii, care era menita fiicei mele. Sa o las pe fiica mea singura, aici? Ibrahim ma prinse de umeri si imi spuse:" Fii rabdator, Ahmad."

    Coborai in groapa. Este si lacasul tau, Ahmad. Maine sau poimaine. Ce ai pregatit tu pentru acest lacas? Mi-au dat-o pe fiica mea, am strans-o pentru ultima oara la piept, imi doream sa o pot ingropa in pieptul meu...
    Apoi o pusei in groapa...pe partea ei dreapta, spunand: "In numele lui Allah si in religia Trimisului Sau"
    Iesii din groapa...barbatii incepura sa arunce pamant peste fiica mea. Ibrahim spuse:"Multumeste lui Allah care prin moartea fiicei tale, te-a trezit din nou la viata!"...
    Am ramas mult timp langa Sarah...foarte mult, pana cand Ibrahim, ma conduse de acolo...

    de O. Youssef


    sursa: denk mal islamisch
  5. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Roade amare

    Prelucrat de Muhammad Alshareef ​



    Eram profesor al cursului de Qur'an din moscheea din vecinatate , la vremea aceea. Il vedeam des pe acel baiat, dupa rugaciunile de Maghrib, era cam de 15 ani. Tinea mereu un Qur'an in format de buzunar si statea singur, citind din el - nu, de fapt nu citea, ci incerca sa se prefaca a citi.
    Din cand in cand, fura cate o privire timida spre noi, curios sa vada ce facem. Cateodata il vedeam straduindu-se sa inteleaga ce vorbeam. De fiecare data cand ii prindeam privirea , isi intorcea capul si continua cu recitarea lui, de parca nu ar fi privit cu intentie. Zi de zi, sedea acolo la fel de rezervat, cu aceeasi privire timida. Intr-o seara , dupa ' Isha, m-am hotarat sa-i vorbesc.
    "As Salamu ‘Alaykum, numele meu este Salman, conduc studiul de Qur'an la aceasta moschee."
    "Si numele meu este Khalid."

    Ciudat ,cat de repede raspunsese , de parca ar fi asteptat sa spuna aceasta, de mult timp. " Unde inveti, Khalid?" " Sant in clasa a 8-a....si eu....iubesc foarte tare Qur'anul."
    Ciudat, intr-adevar , de ce a adaugat aceasta?
    L-am intrebat: "Asculta Khalid, ai ceva timp, dupa Maghrib? Am fi onorati sa te avem in mijlocul nostru."

    "Ce?....Qur'an? ...Halaqah?...Da...ahhh,da, sigur ( bucuria il cuprinse). Voi veni, insha'Allah"

    In acea noapte nu m-am putut gandi la nimic altceva decat la acel baiat si la ceata in care era invaluita purtarea sa. Nu putem dormi. Incercam sa gasesc un raspuns , din tot ceea ce auzisem si vazusem, dar nu reuseam. Imi veni in minte un vers dintr-o poezie " zilele ce vor veni vor dezvalui taina si vesti vor apare de unde nu ai fi putut prevedea."

    M-am intors pe partea dreapta si imi pusei mana dreapta sub obraz . Oh, Allah, iti incredintez sufletul meu si iti incredintez treburile mele...

    ********​


    Subhan Allah, cum trecea timpul. Khalid era nelipsit de la studiul de Qur'an, energic si bun la memorizare. Nu-l vedeai fara Qur'an in mana, sau in alt rand la salat , decat in primul.
    Nu era nimic ciudat la el, cu exceptia acelor momente de neatentie. Cateodata privirea lui ramanea fixa, oglindind un gand necunoscut. Erau momente cand stiam ca trupul lui este cu noi, insa sufletul sau era in alta parte, inabu*!*!*!*! in alta lume.

    Intr-o noapte, am mers cu el dupa lectie, la malul marii. Poate ca marele sau secret avea nevoie sa intalneasca ceva la fel de imens, sa se odihneasca, ca sa-si elibereze durerea.
    Ajunsi la malul marii, priviram valurile. Luna plina rasarise. O priveliste ciudata. Intunericul noptii se unise cu intunericul marii, cu lumina lunii intre ele. Razele tacutei luni se odihneau pe tacutele valuri ale marii. Eu ma aflam inapoia baiatului, tacut si el. Si totul era tacut.

    Deodata!
    Tacerea se sparse cand baiatul cazu la pamant , in lacrimi. M-am gandit sa nu intrerup aceasta eliberare emotionala., poate ca sarea lacrimilor sale il va ajuta sa se linisteasca si ii va sterge tristetea.
    Dupa cateva clipe el spuse, de dincolo de lacrimile sale, " Va iubesc pe toti...iubesc Qur'anul...si pe cei care-l iubesc. Ii iubesc pe fratii piosi, puri. Dar ...tatal meu...este tatal meu. " "Tatal tau? Ce este cu tatal tau, Khalid?"

    " Tatal meu m-a avertizat dintotdeauna sa nu stau pe langa voi. Ii este frica. Va uraste pe voi toti. Si intotdeauna incearca sa ma convinga ca ar trebui sa va urasc. Cand prinde ocazia, incearca sa-mi dovedeasca punctul lui de vedere, cu povesti si povestiri. Insa cand v-am vazut pe voi la Halaqah, recitand Qur'an, am vazut ceva total diferit. Am vazut lumina pe fetzele voastre, lumina pe hainele voastre, lumina in cuvintele voastre, chiar si cand taceati, puteam sa vad lumina. Ma indoiam de povestirile tatalui meu, de aceea stateam dupa Maghrib, privindu-va, prefacandu-ma ca fac parte dintre voi, incercand sa ma impartasesc din acea lumina.

    Imi aduc aminte, Ustadh Salman, imi aduc aminte, atunci cand te-ai apropiat de mine dupa 'Isha. Asteptasem acel moment de mult timp. Cand am inceput sa vin la cursuri, sufletul meu s-a zavorat intr-o lume de puritate, impreuna cu sufletele voastre. Am inceput cursul cu perseverenta. Fara somn, noptile si zilele mele erau Qur'anul. Tatal meu a observat schimbarea in rutina mea zilnica. A aflat, intr-un fel sau altul, ca particip la cursuri si ca acum umblam cu " teroristii".

    Apoi, intr-o noapte...

    Il asteptam pe tata sa vina de la cafenea, obiceiul lui zilnic, ca sa cinam impreuna. El intra in casa cu fatza impietrita si furioasa. Ne-am asezat cu totii la masa. Liniste , ca de obicei, tuturor ne era frica sa vorbim in prezenta sa. El taie tacerea cu un marait si spuse: "Am auzit ca umbli cu fundamentalistii. " Eu m-am inro*!*!*!*!. Mi s-a impleticit limba. Cuvintele incercau sa-mi iasa din gura toate odata...Dar el nu a asteptat raspunsul meu...
    A apucat ceainicul si mi l-a azvarlit in fatza. Odaia se clatina si mi se intuneca privirea. Nu am mai distins tavanul de pereti sau podea si am cazut la pamant. Mama mea ma sprijini. Vocea tatalui meu se adresa mamei mele. " Lasa-l , daca nu vrei sa ai parte de aceeasi soarta." M-am tarat din poala mamei mele, spre camera mea. El ma urmari de-a lungul coridorului cu cele mai grele blesteme.
    Nu mai era zi sa nu ma bata in vreun fel. Blesteme, lovituri, aruncand cu tot ce-i cadea in mana. Trupul meu incepea sa tremure, vedeam culori stranii in fatza ochilor. Il uram.
    Intr-o zi, in timp ce ne asezam la masa, spuse: "Ridica-te, nu manca cu noi." Inainte sa ma pot ridica, el sari si ma lovi in spate, aruncandu-ma in farfuriile cu mancare. In acel moment, mi-am indreptat spatele si i-am strigat in fatza:
    "Intr-o zi , ti-o voi plati. Te voi bate, asa cum m-ai batut, si te voi blestema asa cum m-ai blestemat. Eu voi creste si voi deveni puternic. Si tu vei imbatrani si vei deveni slab. Si atunci...ma voi purta cu tine asa cum tu te portzi cu mine. Ti-o voi plati."
    Dupa aceea , am iesit din casa si am fugit...oriunde, nu conta. Am gasit aceasta plaja. M-a ajutat sa trec peste tristetea mea. Am deschis Qur'anul si am inceput sa recit pana cand nu m-am mai putut opri din plans."


    Si ajuns aici, lacrimile sale nevinovate incepura sa curga, lacrimi care sclipeau in razele lunii, ca perle in lumina unei lampi. Nu puteam sa spun nici un cuvant, de surprindere, limba imi impietrise.
    Sa fiu eu impotriva acestui tata, a carui inima nu cunostea mila? Sau ar trebui sa ma uimeasca rabdarea acestui baiat, caruia Allah i-a daruit calauzire si credinta? Sau ar trebui sa fiu shocat de ei doi, de legatura dintre tata si fiu, distrusa, transformand relatia lor intr-una dintre un leu si un tigru, sau dintre un lup si o vulpe.
    I-am tinut mana calda si i-am sters lacrimile de pe obraz. L-am mangaiat , m-am rugat pentru el si l-am sfatuit sa ramana supus tatalui sau. I-am spus sa ramana rabdator si ca nu era singur. I-am promis ca o sa ma intalnesc cu tatal lui, o sa-i vorbesc si o sa incerc sa apelez la mila lui.

    *************​

    Dupa acest incident, am inceput sa ma gandesc in ce fel sa deschid discutia cu tatal lui Khalid. Cum sa vorbesc cu el? Cum l-as putea convinge? Sa fiu sincer, cum sa fac sa bat la usa lui? Intr-un sfarsit, mi-am adunat tot curajul, mi-am repetat planul, si am decis ca aceasta confruntare...ahh...intalnire...va avea loc in acea zi, la ora cinci dupa amiaza.

    Cand a venit timpul, am plecat spre casa lui Khalid cu capul plin de toate ideile si intrebarile pentru tatal lui.
    Am sunat la usa. Degetele imi tremurau si genunchii mi se inmuiasera. Usa se deschise. Iata-l, stand in umbra, cu tamplele zvacnind de furie. Am incercat sa zambesc. El insa m-a apucat de guler si m-a tras spre el: "Tu esti fundamentalistul care ii da lectii lui Kahlid la moschee, nu-i asa?"
    "Ahh...da."
    "Sa ma ajute Dumnezeu, daca te mai vad cu el inca o data, o sa-ti rup picioarele. Khalid nu va mai veni la cursuri." Si apoi ma scuipa in fata. Usa se tranti in urma lui.
    Incet, am scos batista din buzunar, am sters acel scuipat cu care ma onorase, si am coborat scarile consolandu-ma: Trimisul lui Allah, sal Allahu alayhi wa sallam , a suferit mai mult de atat. Ei l-au numit mincinos, l-au blestemat, au aruncat cu pietre asupra lui, si i-au ranit picioarele. I-au spart dintii, i-au pus gunoi pe spate si l-au alungat din casa lui.


    ************​

    Zilele trecura, lunile. Nici un semn de la Khalid. Tatal sau i-a intrezis sa mai iasa din casa, nici macar la rugaciune. Ne-a interzis sa-l mai vedem sau sa ne intalnim cu el. Ne-am rugat pentru Khalid. ...Pana cand am uitat de el. Anii au trecut.

    Intr-o noapte, dupa 'Isha, o umbra ma urmari in moschee si isi puse mana familiar pe umarul meu. Aceeasi mana care ma tinuse cu ani in urma. Aceeasi fatza , aceeasi gura care ma onorase cu ceea ce nu meritasem.
    Dar...ceva se schimbase. Salbaticia de pe chip disparuse. Venele umflate nu se mai vedeau. Trupul parea obosit de suferinta conflictului, slabit de tristete si durere. " Ce mai faci?" I-am sarutat fruntea si i-am urat bun venit. Ne-am asezat intr-un colt al moscheii. El se prabusi in bratele mele. Subhan Allah, nu as fi crezut ca acel leu va deveni vreodata o pisicuta.
    Vorbeste. Ce este? Ce face Khalid?

    "Khalid!" Numele ii strapungea inima ca un pumnal, rasucindu-se in rana si rupandu-se.
    "Khalid nu mai este baiatul pe care il cunosteai. Khalid nu mai este generos, linistit si timid. Dupa ce a parasit cursul vostru, s-a imprietenit cu un grup de baieti rai, fiind de mic, sociabil. Ei l-au prins in acel timp cand tineretea doreste sa plece de acasa. Petreceri, ingamfare ...
    A inceput cu tigarile. L-am blestemat, l-am batut. Dar nu a fost de nici un folos. Se obisnuise cu bataia, cu blestemele. A crescut repede. A inceput sa plece de acasa noaptea intreaga, sa revina abia dimineata. De la scoala l-au dat afara. Intr-o noapte a venit acasa vorbind ciudat, cu privirea pierduta, cu limba incalcita, mainile tremurande.
    Trupul lui puternic, s-a naruit. A ramas doar un invelis. Fatza lui pura s-a transformat, devenind intunecata si vestejita. Gunoiul ratacirii si al pacatului lipesc pe ea. Ochii lui sfiosi si curati s-au schimbat. Arunca flacari rosii, ca si cum tot ceea ce bea sau ia asupra lui s-ar rasfrange in ei, ca un fel de pedeapsa, in aceasta viata, inainte de cea viitoare.
    Lipsa de respect si ura au inlocuit timiditatea lui de alta data. Si inima sa tanara, blanda si respectoasa a disparut: in locul ei, o piatra. Rareori trece o zi fara incidente. Ori blesteama, ma impinge sau ma loveste. Inchipuie-ti, propriul meu fiu. Eu sant tatal lui, si totusi, ma loveste."

    Dupa ce povesti toate acestea, ochii sai se umezira, plini de amaraciune.
    Insa adauga imediat: "Te rog, Salman, viziteaza-l pe Khalid. Ia-l cu tine, ai binecuvantarea mea, usa este deschisa. Treci pe la noi. El te iubeste. Inscrie-l la studiile de Qur'an. Ar putea merge cu tine peste tot. Nu ma opun. De fapt, ii permit chiar sa ramana in casa ta, peste noapte. Important, Salman....important este ca Khalid sa devina din nou cum era.
    Te implor, iti sarut mainile, iti incalzesc picioarele, te implor, te implor...."

    Se prabusi, plangand si gemand, in amintiri pline de suferinta. L-am lasat sa sfarseasca tot ceea ce voia sa spuna.
    Apoi i-am spus...

    "In ciuda a ceea ce s-a intamplat, voi incerca. Frate, tu ai semanat aceasta samantza. Si acestea sant roadele tale ."




    Allah subhanahu wa ta'ala spune:

    O,voi care credeti! Paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de Foc.
    (66:6)
  6. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Perlele ​


    Fetita jucausa, cu buclele blonde, avea cam cinci anisori. Asteptand cu mama ei la rand, la casa, le vazu, siragul lucitor de perle, intr-o cutie roz.
    " Oh, mami, te rog! Mi le cumperi? Te rog, mami, te rog!"
    Repede, mama ei se uita pe dosul cutiei celei roz si apoi in ochii albastri ai fetitei ei .
    " Un dolar si 99 de centi. Aproape doi dolari. Daca le vrei cu adevarat, o sa ma gandesc la cateva lucruri pe care le poti indeplini, ca sa poti strange destui bani sa ti le cumperi tu singura. Ziua ta de nastere este saptamana viitoare si s-ar putea sa primesti o bancnota de un dolar de la bunica."

    Cand Aisha ajunse acasa, isi goli portofelul si numara 17 centi. Dupa cina, facu mai multa treaba decat facea de obicei si o intreba chiar pe vecina daca putea uda florile pentru zece centi. De ziua ei de nastere,bunica ii darui din nou o bancnota nou nouta, asa ca avea destui bani sa-si cumpere perlele.
    Aisha le indragise nespus de mult!
    O faceau sa se simta mai mare. Le purta peste tot, duminica la madrassa, la gradinita, chiar si in pat. Le scotea doar cand facea baie.
    Mama ei ii spusese ca daca se uda, s-ar putea sa oxideze.

    Aisha avea un tatic foarte iubitor. Si in fiecare seara, inainte de culcare, el intrerupea orice activitate si urca scarile la ea, sa-i citeasca o povestire din Qur'an.
    Intr-una din seri, dupa ce terminase de citit, el o intreba pe Aisha:
    " Ma iubesti?"
    " Oh, da tata! Stii ca te iubesc!"
    "Atunci, da-mi perlele tale!"
    "Oh, tata, nu perlele mele! Dar ti-o pot da pe Princess, calul alb din colectia mea, cel cu coada roz. Ti-aduci aminte , tata? Cea pe care mi l-ai daruit tu! Este favorita mea."
    " Nu face nimic, Aisha, si tata te iubeste. Allah-hafez." Si o saruta pe obraz.

    O saptamana mai tarziu, dupa povestirea de seara, tatal lui Aisha o intreba din nou,
    " Ma iubesti?"
    " Tata, stii ca te iubesc!"
    "Atunci da-mi perlele tale."
    "Oh , tata , nu perlele mele. Dar ti-o pot da pe baby-doll. Cea noua pe care am primit-o de ziua mea. Este frumoasa si iti dau si asternutul ei galben, in care doarme."
    "Este in regula . Dormi usor. Allah sa te binecuvinteze si sa te ocroteasca, Aisha. Tata te iubeste." Si ca intotdeauna, o saruta pe obraz.

    Cateva nopti mai tarziu, cand tatal intra in camera ei, Aisha statea pe patul ei, cu picioarele incrucisate. Cand el se apropie, observa ca barbia ei tremura si o lacrima i se rostogoli pe obraz.
    " Ce este, Aisha? Ce s-a intamplat?"
    Aisha nu spuse nimic dar ridica micuta ei mana spre tatal ei. Cand o deschise, inauntru se afla siragul de perle. Cu un suspin ea spuse:
    " Uite, tata , asta e pentru tine."
    Cu lacrimi in ochi, tatal Aishei, lua cu o mana siragul ei de perle, si cu cealalata mana, scoase din buzunar o cutie de catifea albastra in care se afla un sirag de perle veritabile, si o dadu Aishei.

    Le purtase tot timpul la el. Asteptase doar ca ea sa renunte la perlele cele ieftine, pentru a-i putea inmana comoara adevarata.



    Acelasi lucru se intampla cu noi. Allah ta'ala ne asteapta sa renuntam la lucrurile ieftine din viata noastra, pentru ca El sa ne poata darui comorile nepretuite. Nu-i asa ca Allah ta'ala este Marinimos? Te mai agati inca de lucruri pe care Allah ta'ala doreste sa le lasi? Te mai agati de lucruri nocive si nefolositoare, de prietenii, relatii, obiceiuri si actiuni de care ai devenit atat de legat, incat nu le poti lasa? Cateodata este atat de greu sa vezi ce se afla in cealalata mana, insa fii convins ca Allah ta'ala nu-ti va lua nimic, fara a-ti da in schimb ceva , mai bun. Cele mai mari daruri le primesti cand iti imparti dragostea si infiorezi inimile celorlalti!...

  7. gabi gharabli
    Offline

    gabi gharabli New Member

    Joined:
    Jun 22, 2008
    Messages:
    7
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    rafau-gaza-palestine
    Ratings Received:
    +0 / 0
    :salam2:
    Cu ochii in lacrimi si inima stransa am citit toate aceste randuri pline de invataminte pentru noi toti.:SMILY252:
    Allah sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca! :tti_sister:
    Inshallah mai urmeaza si altele....:hearts:
  8. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0


    Cel aflat in nevoie
    prelucrare de Muhammad Alshareef ​



    Shaykh Sa'eed ibn Musfir povesteste urmatoarea intamplare...

    Ieseam de la Haram ( Ka'bah) cand am vazut un om cersind de la trecatori.
    Tocmai atunci, un barbat care isi parcase Mercedesul foarte aproape de Haram, intr-o zona destinata VIP -ului, trecu pe langa acesta, in drum spre masina sa. In momentul in care scoase cheile de la masina si se auzi acel " whup whup", cersetorul isi ridica aratatorul spre cer si spuse: " Te rog, de dragul lui Allah!"
    Incercand sa treaca de acel moment fara a baga mana in buzunar, barbatul cu Mercedesul raspunse: "Allah te va darui!" Cersetorul riposta " Cum! Ai crezut vreun moment ca eu credeam ca TU imi vei darui! Eu nu cer de la tine, EU STIU ca Allah imi va darui."

    Shaykh Misfir continua...
    Cei doi se privira unul pe altul pentru un moment, apoi geamul intunecat al Mercedesului se ridica si acesta demara.

    O sora africana care vindea diferite textile in apropierea strazii, fu miscata de intamplare. Nici ea nu avea mult, dar din ceea ce avea, scoase un Riyal si il puse in mana acelui cersetor. El zambi si pleca.

    Intre timp, omul cu Mercedesul, nu putea sa scape de remuscarile vinovatiei. El intoarse masina si isi facu loc prin multime spre locul unde se intamplase incidentul.

    Shaykhul Misfir spune...
    Am vazut cu ochii mei, cum a scos o bancnota de 10 Riyali din portofelul lui, ca sa o dea cersetorului. Dar privi in dreapta si in stanga si nu-l putu gasi.
    Ce sa faca? El scosese deja acea bancnota cu intentia de a o darui de dragul lui Allah si nu avea de gand sa o puna inapoi. Asa ca gasi cea mai apropiata persoana despre care credea el ca merita acea bancnota, o puse in poala ei si se duse...

    Cei zece Riyali... se aflau in poala celei care il daruise pe cersetor!...





    Abdullah bin Abbas, radhiallahu anhu, relata ca Trimisul lui Allah, sallallaahu alaiyhi wassallam, a spus ca : "Milostenia nu micsoreaza averea".

    Abu Hurairah, radhiallahu anhu, relatat ca Trimisul lui Allah, sallallaahu alaiyhi wassallam, a spus porunca lui Allah este:" O, robii Mei! Daruiti si vi se va da." (Bukhari, Muslim)
  9. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0

    Ziua mamei este in fiecare ZI...



    Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.
    Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.

    Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.
    Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.

    Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.
    Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.

    Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.
    Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.

    Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.
    Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.

    Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.
    Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"

    Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.
    Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.

    Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.
    Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.

    Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.
    Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.

    Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.
    Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".

    Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.
    Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.

    Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.
    Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.

    Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.
    Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.

    Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.
    Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.

    Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.
    Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.

    Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.
    Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.

    Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.
    Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"

    Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.
    Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"

    Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.
    Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.

    Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.
    Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.

    Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.
    Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"

    Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!
    Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.

    Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.
    Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"

    Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte ca cineva din familie a nascut un copil
    Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"

    Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.
    Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copii lor.

    Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...

    DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....





    Muawiyah-bin-Ja'hema, radhiallahu anhu, relata ca Ja'hema, radhiallahu anhu, veni la Trimisul lui Allah, sallallahu alaiyhi wassallam, si spuse:" O, Trimis al lui Allah, intentionez sa merg la razboi si am venit sa-ti cer sfatul." El, sallallahu alaiyhi wassallam, intreba: "Ai o mama?" " Da", raspunse el. El, sallallahu alaiyhi wassallam, spuse: "Tine-o aproape, caci Paradisul se afla la picioarele ei. " (AHMAD, NISAI, BAIHAQI)

    Abu Huraira, radhiAllahu anhu, relateaza ca o persoana a venit la Trimisul lui Allah, sallallahu alaiyhi wassallam, si a zis: "Care dintre oameni merita cel mai mult un comportament bun din partea mea?" El, sallallahu alaiyhi wassallam, a spus: "Mama ta." Acela a intrebat din nou: "Si mai cine?" El, sallallahu alaiyhi wassallam, a zis din nou: "Mama ta este aceea." El a intrebat: "Apoi, cine (in afara de ea)?" Profetul, sallallahu alaiyhi wassallam, a spus: "Mama ta este aceea." El a intrebat din nou: "Apoi cine?" La care Trimisul lui Allah, sallallahu alaiyhi wassallam, a raspuns: "Apoi este tatal tau si apoi rudele tale cele mai apropiate." (Convenit)
  10. ummaymanabd
    Offline

    ummaymanabd Junior Member

    Joined:
    Jul 10, 2008
    Messages:
    18
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    11
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Salam aleikum...
    Intr-adevar minunate...pline de invataminte...Mashaallah...
  11. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    E sora mea!

    Traducerea in engleza de Muhammad Alshareef ​


    Obrajii ei erau supti, era numai piele si os. Asta insa nu o impiedica sa recite fara incetare din Sfantul Qur'an. Era intotdeauna treaza in camaruta ei de rugaciune, pe care tata o aranjase pentru ea. Prosternandu-se, ridicand mainile ei in rugaciune, acesta era felul in care o gaseai, de la rasaritul soarelui, pana la apusul lui; o plictiseala pentru altii.

    Cat despre mine, nu rasfoiam altceva decat reviste de moda si novele. Eram clienta obuisnuita a videotecilor, eram neglijenta cu responsabilitatile mele si lenea era o caracteristica a rugaciunilor mele.

    Intr-o noapte, dupa trei ore de privit, inchisei player-ul video.
    Adhanul se inalta usor in linistea noptii. M-am varat in asternutul meu.

    Vocea ei ma chema din camera de rugaciune.
    "Da? Ai nevoie de ceva, Noorah?" am intrebat. Ca un ac ascutit, imi destrama planurile.
    " Nu dormi inainte sa te rogi Fajr!" Ahhhh!
    " Mai este o ora pana la Fajr. A fost doar primul Adhan", spusei eu.
    Ma chema langa ea. Era asa inca inainte ca boala sa ii zdruncine spiritul si sa o tina la pat.
    " Hanan , poti sa vii sa stai langa mine."
    Nu puteam sa ii refuz niciodata o rugaminte, puteai sa simti puritatea si sinceritatea din ea.
    "Da, Noorah?"
    "Te rog, aseaza-te."
    "Bine, ma asez. Ce te framanta?"
    Cu cea mai dulce voce ea incepu sa recite:
    "Fiecare suflet va gusta moartea, dar voi veti primi intreaga voastra rasplata in Ziua Invierii!"*
    Se opri ganditoare. Intreba: " Tu crezi in moarte?"
    "Sigur." am raspuns.
    "Crezi ca vei fi raspunde pentru fiecare fapta, indiferent cat de mica sau cat de mare?"
    "Da, cred, dar Allah este Iertator si Indurator, si mai mult de trait."
    "Opreste-te , Hanan! Nu-ti este frica de moarte si de surpriza ei? Aminteste-ti de Hind. Era mai tanara decat tine, dar a murit intr-un accident de masina. Moartea nu se uita la varsta si varsta ta nu va fi niciodata o masura a clipei in care vei muri."

    Intunericul camerei imi umplu inima de teama.
    "Mi-e teama de intuneric si acum m-ai facut sa-mi fie teama de moarte. Cum sa mai dorm acum? Noorah, credeam ca ai promis sa mergi cu noi in vacanta."
    Vocea ei se franse si inima ei se infiora.
    "S-ar putea sa plec intr-o lunga calatorie anul acesta , Hanan, insa in alta parte. Vietile noastre se afla toate in mana lui Allah si noi toti santem ai Lui."

    Ochii mei se umplura de lacrimi. Ma gandeam la boala sorei mele. Doctorii il informasera pe tata ca nu erau sperante ca Noorah sa supravietuiasca. Ei nu i se spusese nimic, si ma intrebam de unde sa fii aflat. Sau s-ar putea oare ca ea sa simta adevarul?

    "La ce te gandesti, Hanan?" Vocea ei era taioasa. "Crezi oare ca vorbesc asa,doar pentru ca sant bolnava? Sper ca nu. De fapt,as putea sa traiesc mai mult decat unii care nu sant bolnavi. Cat vei mai trai tu, Hanan? Poate douazeci de ani? Poate patruzeci? Si apoi? "
    Prin intuneric imi prinse mana si o stranse usor. " Nu este nici o diferenta intre noi; noi vom parasi cu totii aceasta lume pentru a trai in Paradis sau a agoniza in Iad. Asculta cuvintele lui Allah:
    " Cel care va fi indepartat de Foc si adus in Rai va fi izbanditor." *

    Am parasit camera sorei mele ametita, cuvintele ei imi rasunau in urechi: "Fie ca Allah sa te calauzeasca, Hanan - nu uita de rugaciunea ta."

    Am auzit o bataie in usa la opt dimineata. De obicei nu ma scol la acea ora. Plansete si zapaceala. Oh, Allah ce s-a intamplat?

    Starea lui Noorah se inrautatise dupa Fajr; au dus-o la spital imediat.
    Inna lillahi wa inna ilayhi raji'oon.

    Nu aveam sa mergem nicaieri in vacanta in acest an. Era scris sa petrec vacanta acasa.

    Parca trecuse o eternitate, pana la ora pranzului. Mama telefona la spital.
    "Da, Puteti veni sa o vedeti." Vocea tatei era schimbata si mama simti ca era ceva grav. Am plecat imediat.

    Oare aceasta era strada pe care obisnuiam sa merg si care mi se parea atat de scurta? De ce era atat de lunga acum? Unde era multimea de oameni si masini, care imi oferea privelistea iubita? Toti disparusera.
    Mama isi tinea capul in maini si plangea, facand Du'a pentru Noorah ei.

    Am ajuns la intrarea spitalului. Un om gemea, altii erau accidentati. Un al treilea avea ochii inghetati. Nu se putea spune daca era mort sau daca traia.

    Noorah era in ingrijire intensiva. Am urcat scarile la etajul ei. Asistenta se apropie de noi: " Va conduc la ea."
    Mergand pe sala,asistenta ne spunea ce fata dulce era Noorah. O asigura intrucatva pe mama ca starea ei se imbunatatise .
    " Imi pare rau. Doar un vizitator odata." spuse asistenta.

    Aceasta era statiunea intensiva. Prin geamul mic de la usa, printre halatele albe, am vazut ochii sorei mele. Mama statea langa ea. Dupa doua minute, mama iesi, incapabila sa-si stapaneasca plansul.

    "Poti intra sa-i spui salaam,cu conditia sa nu vorbesti prea mult." mi-au spus. " Doua minute ar trebui sa fie de ajuns."

    "Cum te simti, Noorah? Erai bine aseara, surioara, ce s-a intamplat?"
    Ne tineam de mana; ea ma stranse usor.
    "Chiar si acum, alhamdulillah, sant bine."
    "Alhamdulillah... dar... mainile tale sant atat de reci."
    M-am asezat langa ea si mi-am pus mana pe genunchiul ei. Ea mi-o dadu la o parte.
    "Iarta-ma, te-a durut?"
    "Nu, insa mi-am adus aminte de cuvintele lui Allah:
    "Si piciorul se va incolaci cu piciorul " **

    " Hanan, roaga-te pentru mine. S-ar putea sa intalnesc prima zi a Vietii de Apoi, foarte curand. Este o calatorie lunga si nu mi-am pregatit destul de multe fapte bune, in valiza mea."

    O lacrima scapa ochilor mei si mi se rostogali pe obraz, la aceste cuvinte. Plangeam si ea mi se alatura. Incaperea se risipi si ne lasa pe noi, doua surori, sa plangem impreuna. Rauri de lacrimi stropeau mana surorii mele, pe care o tineam cu amandoua mainile. Tata se ingrijora acum din pricina mea. Nu mai plansesem in acest fel niciodata.

    Acasa, si sus, in camera mea, priveam cum soarele apunea impreuna cu o zi plina de durere. Linistea disparuse din locuinta noastra. Unul dupa altul, verii mei venira in camera mea. Vizitatorii erau multi si toate vocile de jos, se amestecau impreuna. Un singur lucru era clar in acel moment - Noorah murise!

    Am incetat sa mai disting cine venea si cine pleca. Nu-mi mai amintesc ce ziceau. Oh, Allah, unde ma aflam? Ce se intampla? Nu mai puteam plange.
    Mai tarziu, in cursul saptamanii, mi-au povestit ce se intamplase.
    Tata ma luase de mana ca sa-i spun ramas bun sorei mele, pentru ultima oara. Eu sarutasem fruntea lui Noorah.

    Eu imi amintesc un singur lucru, vazand-o intinsa in acel pat - patul in care avea sa moara. Imi amintesc de versul pe care ea il recitase: ""Si piciorul se va incolaci cu piciorul"
    Si cunosteam prea bine adevarul versului urmator:
    "In ziua aceea la Domnul tau va fi condus!" **


    Am petrecut acea noapte in camera ei de rugaciune. Privind la dulapurile si la oglinzile tacute, pretuind acea persoana care impartise pantecul mamei mele, cu mine. Noorah fusese sora mea geamana.
    Imi aminteam cu cine impartisem necazurile, cine imi luminase zilele ploioase. Imi aminteam cine se ruga pentru calauzirea mea si cine a lacrimat atatea nopti, vorbindu-mi despre moarte si de socoteala pe care o vom da.
    Fie ca Allah sa ne salveze pe toti!


    Aceasta este prima noapte a Noorei in mormantul ei. Oh, Allah, indura-te de ea si lumineaza-i mormantul. Acesta era Qur-anul ei si covorasul ei de rugaciune. Si aceasta era rochia roz-primavaratica despre care ea mi-a spus ca o va ascunde pana cand se va marita; rochia pe care o pastra doar pentru sotul ei.

    Imi aminteam de ea si plangeam pentru toate zilele pe care le pierdusem. Ma rugam lui Allah sa aiba Mila de mine, sa ma accepte si sa ma ierte. Ma rugam lui Allah sa o ocroteasca in mormantul ei asa cum ea se ruga mereu in Du'a.

    In acel moment, ma oprii. M-am intrebat, ce-ar fi fost daca as fi fost eu cea care a murit. Spre ce m-as indrepta acum? M-am inspaimantat si lacrimi imi tasneau din ochi, necontenit.

    "Allahu akbar, Allahu akbar...."
    Primul Adhan se inalta usor dinspre moschee. Rasuna atata de frumos de asta data. M-am simtit linistita si relaxata, repetand chemarea muezinului. Mi-am infasurat salul pe umeri si m-am ridicat pentru Fajr.
    M-am rugat de parca ar fi fost ultima mea rugaciune, rugaciunea de ramas bun, asa cum Noorah se rugase ieri. A fost sa fie ultimul ei Fajr.

    Acum si in sha Allah pentru tot restul vietii mele, daca ma trezesc dimineata nu ma gandesc sa mai traiesc seara si seara nu ma gandesc sa mai traiesc in dimineata urmatoare.

    Noi toti vom pleca in calatoria Noorei. Ce am pregatit pentru ea?

    sursa:khutbah.com


    *(3:185)
    **( 75:30)
    • Like Like x 1
  12. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Oare am inteles?!...


    Shaykh-ul-Islam Muhammad ibn Abdul-Wahhaab se afla odata impreuna cu studentii sai , si , dupa terminarea studierii cartii sale 'Kitab at-Tawheed', el isi exprima dorinta, ca ei sa re-inceapa studierea acesteia, pentru a 3-a sau a 4-a oara.

    Studentii sai ii spusera: "O, Shaykh, vrem sa studiem alta carte, una de fiqh sau de hadith."

    Shaykhul raspunse: "De ce vreti sa studiati alta carte?"

    Si studentii : "Am inteles, de fapt, Tawheed-ul. Vrem sa invatam si alte stiinte."

    Iar Shaykhul le spuse: "Rabdare, va voi da de gandit cu privire la aceasta."

    Cateva zile mai tarziu, Shaykhul veni la lectie cu chipul tulburat. Studentii sai il intrebara, care era motivul acelei tulburari.

    Shaykhul le spuse: "Mi s-a spus ca membrii familiei cutare au sacrificat un cocos pentru un Jinn, in fata casei lor. Am trimis pe cineva sa confirme aceasta."

    Dupa un timp, studentii il intrebara, despre intamplarea mentionata de el.

    Shaykhul raspunse: "De fapt, familia respectiva sacrificase in numele lui Allah, insa era cineva care facuse zinaa (adulter) cu mama sa."

    Shocati, studentii exclamara: "Cautam adapost la Allah ! Zinaa cu mama sa? Cautam adapost la Allah! Cautam adapost la Allah!"...

    Shaykh-ul-Islam le-a aratat prin aceasta povestire studentilor sai, ca afirmatia : "Am inteles Tawheed-ul " denota ignoranta si este unul dintre cele mai mari trucuri ale lui Shaytaan. Ei, de fapt, au considerat un pacat mare, ca fiind mai mare decat cel mai mare pacat in Islam, Shirk: intr-adevar, inimile lor nu se maniasera la auzul shirk-ului mentionat.


    La fel se intampla astazi cand vedem pacatele mari si ne maniem impotriva lor, insa atunci cand auzim de Shirk al-Akbar, sau vedem oameni care fac Shirk, aceasta nu ne impresioneaza inimile.

    Aceasta dovedeste ignoranta noastra. Dovedeste ca nu am inteles Tawheed-ul.
  13. Hadija_Georgiana
    Offline

    Hadija_Georgiana New Member

    Joined:
    Jun 26, 2008
    Messages:
    11
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Occupation:
    eleva (liceu)
    Location:
    Romania /Targoviste
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Salam aleikum povestile sant minunate :hearts:,pe mine ma inva si mai mult.sant inavtaturi pt suflet, barcalaufiki pt toate Jazakallah :hijabi:
  14. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0


    Mi-ati aratat o cale pe care voi insiva nu o cunoasteti
    dupa Muhammad Abdu-Mughawiri




    Povestirea urmatoare este narata de catre Abdul-Wahid bin Zaid:

    Ne aflam intr-o calatorie pe mare, cand deodata vantul deveni foarte puternic si furam nevoiti sa ne adapostim pe o insula. Spre surprinderea noastra nu eram singuri acolo. In fata noastra se gasea un om care se ocupa cu venerarea unui idol. Intraram in vorba cu el si ii spuseram ca la noi pe corabie, nu se afla nimeni care sa faca ceea ce facea el.

    Omul ne intreba: "Si atunci pe cine adorati voi?"

    Noi raspunseram: "Noi il adoram pe Allah".

    El intreba: "Si cine e Allah?"

    Noi raspunseram: "Cel al carui Tron se afla in ceruri si a Carui Imparatie sant cerurile si pamantul si tot ceea ce exista."

    "Si de unde stiti voi aceasta?"

    "El a trimis pe Mesagerul Sau la noi , cu dovezi clare si cu minuni, si el este cel care ne-a informat de toate acestea."

    "Si ce s-a intamplat cu Mesagerul vostru?"

    "Cand a terminat de transmis mesajul, Allah l-a facut sa moara." am raspuns noi.

    "Si nu v-a lasat nici un semn?"

    "El ne-a lasat Cartea lui Allah."

    "Aratati-mi-o." ceru omul.

    Aratandu-i o copie a Qur'anului, el spuse: "Nu pot sa o citesc". Asa ca i-am citit noi o parte din el.

    El a inceput sa planga si striga: "Celui ale Carui cuvinte sant acestea, trebuie sa ne supunem!"
    Nu numai ca el accepta Islamul, ci incepu asiduu sa-l invete si sa-l puna in paractica.

    Cand furtuna se mai linisti si ne fu cu putinta sa parasim insula, el ne ruga sa-l luam cu noi. Am acceptat cu bucurie si a fost un lucru bun sa-l luam cu noi, caci am avut ocazia sa-l invatam un numar de sure din Qur'an. La sfarsitul primei zile, ne pregatiram de culcare. Noul nostru prieten spuse:" O, prieteni, Stapanul catre care m-ati calauzit, doarme?"

    Noi spuseram: "Allah! Nu este Dumnezeu in afara de El, Cel Viu, Vesnicul! Nici atipirea, nici somnul nu-L cuprind!"
    El se uita la noi si spuse: "Aceasta purtare este cu siguranta foarte nepotrivita pentru un sclav, sa doarma in prezenta Stapanului sau." Cu multa vigoare sari in picioare si incepu sa se roage; si plansetul se auzi pana dimineata.

    Cand am ajuns la locul numit 'Abaadaan , in actualul Iran, le-am spus tovarasilor mei: "Acest om este un strain aici si mai mult, este un nou musulman, ar trebui sa strangem o suma de bani ca sa-l ajutam." Am adunat ce s-a putut , insa, cand am incercat sa-i dam banii, el exclama:
    "Ce este aceasta?

    Noi am raspuns: "Bani pe care sa-i cheltuiesti pentru tine."

    El spuse: "Cat de perfect este Allah. Voi m-ati condus spre un drum pe care voi insiva nu il cunoasteti. Cand eram in desert, singur in mijlocul oceanului, slaveam pe altcineva decat pe El, si totusi El nu m-a lasat sa pier. Atunci cum ar fi posibil ca El sa ma lase sa indur nevoi acum ca El este singurul Caruia ma inchin? Cu adevarat El este Creatorul si Daruitorul."
    Si astfel ne lasa si pleca in drumul lui.


    Cateva zile nu mai auziram nimic depre el. Apoi ni se spuse ca se afla in cutare loc si ca era extrem de bolnav. Cand ajunseram acolo, era pe moarte.
    Dupa urarea de pace, i-am spus: "Ai nevoie de ceva? "

    El spuse:" Cel care v-a adus pe insula atunci cand nu Il cunosteam, mi-a daruit tot ceea ce imi trebuie."
    M-am asezat langa el, gandindu-ma sa fac tot ce pot, ca sa se simta cat mai bine. Curand am adormit, si am avut un vis.
    In cimitirul din Abaadaan am vazut o fata de frumusete rapitoare. Ea spunea: "Grabiti-va cu ingropaciunea aceasta, caci de multa vreme ma topesc de dorul lui."
    M-am trezit dintr-o data si am vazut ca el tocmai murise. I-am spalat trupul si l-am infasurat. In acea noapte, dupa inmormantare, am avut un alt vis.
    In acel vis, el arata atat de frumos, si fata cea minunata sedea langa el, iar el repeta mereu acest verset:

    "Pace voua! pentru ca ati fost statornici. Si ce buna este rasplata Casei [Vesnice]!"
    (Al-Ra'ad : 24)
  15. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Sheikhul de la Azhar si prostituata

    de Shaykh `Ali Tantawi (Allah sa aiba mila de el)
    Extras din Autobiografia sa, despre Shaykh Ahmad az-Zayaat (Allah sa aiba mila de el)

    din limba araba de Abu Ilias Al-Maghriby ​



    In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator


    Shaykh `Ali Tantawi spunea:

    „Saykhul (Ahmad az-Zayaat) era un invatator care in viata sa nu cunoscuse altceva in afara de Azhar (renumita Universitate din Cairo, Egipt) la care tinea lectii, locuinta sa si drumul intre aceasta si Universitatea Azhar.
    Odata cu trecerea anilor, imbatranind, sanatatea sa se inrautati si avu nevoie de odihna, astfel ca medicul il obliga sa ia o pauza. El ii propuse sa caute recreere intr-un parc linistit, departe de locul lui de munca si de casa sa, in apropierea Nilului.
    Intr-una din zile, Shaykhul iesi din casa si opri o trasura ( pe acea vreme nu erau masini). El spuse vizitiului: "Fiule, du-ma te rog intr-un loc frumos, unde sa pot savura privelistea si sa ma pot destinde." Vizitiul, un om rauvoitor, il duse pe Shaykh intr-un loc din Cairo, unde in acel timp sa gaseau multe bordele.

    Ajunsi acolo, vizitiul spuse Shaykhului: "Am ajuns".

    Shaykhul spuse: "O, fiule, Rugaciunea de Maghrib se apropie, unde o pot implini? Du-ma mai intai la moschee."

    Vizitiul, aratand cu degetul spre una dintre case, spuse: "Moscheea este acolo".

    Usa acelei case era deschisa si femeia careia ii apartinea bordelul, statea acolo, intr-un fel specific femeilor din acest milieu. Cand Shaykhul o zari, isi pleca privirile. El cauta un loc si se aseza acolo, in asteptarea Adhanului.

    Femeia se uita la el uimita. Ce il aducea pe acest om aici? Nu arata ca unul dintre clientii ei obisnuiti. Ea ramase pe ganduri,si nu indraznea sa-l intrebe ce cauta el aici. Ceea ce o impiedica era rusinea pe care inca o simtea in inima, chiar ca prostituata. Aceasta rusine se face simtita numai in prezenta oamenilor evlaviosi.

    El, Shaykhul, dimpotriva, rostea necontenit Tasbih (Subhan Allah) in timp ce privea pe ceas, pana cand auzi Adhanul pentru Maghrib, in departare.

    El o intreba: "Unde este Muadhin-ul? De ce nu a facut chemarea la Rugaciune cand a intrat timpul ei? Tu esti fiica lui?"

    Ea tacu.

    El astepta o vreme apoi spuse: "Fiica mea, timpul pentru rugaciunea Maghrib este scurt, nu este permis sa o intarziem si nu vad pe nimeni aici. Daca ai facut deja Wudu ( ablutiunea), atunci fa rugaciunea impreuna cu mine, in spatele meu."

    El chema la Rugaciune, fara sa se uite la ea. Cand facu Iqamah (a doua chemare), isi dadu seama de linistea dinapoia sa.

    El intreba: " Ce este? Nu ai Wudu?"

    Deodata se trezi in ea Iman-ul (credinta adanca) si ea isi aminti de zile trecute. Acele zile in care ea era plina de curatie si departe de pacate. Cu un strigat puternic, i se arunca la picioare.

    Shaykhul era foarte surprins si nu stia cum sa o linisteasca.

    Ea incepu in cele din urma sa spuna povestea ei.

    El vazu in cuvintele ei o mare parere de rau si simti adevarul caintei ei. El recunoscu sinceritate in ceea ce povestea. Astfel ca ii spuse: "Asculta draga mea fiica, ce spune Stapanul Lumilor si al intregii Creatii:
    Spune: "O, voi robii Mei, care ati intrecut masura in defavoarea voastra, nu deznadajduiti in privinta indurarii lui Allah!" Allah iarta toate pacatele. El este Iertator si Indurator.(39:53)
    Toate pacatele, fiica mea, toate pacatele...Portile caintei sunt fiecarui pacatos deschise si ele sunt atat de larg deschise, pentru ca sa poata intra toti pacatosii , indiferent cat de grele sunt pacatele lor, chiar si Kuffr ( necredinta). Oricine a devenit necredincios, dupa ce a crezut, insa se caieste inainte de ceasul mortii sale, sincer in cainta sa, si isi reinnoieste Islamul, aceluia Allah ii va accepta Allah cainta. Allah, draga mea fiica, este Cel mai Marinimos. Ai auzit tu de vreun marinimos care sa inchida usa in nas, celui care il roaga?
    Ridica-te, du-te si te spala si acopera-te. Curata-ti pielea cu apa si inima cu cainta si parere de rau si apropie-te de Allah. Eu te voi astepta. Insa nu intarzia ca sa nu pierdem Rugaciunea Maghrib."

    Ea facu ce o rugase el si se intoarse cu haine noi si cu o inima curata. Statu in spatele lui si se ruga. Simti dulceata Rugaciunii aceleia si simti cum ea ii curata inima.

    Cand sfarsi Rugaciunea, Shaykhul ii spuse: "Vino cu mine si rupe toate legaturile cu acest loc si cu oamenii de aici. Incearca sa stergi din memorie timpul pe care l-ai petrecut in acest loc. Roaga-L pe Allah pentru iertare si inmulteste faptele tale bune. Cu adevarat, pacatul prostitutiei nu este mai mare decat Kuffr, si Hind [bint `Utbah - fie Allah multumit de ea] era o necredincioasa si dusmanca inraita a Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui), care intentiona sa manance ficatul lui Hamza (fie Allah multumit de el), unchiul Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui). Ea deveni insa mai apoi dreptcredincioasa si noi spunem " fie Allah multumit de ea".

    Shaykhul o lua cu sine si o duse intr-o casa cu femei dreptcredincioase; el gasi pentru ea un sot dreptcredincios si il sfatui pe acesta sa aiba grija de ea.

    [Al-Manarat bi`inaayat Mujaahid diraaniyah 1/252 (1 / 252 ط المنارة بعناية مجاهد ديرانية)]

    © Islamische Datenbank. (www.islamische-datenbank.de)
  16. Alessia
    Offline

    Alessia La ilaha illAllah!

    Joined:
    May 25, 2008
    Messages:
    65
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Occupation:
    student + housewife
    Location:
    Sheffield, UK
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Mashallah!

    Assalamu alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu!

    Mashallah ce frumos!Intr-adevar aceste povestiri nu numai ca ne umplu ochii de lacrimi ci ne si fac sa realizam cat de efemeri suntem si cat de pacatosi.Si cat de departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim!

    Multumesc mult pentru aceste povestiri, Allah sa fie multumit de cei care le-au scris pentru ca noi sa le putem citi si Allah sa fie multumit si de voi surioarelor pentru ca le-ati postat si aici!
  17. Um Abdur Rahman
    Offline

    Um Abdur Rahman Sclava lui Allaah

    Joined:
    May 19, 2007
    Messages:
    692
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    26
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Tradus de surioara umrashid Allah sa fie multumit de tine si familia ta ,surioara


    Camila data de pomana (sadaqa)

    Dupa Dr. Saleh as-Saleh, fie ca Allah sa aiba mila de el, amin.



    Sheikhul incepu:

    "Vreti sa aflati aceasta intamplare care s-a intamplat acum aproape o suta de ani? In Arabia Saudita. Tayib. Este adevarata! Este adevarata!

    Bismilaahi Rahmaani Raheem. Aceasta intamplare a avut loc cam cu o suta de ani in urma. In ea este vorba de un barbat pe nume Ibn Jad'aan. El (Ibn Jad'aan) povestete cum, la timp de primavara, obisnuia sa iasa pe-afara. Privea la camilele grase cu ugerii plini sa plesneasca. Cand micutii pui de camila se apropiau de mamele lor, laptele acestora tasnea multumita abundentei de binecuvantari si abundentei de binefaceri. "



    "Astfel ma uitam eu (Ibn Jad'aan) la una dintre camilele mele cu puiul ei si imi adusei aminte de vecinul meu sarac care avea sapte fiice. Asa ca imi spusei, pe Allah, ii voi darui aceasta camila si puiul ei ca Sadaqa vecinului meu - si recitai Ayah in care Allah spune:

    "Voi nu veti ajunge la [adevarata] evlavie decat daca veti face daruri din ceea ce va este drag. Si Allah stie tot ce daruiti."( Surat 'Al-'Imran:92)

    Si ceea ce iubeam eu mai mult dintre camilele mele, era aceasta. Astfel ca o luai impreuna cu puiul ei si batui la usa vecinului meu. I-am spus sa accepte acest dar de la mine. Ii vazui chipul radiind de fericire, neputand scoate o vorba.

    Astfel ca el se bucura de laptele ei si incepu sa incarce lemne pe spinarea ei, asteptand sa-i creasca puii, pentru a-i putea vinde. Cu timpul, castiga mult bine de pe urma ei.

    Dupa trecerea primaverii, veni vara cea secetoasa, astfel ca beduinii incepura sa caute apa si pasune. Ne adunaram avutul si parasiram locurile noastre, in cautarea apei si a gaurilor in pamant care conduc in subteran la surse de apa. Deschizaturile lor sunt la suprafata, dupa cum beduinii stiu prea bine. Eu ( Ibn Jad'aan) intrai intr-una dintre aceste gauri pentru a aduce apa de baut...


    Dr Saleh continua: "si fii sai ( ai lui Ibn Jad'aan's), trei la numar, il asteptara la gura deschizaturii. Insa el nu se intoarse. Totusi ei il asteptara doua, apoi trei zile, pentru ca in cele din urma sa piarda speranta. Isi spusera ca poate fusese muscat de un sarpe si murise, ori ca se ratacise pe sub pamant gasindu-si pierzarea. Ei ( si sa cautam adapost la Allah de asa ceva) abia asteptau pieirea lui. De ce? Ca sa-si imparta mostenirea.

    Astfel ca se intoarsera acasa si impartira ceea ce ramasese de pe urma sa, intre ei. Apoi isi adusera aminte ca tatal lor (Ibn Jad'aan) daduse o camila vecinului lor sarac. Ei se dusera la acesta si ii spusera ca ar fi bine sa inapoieze camila aceea si sa ia o alta in locul ei, altfel i-o vor lua cu forta si va ramane cu nimic.

    Vecinul lor ameninta ca se va plange tatalui lor. Insa ei ii spusera ca el murise. Acesta intreba cum si unde murise Ibn Jad'aan si de ce nu-i spusesera ei aceasta. Atunci ei explicara cum el intrase intr-una din gaurile subpamantene din desert si nu mai iesise din ea.
    Vecinul spuse: "Pe Allah, duceti-ma in acel loc si luati-va camila si faceti ce vreti cu ea si nu vreau nici o alta in locul ei!"

    Ei il dusera si-i aratara locul, el lua o funie, aprinse o lumanare, lega franghia afara si intra in acea groapa, tarandu-se pe spate pana cand ajunse la locuri unde putea merge de-a busilea. Mirosul de umezeala se facea simtit si deodata auzi aproape de apa, mormaitul unui om.
    El se apropie din ce in ce de acel zgomot in intuneric, pipaind cu mana peste tot, pana cand dadu de acel om (Ibn Jad'aan). El simti ca mai respira, dupa o saptamana! Il trase afara, acoperindu-i ochii, pentru a-l proteja de lumina soarelui. El lua cateva curmale, le inmuie in apa si ii dadu sa bea.

    Apoi il cara in spate si-l duse la casa lui, si acest om isi reveni treptat la viata, fara ca fii lui sa stie de aceasta. El il intreba: "Pe Allah, spune-mi, cum de mai traiesti dupa o saptamana in subteran?"

    "Iti voi spune ceva ciudat..." Ibn Jidaan povesti: "...cand am intrat acolo, m-am ratacit si mi-am spus ca ar fi bine sa raman in apropierea acelei ape la care ajunsesem. Asa ca am inceput sa beau din ea, insa foamea nu cunoaste mila si apa nu-mi tinea de foame. Dupa trei zile, foamea s-a intensificat si in timp ce stateam culcat pe spate, ma incredintasem lui Allah si pusesem toate treburile mele in mainile Sale cand deodata am simtit caldura laptelui curgand in gura mea. Asa ca ma ridicai in intuneric si zarii un vas apropiindu-se de gura mea. Baui din el pana cand mi-a fost suficient si apoi el s-a indepartat. Lucrul acesta se petrecea de trei ori pe zi, insa in ultimele doua zile s-a oprit si nu stiam ce s-a intamplat."

    Vecinul il informa atunci:

    "Daca ai stii motivul, ai ramane uimit! Fii tai crezand ca ai murit, au venit la mine si au luat inapoi camila al carei lapte Allah subhanahu wa ta'ala ti l-a dat sa-l bei.!"

    Musulmanul se afla in umbra pomenei sale (Sadaqa). Allah a spus :

    "...Iar aceluia care este cu frica de Allah, ii va da El o iesire [buna]"
    si
    "Si-l va inzestra pe el de unde el nici nu se asteapta. Iar aceluia care se increde in Allah, El ii este de ajuns, caci Allah implineste lucrul Sau si Allah a stabilit un termen pentru fiecare lucru." (Surat At-Talaq: 2-3)
    • Winner Winner x 1
  18. ummraschid
    Offline

    ummraschid Active Member Staff Member

    Joined:
    Dec 3, 2007
    Messages:
    101
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    28
    Gender:
    Female
    Ratings Received:
    +1 / 0
    Condamnat la a iubi Binele
    dupa Muhammad Alshareef



    Bismillaah ar-Rahman ar-Raheem

    In cartea sa, Kitab at-Tawwaabeen, pagina 285, Ibn Qudaamah al-Maqdisi mentioneaza un tanar care vine la marele invatat al Ummei Profetului Muhammad sal Allahu alayhi wa sallam – Ibrahim ibn Adham Rahimahullah. Acest dialog avu loc intre cei doi:

    Tanarul: "O Abu Ishaaq, imi fac rau sufletului meu, da-mi un sfat care sa ma opreasca de la nesupunere fata de Allah si care sa insufle o noua viata inimii mele."

    Ibrahim ibn Adham: "Bine. Daca accepti 5 conditii de la mine si le implinesti, atunci nu vei fi pedepsit pentru nesupunere fata de Allah Azza wa Jall."

    Tanarul: (Interesat)"Ok, spune-mi!"

    Ibrahim ibn Adham: "Prima, daca vrei sa faci altceva decat Allah subhanahu wa ta'ala cere de la tine, atunci sa nu mananci din mancarea pe care El ti-o daruieste."

    Tanarul: "Si atunci ce sa mananc, de vreme ce toata mancarea de pe acest pamant este de la Allah?"

    Ibrahim ibn Adham: "Dragul meu, este corect sa mananci din mancarea pe care Allah Azza Wa jall ti-o da tie si apoi sa nu te supui Lui?"

    Tanarul: "Nu, nu este corect. Si a doua?"

    Ibrahim ibn Adham: "In al doilea rand, daca vrei sa-ti traiesti viata in deplina nesupunere, atunci sa nu traiesti pe pamantul Sau."

    Tanarul: " Asta e si mai grea decat prima. Unde sa traiesc cand tot ce exista intre rasarit si apus Ii apartine Lui?"

    Ibrahim ibn Adham: Dragul meu, este corect ca tu sa mananci din mancarea daruita de El si sa traiesti pe pamantul Sau si totusi sa-ti intorci fata atunci cand El te cheama?"

    Tanarul: "Nu, nu este corect. Care este a treia?"

    Ibrahim ibn Adham:"Daca vrei sa nu te supui lui Allah subhanahu wa ta'ala, si totusi mananci din mancarea pe care El ti-o da si traiesti pe pamantul Sau, atunci gaseste un loc unde El nu te poate vedea."

    Tanarul: "O Abu Ishaaq, cum sa poata exista asa ceva cand Allah este Atotvazator si Atotstiutor a tot ce se intampla, chiar si al soaptelor inimii?"

    Ibrahim ibn Adham: "Dragul meu, este corect ca tu sa mananci din mancarea pe care El ti-o daruieste si sa traiesti pe pamantul Lui si sa nu te supui Lui, in vreme ce El te priveste pe tine si ceea ce infaptuiesti tu?"

    Tanarul: "Nu, nu este corect. Care este a patra?"

    Ibrahim ibn Adham: "Cand va veni ingerul mortii sa iti scoata sufletul, spune-i sa-ti mai dea o zi, pentru a te cai cu sinceritate si a cere de la Allah subhanahu wa ta'ala iertare si a-ti schimba viata."

    Tanarul: "Acesta nu va voi."

    Ibrahim ibn Adham: " Dragul meu, daca te afli neputincios sa intarzii moartea macar cu o zi si intelegi ca nu poate fi impiedicata dupa dorinta ta, cum te poti astepta sa castigi?"

    Tanarul: " Care este a cincea?"

    Ibrahim ibn Adham: " Atunci cand pazitorii Iadului te vor tara pe fata ta catre Jahannam, sa refuzi sa mergi cu ei."

    Tanarul: " Nimic nu-i va opri."

    Ibrahim ibn Adham: "Atunci cum crezi ca vei putea fi salvat?"

    Tanarul: " Destul, Abu Ishaaq. (Si isi pleca capul, plangand) O, Allah, iarta-ma pentru nesupunerea mea.!"



    Epilog: Tanarul deveni elevul lui Ibrahim ibn Adham. El se cai la Allah cu sinceritate si trai o viata corecta alaturi de invatatorul sau, pana cand moartea ii desparti.

    Imam Ibrahim ibn Adham muri in anul 778 e.n., acum peste o mie de ani.

    Fie ca Allah subhanahu wa ta'ala sa ierte invatatilor Ummei, Rahimahum Allah.


    sursa: khutbah.com
  19. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    Povesti de luat in seama

    Asalamu 3alaikum wa ra7matu Allahi wa barakatuhu. Aceste povestioare au fost preluate din revista coordonata la doamna Gabriela Guettat. Fie ca Allah Subhanu Wa Ta'ala sa fie multmit de eforturile intreprinse de dumneaei si celelalte fete care au contribuit.

    Fii ca boaba de cafea

    O tanara femeie, se duse odata la mama ei si ii povesti despre cat de grea este viata ei, , atat de grea , incat aproape ca nu mai stia ce sa faca, ajunsese in pragul renuntarii...
    Obosise sa se tot zbata ,sa se tot lupte...se parea oricum , ca ,o problema rezolvata, aparea alta!
    Mama ei o duse in bucatarie, umplu 3 vase cu apa si le puse pe foc. Curand apa incepu sa fiarba...
    In primul vas puse un morcov, in al 2-lea , un ou, in al 3-lea, cateva boabe de cafea. Le lasa sa fiarba, fara un cuvant. Dupa vreo 20 de minute, stinse focul. Scoase morcovul, si-l puse intr-un vas, scoase oul si-l puse in alt vas, si strecura boabele de cafea...
    Se intoarse spre fiica ei, intreband-o: "spune-mi, ce vezi?" " Un morcov, un ou si cafea."
    Mama ei o trase mai aproape si ii spuse sa ia morcovul. Ea il lua si simti cat este de moale. Mama ei ii spuse sa ia oul, si sa-l sparga. Dupa ce il decoji, ea observa ca era un ou fiert tare. La urma, mama ei ii dadu sa soarba din cafea...
    Ea zambi, cand simti aroma puternica a cafelei...
    O intreba pe mama ei:" Ce inseamna asta , mama? "
    Aceasta ii explica , ca fiecare din acele trei lucruri, suportase aceeasi atrocitate: fiertul in apa. Dar fiecare a reactionat in alt fel.
    Morcovul, era tare si puternic la inceput, totusi, in urma contactului cu apa fiarta, se inmuie si deveni slab...
    Oul, este fragil la inceput, cu coaja subtire, care ii protejeaza miezul fluid; dupa ce a stat in apa fiarta, miezul lui s-a intarit .
    Cafeaua, insa, dupa ce a fiert in apa, a schimbat-o, practic, pe aceasta...

    "Care esti tu?" o intreba mama pe fiica ei. "Cand incercarile iti bat la usa, cum raspunzi tu? Esti un morcov, un ou, sau o boaba de cafea?"

    Gandeste-te : Cine sint eu?
    Sant morcovul, care pare puternic, dar in durere si greutati, voi deveni slab, si-mi voi pierde taria?
    Sant oul , cu miezul moale, care se transforma, din pricina fierbintelii? Oare am o fire maleabila, care dupa un deces, o cadere, probleme financiare, sau orice alta incercare, se intareste si devine rigida? Invelisul ramane acelasi, dar in adincul inimii, sint oare amara si impietrita?
    Sau sant ca boaba de cafea? Care de fapt, schimba acea apa fiarta, sursa insasi a durerii la care este supusa? Cu cat apa devine mai fierbinte, cu atat aroma ei se raspandeste mai mult...

    Daca esti ca boaba de cafea, atunci cand lucrurile par mai grele, oare vei deveni tu mai buna, transformand situatia in care te afli?... Cand intunericul va fi mai adanc, si incercarile mai mari, oare te vei ridica tu la un nivel superior?...

    Iti doresc sa ai destula fericire ca sa te faca dulce, destule incercari , ca sa devii puternica, destula tristete , ca sa ramai umana si destule sperante, ca sa fii fericita...

    Oamenii cei mai fericiti, nu au in mod obligatoriu, tot ce este mai bun; ei doar scot ce este mai bun din tot ce li se ofera...

    Cel mai luminos viitor va fi mereu bazat pe un trecut uitat...nu vei putea merge inainte in viata decat daca te desprinzi de esecuri si dureri trecute...

    Cand te-ai nascut, plangeai si toti zambeau in jurul tau.
    Traieste-ti viata astfel ca la sfarsitul ei, tu sa fii cea care zambeste, chiar daca toti in jurul tau vor plange...


    " Alaturi de greu vine si usorul!"
    (Surat As-Sharh:6)


    " Sau ati crezut voi ca veti intra in Rai fara ca Allah sa-i stie pe cei care au luptat dintre voi si sa-i stie pe cei care au fost statornici?"
    (Surat 'Al-'Imran: 142)


    Profetul Muhammad, spunea: "Un credincios nu este lovit niciodata e nenorocire: greutati, boli, suparare sau chiar griji, fara ca pacatele sa-i fie ispasite."

    Profetul Muhammad spunea: " Daca un slujitor credincios este cuprins de bunastare el isi arata recunostinta fata de Allah si acest lucru ii face bine; si daca il loveste o nenorocire , el indura cu rabdare, si aceasta ii face si mai bine." (Muslim)

    “Omul este supus incercarii dupa forta religiei sale.Daca are credinta puternica in religia sa,atunci incercarea va fi si mai mare.”
  20. gamada27
    Offline

    gamada27 Slave of Allah

    Joined:
    Mar 7, 2009
    Messages:
    94
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Gender:
    Female
    Location:
    Romania
    Ratings Received:
    +0 / 0
    povesti de luat in seama

    Cele trei filtre


    Era odata,in epoca califilor abassizi,in capitala musulmana Bagdad,un mare savant cunoscut datorita intelepciunii sale.Acest om isi petrecuse viata studiind Coranul si vorbele Profetului ( pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra lui ),era foarte pios.

    Niciodata n-a fost auzit vorbind pe cineva de rau,batandu-si joc de ceilalti sau repetand vorbe inutile.Toata lumea il iubea fiindca avea intotdeauna o vorba placuta si un suras pentru cei care-l intalneau,era mereu gata sa-i ajute pe ceilalti.Intr-o zi,unul din vecinii sai il intalni :

    -"As-salamou alaykoum !" -"Wa alaykoum as-salam wa- rahmatou llahi wa-barakatouhou",raspunse invatatul.

    -"Stii ce am aflat despre prietenul tau Abdallah?",continua vecinul.

    -"Asteapta putin,replica savantul.Vad ca arzi de nerabdare sa-mi spui ceva.Dar inainte,sa-mi spui,mi-ar placea sa te supun unui mic test.Acela se numeste testul celor trei filtre.Inainte sa-mi vorbesti de prietenul meu,ar fi o idee buna sa filtram ceea ce vrei sa-mi spui.Vom trece ceea ce voiai sa-mi spui prin trei filtre:ceea ce va ramane dupa acestea,poti sa-mi spui.De-asta il numesc testul celor trei filtre.Esti gata?"

    -"Da",raspunse barbatul,din ce in ce mai surprins.(Intr-adevar,atunci cand acesta flecarea cu vecinii,nu obisnuia sa ia atatea precautii).

    -"Sa incepem",spuse inteleptul."Primul test este acela al adevarului.Ai verificat daca ceea ce vrei sa-mi zici este adevarat?"

    -"Nu,de fapt tocmai mi s-a povestit(acest lucru) si…."

    -"Bine," spuse savantul."Deci nu esti intocmai sigur daca asta este adevarat.Filtrul adevarului n-a pastrat ceea ce voiai sa-mi impartasesti.Sa incercam acum cel de-al doilea filtru,acela al binelui.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva de bine ?"

    -"Euh…nu…din contra…"

    -"Ah"…continua savantul."Deci voiai sa-mi spui ceva de rau despre prietenul meu,dar nu esti sigur daca-i adevarat.Nu stiu daca voi putea sa te ascult…Dar poate ca vei trece totusi testul,fiindca ne-a mai ramas un filtru :acela al utilitatii.Daca imi spui ceea ce voiai despre prietenul meu,imi va fi folositor ?"

    -"Ei bine…nu,nu intr-adevar."

    -"Atunci",concluziona invatatul,"daca ceea ce voiai sa-mi spui nu este adevarat,nu este bun si nici macar util,nu merita osteneala sa-mi spui,nu crezi ?Vorbele pot face mult rau si nu trebuie sa le raspandim oricum.O vorba care nu este adevarata,nu este buna si nici utila,nu merita sa fie spusa.Deci inainte de a spune ceva,sau de a povesti ceva ce ti s-a povestit,nu uita sa-ti supui vorbele celor trei filtre!Asta te va feri in mod sigur de pacate."

    Allah ne spune in Coran:

    ” O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât ei, nici muierile [să nu râdă] de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi.” (Sura Al-Hujurat,versetul 11)




    Cele 3 intrebari



    Traia demult un om ce ura Islamul. Acesta avea 3 intrebari faimoase la care nimeni nu-i putea raspunde . Nici un musulman din Baghdad nu-i putea raspunde, astfel ura si mandria ce-l facea sa creada ca Islamul este doar o fatarnicie cresteau in inima sa. Pasiunea lui era de a ridiculiza musulmanii si tot ceea ce tinea de Islam. Intr.o zi , un baietel de numai 10 ani, venind in drum spre casa impreuna cu parintii lui , auzi tipetele si cuvintele urate acelui om inversunat impotriva Islamului. Acesta provoca oamenii din nou sa.o raspunda la cele 3 intrebari .

    Cu voia parintilor, baiatul spuse ca vrea sa raspunda la provocare. Baiatul urca mai multe trepte si ajuns langa acel om , ai spuse ca este pregatit sa-i raspunda la ce intrebari doreste. Barbatul incepuse a rade cu pofta auzind baiatul, si spuse : ”Atat puteti oferi? Un baiat de numai 10 ani sa raspunda pentru voi toti ? ” . La insistentele multimii, in cele din urma barbatul accepta provocarea . Intregul orasel se adunase pe un deal micut, unde se faceau adunarile in acele vremuri, sa vada cine are curajul in a raspunde provocarii de a raspunde la cele 3 intrebari. Barbatul se sui in graba pe deal sa puna prima intrebare : "Ce face Dumnezeul vostru acum ???"

    Micutul se gandi putin , apoi il ruga pe barbat sa se dea jos de pe deal , sa faca schimb de locuri , ca sa-i poata raspunde la intrebare si sa-l auda toata multimea. „Ce ? vrei sa cobor? ”. "Doar putin , cat sa raspund la intrebare , trebuie sa raspund daca m-ati intrebat, nu ?„ zise cu rabdare baiatul. Barbatul se cobori si lasa loc baiatului sa raspunda la intrebare. Baiatul raspunse : "Oh Allah Atotputernicule!Martori am pe toti locuitorii acestui oras ca din vointa Ta , un kafir a coborat la un nivel mai jos ,iar in varf ai asezat nu altul , decat un musulman .”

    Multimea de oameni aclamau : "Allah-hu-akbar!!!". Barbatul fu surprins si umilit de raspuns si adresa in graba a doua intrebare. "Ce a existat inaintea Dumnezeului tau? ” . Micutul se gandi indelung, apoi raspunse : „Numara de la 10 inapoi ! ”.Barbatul incepu’ a numara : „10, 9 , 8 ,....pana la 0” . Copilul intreba : „Ce e inaintea lui 0?”. Barbatul spuse :” NU STIU, NIMIC NU ESTE ! ”

    Baiatul : "Exact ! Nimic nu a fost inaintea lui ALLAH , El este ETERN SI ABSOLUT!!!” . Multimea aclama din nou : "Allah-hu-akbar!!!!"

    Frustrat, barbatul puse ultima intrebare. "In ce directie Allah al tau se uita acum ?"

    Baiatul ceru sa i se aduca o lumanare si il ruga mai apoi pe barbat sa o aprinda. Copilul binecuvantat il intreba pe necredincios : „Acum in ce directie lumineaza? Poti sa-mi spui ?” ."Lumina se imprastie in toate directiile!...", raspunse nedumerit barbatul.

    „Ti-ai raspuns la intrebare singur, lumina lui Allah SOBHANA WA TAALA se imprastie in toate directiile. El este pretutindeni. Multimea aclama din nou : „Allah-hu-akbar!!!"

    Barbatul cazu in genunchi ,profund impresionat de puterea stiitei baiatului si de spiritualitatea acestuia , si imbratisa Islamul , devenind peste ani unul din elevii baiatului. Micutul baiat nu era altcineva decat marele invatat , Imam Abu Hanifa (Binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) .

Share This Page