Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

Status
Not open for further replies.

ummraschid

Active Member
Staff member
Viata, Lupta, Opera si Influenta Sheikhului Al-Islam Ibn Taymiyyah

Referinte: 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-Din Maqbool Ahmad, Note de Dr. Abdullah al-Farsi (hafidhahullah) si Articol despre biografia Shaikhului al-Islam Ibn Taymiyyah de Abu Sufyan Farid Ibn Abdulwahid Ibn Haibatan, Aisha bint Muhammad si Abu Rumaysah (Allah sa-i rasplateasca pe toti)

"Aceasta Ilm (Deen) va fii purtata de catre cei demni de incredere din fiecare generatie. Negand din ea alteratiile (tahreef) celor care trec dincolo de limite, falsele supozitii ale mincinosilor si falsele interpretari (ta'weel) ale ignorantilor."
[Reported by al-Bayhaqee and authenticated by Shaikh al-Albanee in Mishkat (no. 248)]

"Allah va ridica din aceasta comunitate la sfarsitul fiecarei sute de ani, unul care sa reinvie religia Sa."
[Abu Dawood (3/4278), al-Hakim, at-Tabaranee in al-Ausat. Autentificat de al-Albanee in as-Saheehah (2/150)]



Istoria islamica a fost martora unnui numar mare de invatati, reformatori si chematori la calea lui Allah; aceia care pasesc pe urmele pasilor salafilor-salih, (ai piosilor predecesori), in credinta si in actiune, in chemarea la Allah si in stabilirea prioritatilor in viata; in curaj, in pericole, in lupta si in a-si devota vietile, din toata inima, lucrurilor care aduc beneficiu in Viata cea vesnica. Printre aceste remarcabile perosnalitati de exceptie, se numara al-Allama,al-Imam, Sheikhul-Islam Ahmad Ibn Taymiyyah - a carui memorie impodobeste paginile Istoriei Islamice cu implinirea ei prepetuua si influenta ei exceptionala.



Ibn Taymiyyah a fost un invatat de exceptie, care stapanea multe dintre domeniile stiintei Islamice si a trait intr-o perioada de mari schimbari politice, sociale,si religioase. La acea data Natiunea Muslmana facea fata multor amenintari; din afara si din interior - iar cele mai importante erau:
1. Invazia cruciatilor dinspre apus.
2. Tradarea Fatimizilor in alianta lor cu cruciatii impotriva Statului Islamic.
3 Opresiunea tatarilor dinspre rasarit, masacrele si distructivitatea lor, fara sens.
4. Coruptia regilor si a stapanitorilor, si distantarea lor de Islam
5. Raspandirea urmarii orbesti a unor Madhhab care cauza o adanca diviziune, in secte.
6. Raspandirea credintelor eretice si vrajitoriei intre musulmani datorata eforturilor oamenilor inovatiilor si dorintelor, dintre shiiah, rafidah, sufi si baatini.
In aceste timpuri de suferinta, Allah a prescris pentru Ibn Taymiyyah sa infrunte aceste provocari si sa apere Credinta Pura impotriva valului de conceptii gresite, deviatii, inovatii si erezii.

Familia si copilaria, profesori si studenti

Ibn Taymiyyah s-a nascut in Harran (un oras vechi intre Sham si Iraq) ,pe 10 Rabi al-Awwal 661 Hijrah. Familia sa era renumita prin stiinta si excelenta. Implinind varsta de 6 ani, familia sa se refugiaza in Damasc, sub amenintarea invaziei mongolilor in orasul sau natal. In Damasc, tatal sau, Shahabud-Din Abu al-Mahasin Abd al-Halim devine cunoscut ca un respectabil invatat, iar mai tarziu devine profesor de Hadith la Marea Moschee Ummayyad.

Educatia si profesorii

De la o varsta frageda, Ibn Taymiyyah era cunoscut pentru memoria sa, si capacitatea sa de intelegere si observatie - calitati care mai tarziu vor cauza actiuni in viata sa , cum ar fi predarea, comandarea binelui, interzicerea raului, scrierea de carti si respingerea inovatorilor. El memora Qur'anul si studie Hadith cu tatal sau, specialist in domeniu. El a invatat legislatia shari'ah, jurisprudenta si a studiat sistemul legislativ Hanbali, sub supravegherea tatalui sau. Avea o inclinatie deosebita pentru Tafsir al Qur'an asa cum el insusi mentioneaza: "Cateodata citeam mai mult de o suta de comentarii ale aceluiasi verset din Qur'an. Dupa ce aprofundam acele pagini, il rugam pe Allah sa ma lumineze asupra intelesului adevarat al acelui verset. Ma rugam lui Allah, in acele momente: "Tu esti Invatatorul Cel Preainalt al lui Adam si al lui Ibrahim. Daruieste-ma cu intelegerea esentei acestui verset."[al-Uqood ad-Durriyah (p. 24)]
In plus, Ibn Taymiyyah, a studiat stiintele seculare ale acelei vremi, ca istorie, caligrafie, matematica, astronomie, medicina, dialect, logica, filozofie, si diferite secte islamice. Aceste acumulari intelectuale de inceput, au contribuit in mare masura la viitorele sale predici si scrieri. Orice subiect pe care IbnTaymiyaah il alegea si scria despre el, lasa cititorului impresia ca acesta constituia obiectiul specializarii sale..Numarul total de profesori de la care el si-a luat cunostintele intrece doua sute, incluzand si femei.

Ibn Taymiyyah a inceput sa dea verdincte juridice la varsta de nouasprezece ani, si dupa moartea tatalui sau, isi asuma si respecta pozitia de profesor, detinuta de acesta, in Dar al Hadeeth as-Sukriyyah, la varsta de 22 de ani.

Kamalud-Din al-Zamalkaani (decedat in 727), cu care Shaikhul-Islam avu o serie de dezbateri, spunea, recunoscandu-i meritele:
" Oricand, Shaikhul-Islam era intrebat , orice intrebare, din orice domeniu, el raspundea intr-un fel care convingea audienta ca el nu avea alte cunostinte decat cele din domeniul respectiv, si ii atribuia autoritatea suprema in acel domeniu. Invatati apartinand diferitelor grupari, ascultau discursurile sale si fiecare dintre ei invata ceva ce nu cunoscuse inainte. Nu se intampla niciodata ca dezbaterile sale sa ajunga la un punct la care discutia sa se opreasca. Oricare ar fi fost subiectul, despre care el vorbea, religios sau nu, el intrecea toate autoritatile in acel domeniu..." [din cartea 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' de Salahud-Din Maqbool Ahmad]




Studenti

Shaikhul-Islam a avut multi studenti in mod direct si multi au fost influentati de invataturile sale. El a hranit o generatie puternica si educata care l-a insotit la bine ca si la suferinta, fie in lupta, impotriva tatarilor, fie in actiuni care propagau invatatura religioasa corecta, cum ar fi autorizarea cartilor benefice, dand verdicte , comandand binele si interzicand raul. Dintre cei mai renumiti studenti, fac parte:

Ibn Qayyim al-Jawziyyah, Muhammad Ibn Abee Bakr (decedat in 751 Hijrah), un student foarte apropiat de Shaikhul-Islam, care a scris carti monumentale ca Madarij as-Salikeen, Zaad al-M'aad, A'laam al-Mu'aqqieen, si altele. Hafidh Ibn Hajr al-Asqalani (decedat in 852) autorul cartii Fath al-Baree spunea: "Daca nu ar fi existat nici o alta virtute la Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah, in afara de faimosul sau student Shaikh Shams ad-Deen Ibn Qayyim al-Jawziyyah , autorul cartilor benefice, din care au tras foloase prieteni si oponenti ai sai - si ar fi fost deajuns, pentru a-i fi stabilit un statut nobil.." [Ar-Radd al-Waafir (pg. 231)]

Ibn Katheer, Imad al-Din Ismaa'eel (decedat in 774 Hijrah), considerat unul dintre cei mai mari istorici si autorul renumitei carti al-Bidayah wan-Nihayah, si al celui mai faimos Tafseer al Qur'an , Tafseer Ibn Katheer.

Adh-Dhahabee, Muhammad Ibn Ahmad, (decedat in748 Hijrah ) care era un specialist in stiintele hadithului si un mare istoric El a autorizat aproape o suta de lucrari, unele dintre ele cu un volum considerabil, cum ar fi cele douazeci si trei de volume Siyar a`lam an-nubula (Vietile Figurilor Nobile); cele treizeci si sase de volume Tareekh al-Islam al-kabir (Marea Istorie a Islamului).


Inteligenta, Vastitatea si Angajamentul in Cunoastere




Al-Hafidh Ibn Katheer spunea despre Ibn Taymiyyah: " Rareori se intampla ca el sa auda ceva si sa nu memoreze, si se ocupa cu stiintele. Era inteligent, implica mult memoria si astfel, deveni un Imam in Tafsir si ceea ce tine de acesta. El avea cunostinte vaste in Fiqh, se spunea ca avea mai multe cunostinte de Fiqh ale fiecarei madhhab, decat aderentii insisi ai acelor madhhab, in timpul lui si si alte timpuri. Era deplin constient de diferitele opinii ale invatatilor. El era un invatat in Usul, ramurile religiei, gramatica si limbi si alte stiinte. Nu era niciodata infrant si nici un nobil invatat nu vorbea cu el intr-o stiinta specifica, fara sa creada ca Ibn Taymiyyah era specialist in acea stiinta si fara a-l gasi deosebit de versat si perfectionat in ea...Cat despre Hadith, el era un purtator al stindardului sau, un Hafidh in Hadith si capabil a distinge pe cel slab de cel puternic, pe deplin familiarizat cu naratorii si fiind un expert in aceasta..." [vezi: Bidayah wan-Nihayah (14/157)]

Al-Hafidh Badr ad-Deen al-Aynee al-Hanafee spunea: "El este Imamul, nobilul, invatatorul, piosul, purul, devotatul, expertul in cele doua stiinte Hadith si Tafsir, in Fiqh si cele doua fundamente ( Cartea cea Sfanta si Sunnah) plin de hotarare si precizie. El este sabia taioasa impotriva inovatorilor, autoritatea care stabileste chestiunile de religie ,cel care comanda binele si interzice raul. El se dedica mult pomenirii lui Allah, postului, Rugaciunii si adorarii." [Ar-Radd al-Waafir, (pg. 159)]

Al-Hafidh al-Bazzaar spunea: "Nu l-am auzit mentionand nici una dintre placerile si atractiile acestei lumi , el nu se afunda in conversatii lumesti si nu s-a rugat niciodata pentru mijloacele sale de existenta. Ci si-a indreptat atentia si conversatia spre cautarea Vietii de Apoi si a ceea ce l-ar putea aduce mai aproape de Allah." [Al-A'laam al-Uliyyah (pg.52) de al-Bazzaar]


Popularitatea



Stiinta cuprinzatoare a Sheikhului Ibn Taymiyyah, si puterea argumentelor sale, castiga pentru el respectul invatatilor, ca si pe cel al populatiei. Oricand tinea o prelegere, sustinea un discurs, dadea un verdict, scria o scrisoare, sau autoriza o carte in orice domeniu, el arata un nivel de stiinta care depasea cu mult pe al invatatilor vremii aceleia. Acesta era motivul pentru care Ibn Taymiyyah deveni un punct de referinta intre oameni, si multe dintre scrierile sale, sant de fapt, raspunsuri la cerintele oamenilor de pretutindeni.
Al-Aqeedah al-Wasitiyyah era raspunsul pentru Qadi Radiuddin al-Wasiti ash-Shafiee, care il rugase pe Shaikh sa scrie Aqeedah cea mai buna pentru el si familia sa.[Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (3/129)]
Ar-Risaalah al-Hamawiyyah era pentru oamenii din Hamat. [Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (5/5)]
As-Safdiyyah era un raspuns la o scrisoare din orasul Safad in Palestina
Al-Marakishiyyah pentru oamenii din Maroc si
Al-Balbakiyah pentru oamenii din Balbak.

Dragostea si respectul pe care Sheikhul-Islam o primea de la oameni era datorata eforturilor sale in ceea ce era avantajos pentru ei. Ibn Rajab spunea: "Invatatii si dreptii, soldatii si stapanitorii, negustorii si oamenii de rand il iubeau pentru ca depunea eforturi zi si noapte, prin cuvinte si prin fapte, in beneficiul lor." [Shadharat adh-Dhaha, (6/47)]
Printre realizarile sale renumite in acest domeniu a fost salvarea populatiei din Damasc de atacul tatarilor , a caror caracteristica era a dezlantui masacre si distrugeri asupra orasului captivat, ucigand fara deosebire, femei, copii si batrani.
La un moment dat, Ibn Taymiyyah era in relatii bune cu stapanitorii, si el ii indemna la instaurarea binelui si interzicerea raului in societate. Un exemplu pentru aceasta a fost atunci cand coruptia incepuse a se raspandi si a deveni influenta chiar si in abolirea pedepsei capitale in anul 712 Hijra. Un decret oficial a fost trimis la Damasc , de catre Sultan, mentionand ca nimeni sa nu primeasca un post prin mita sau coruptie si ca ucigasul trebuie pedepsit conform legii Shari'ah; acest decret a fost dat la indemnul si prin interventia lui Ibn Taymiyyah. [vezi al-Bidayah wan-Nihayah (14/66)]


(va urma, inshaAllah)
 

ummraschid

Active Member
Staff member
Afirmatii false, Incercari si Detentie
Popularitatea lui Ibn Taymiyyah a facut din el tinta invidiei a numerosi juristi si invatati, care nici nu puteau ajunge la nivelul lui de cunostinte, nici nu puteau egala dragostea si popularitatea de care se bucura el in randul oamenilor. In afara de aceasta, atitudinea lui indrazneata fata de diferitele inovatii si fata de practicile eretice, il punea in conflict direct cu multi inovatori, care in repetate randuri, complotau impotriva lui. Invidiosii si deviantii gasira o cale comuna in imprasitiere a minciunilor si de interpretare gresita a scrierilor Sheikhului Ibn Taymiyyah.


Ibn Katheer scrie: "Un grup de teologi era gelos pe Shaikh Taqi ud-Din Ibn Taymiyyah din cauza pozitiei sale la curtea guvernatorului si deasemenea din cauza activitatii sale ca cenzor public, care luase asupra sa responsabilitatea de a impune ceea ce este permis si de a impiedica ceea ce este interzis . Ei erau invidiosi pe popularitatea sa crescanda si pe dragostea si respectul acordat lui , ca si pe stiinta si zelul sau in religie." [Ibn Katheer, p. 37]

Al-Hafidh al-Bazzaar spunea descriind pe opozantii lui Ibn Taymiyyah, " Nu vei vedea un invatat opunandu-se lui Ibn Taymiyyah , indepartand oamenii de la el, plin de ura fata de el, fara ca acela sa nu fi fost cel mai lacom dintre cei preocupati in strangerea de averi lumesti, cel mai viclean in strangerea lor, cel mai ostentativ dintre ei, cel mai doritor de faima...si cel mai prolific in minciuni, intre ei." [Al-A`laam al-Uliyyah (pg. 82)]

Unele afirmatii false care erau atribuite lui Ibn Taymiyyah erau cele pe care el le respinge in cartile sale. Fatwa si Ijtihad ale sale au fost gresit interpretate si s-au emis concluzii departe de adevar. Dusmanii lui Ibn Taymiyyah au reusit deasemenea, ocazional, sa-i instige pe guvernatori impotriva lui, ceea ce a condus la detentia sa repetata, intre anii 693-728 Hijrah , el stingadu-se din viata, in inchisoare, in anul 728 Hijrah.

Ibn Taymiyyah a fost pentru prima oara arestat dupa ce luase atitudine impotriva unui crestin care il jignise pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, incalcandu-i onoarea. Dusmanii lui Ibn Taymiyyah l-au acuzat de tulburarea pacii si s-au plans sultanului. Acest incident arata dimensiunea aversiunii lor impotriva lui Ibn Taymiyyah, careia ii dadura prioritate, asupra datoriei lor de a apara dreptul si onoarea Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui . Ca raspuns la acest incident, Ibn Taymiyyah scrise cartea 'Al-Saarim al-Maslool 'ala Shaatim al-Rasool' [vezi Al-Bidaayah wan-Nihaayah 14/335]

Printre alte invinuiri nascocite sau exagerate impotriva Sheikhului Ibn Taymiyyah, se numara:

Acuzatia 1:
Afirmatia ca Ibn Taymiyyah, in scrierile sale, aproba faptul ca Allah ar avea un trup si membre.

In realitate, insa, scrierile sale arata tocmai contrariul, caci el spune: " Intr-adevar termenii de al-Jism (trup), al-Arad (organe), al-Mutahayyiz (intindere) constituie o terminologie nou inventata. Am mentionat de nenumarate ori ca Salafii si Imamii nu au vorbit despre astfel de lucruri , nici prin negarea, nici prin afirmarea lor. Mai degraba ei ii numeau pe cei care discutau depre astfel de lucruri, inovatori , si luau masuri de cenzurare a lor. "[vezi Sharh Hadeeth an-Nuzool (pg. 69-76), Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (3/306-310, 13/304-305), Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (2/134-135, 192, 198-200, 527)]
In 'Sharh Hadeeth an-Nuzool', Shaikhul-Islam spunea ca a-L descrie pe Allah cu termenul "jism" (in sens de trup) este "o inovatie in Shari'ah , o coruptie a limbajului, si o contradictie a intelectului [sanatos]. Mai degraba aceasta este respinsa de Shari'ah, de limbaj si de intelectul [sanatos]. "

Credinta Sheikhului al-Islam privind Numele si Atributele lui Allah este aceeasi cu cea a Salafilor-Salih asa cum el scrie in Al-Aqeedatil-Waastiyyah, p. 3, " Iman in Allah este Iman in ceea ce El Insusi a descris despre El si ceea ce Trimisul Sau ,pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a descris, fara alteratii / distorsionari (in cuvinte/ sens) si negari si fara descrieri si comparatii..."

Este o obligatie sa credem in Numele si Atributele lui Allah in conformitate cu sensul lor literal si sa afirmam realitatea lor pentru Allah, intr-un fel care I se potriveste Lui , si asta din doua motive:
(i) A schimba sensul lor literal ar fi in contradictie cu calea Profetului Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si a companionilor sai.
(ii) A schimba sensul lor figurativ ar insemna sa vorbim despre Allah fara cunostinta si aceasta este interzis. [note din Aqeedah al-Wasitiyah de Allamah Ibn Uthaimeen (trad. engleza pg.63)]

De exemplu , Allah spune in Qur'an ( interpretarea sensurilor)
" [Allah] a zis: "O, Iblis! Ce te-a impiedicat pew tine sa te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am palamadit cu mainile Mele? Te-ai semetit tu ori te-ai socotit tu printre cei inalti?" [Surat Sad: 75]
Acest verset mentioneaza "Mainile lui Allah ", deci noi trebuie sa credem si sa afirmam "Maini" pentru Allah, fara a le descrie sau a le compara cu mainile creatiei si a face Taweel (ceea ce inseamna a le da un inteles, altul decat intelesul lor aparent, ca de pilda a spune ca "Maini" inseamna "Putere"). A afirma " Maini" pentru Allah, nu inseamna Tashbeeh ( a asemana pe Allah creatiei Sale) .

Aceia care au ridicat invinuiri de antropomorfism asupra lui Ibn Taymiyyah, au facut-o pentru ca l-au gasit in opozitie cu calea lor inovativa de Taweel, in intelegerea Atributelor lui Allah.
Cat despre temeinicia afirmatiilor lui Ibn Taymiyyah, si conformitatea lor cu Ahlus-Sunnah, aceasta a fost dovedita inca in timpul vietii sale.
Astfel, Ibn Katheer mentiona ca atunci cand invatatii din vremea aceea, se adunara pentru a discuta cu Ibn Taymiyyah despre lucrarea sa 'Aqeedah al-Hamawiyyah' (in 698 Hijrah), raspunsurile sale la acuzatiile lor nu au putut fi combatute.[Al-Bidayah wan-Nihayah' (14/5)] Consiliul a ajuns la concluzia ca al-Hamawiyyah nu continea nimic contrar Qur'anului si Sunnei si pentru aceasta el fu absolvit de orice vina. [vezi. The Political Thought of Ibn Taymiyyah by Qamar-ud-deen Khan, p.3-4]
Deasemenea, Ibn Katheer mentiona ca atunci cand invatatii incepura sa discute in contradictoriu cu el cu privire la lucrarea sa, Aqeedah al-Wasitiyyah (in 705Hijra) discutia lua sfarsit prin acceptarea intregului continut al cartii.[Al-Bidayah wan-Nihayah (vol. 14 , 'Aqd al-Majaalis ath-Thalaatha)]

Si totusi, desi absolvit, Ibn Taymiyyah fu convocat din nou, de data aceasta, de catre autoritatile din Egipt. Un consiliu, condus de unul dintre cei mai temuti oponenti ai lui Ibn Taymiyyah, Qadhi Ibn Mukhluk Maliki, il aduse in fata lui si Shaikhului nu ii fu permis sa se apere. Un decret fu emis de catre consiliu si el fu inchis in anul 705 Hijrah. Multi pledara fara incetare pentru eliberarea sa, pana cand , dupa un an , lui i se oferi libertatea, cu conditia de a renunta la crezul sau. Aceasta oferta i se facu de sase ori, insa el refuza , spunand: "Inchisoarea imi este mai draga decat ceea ce mi se impune sa afirm." [Ibn Katheer, (14/42)]

Acuzatia 2:
Ibn Taymiyyah interzice vizitarea mormantului Profetului.

Realitatea acestei afirmatii este ca Shaikhul-Islam sustinea opinia ca nu ar trebui sa se calatoreasca, in mod special, pentru a vizita un anume loc sau mormant , cu intentia de adorare a acestuia. Aceasta opinie este bazata pe hadithul Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, "Nu calatoriti decat la cele trei Moschei, Moschea al-Haraam (in Mecca), Moschea Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si Moschea al-Aqsa." [Sahih al-Bukhari, (trad in engleza) vol.2, p.157, no.281, Sahih Muslim (trad in engleza) vol.2, p.699, no.3218), Sunan Abu Dawood (trad in engleza.) vol.2, p.540, no.2028, Sunan at-Tirmidhee, Sunan an-Nisaee and Sunan Ibn Majah]
Ibn Taymiyyah scrie: "Oricine calatoreste la Moschea al-Haraam (in Makka), Moschea al-Aqsa (in Jerusalim), sau Moschea Profetului si la Moschea Qiba (in apropiere de Medina) si viziteaza morminte in acel loc, acela face o actiune dreapta, menita sa urmeze Sunna Profetului.....Cat depre cel care calatoreste pentru unicul scop de a vizita Mormantul Profetului, si nu in scopul de a se ruga in Moschea lui....astfel ca el viziteaza mormantul apoi se intoarce acasa, acela este un deviant, Mubtadi (inovator), care sfideaza Sunna Profetului si consensul Companionilor sai si al invatatilor acestei Umma (Natiunea Musulmana) ....Aceasta actiune a fost respinsa de Imam Malik si alti Imami si nu este recomandata de nici un invatat....Atunci cand companionii calatoreau la Moschea Profetului ( dupa moartea sa) ei obisnuiau sa se roage in ea si sa-i intalneasca pe succesorii Profetului, Abu Bakr, Umar, Uthmaan si apoi Ali. Pe urma ei ofereau Salaam (Salutul islamic) si Rugaciunea (invocand pe Allah sa-l onoreze si sa-l binecuvinteze pe Profetul Sau) asupra Profetului, in Rugaciune (in timpul sederii in tashahhud) si pentru intrarea si iesirea din Moschee( dupa cum impune Sunnah) ; dar ei nu se apropiau de mormantul Profetului. Aceasta practica este atat de des relatata de ei, incat nimic contrar acesteia nu a fost relatat de la nici unul dintre ei. " [Majmoo al-Fatawa, vol.27, pg. 343]

Aceasta este diferenta intre a vizita un mormant si a calatori la el. Prima este permisa, in timp ce a doua este interzisa. Tratatul lui Ibn Taymiyyah asupra vizitarii mormintelor a fost gresit interpretat si a dus la detentia lui in Shabaan 726Hijra.

Acuzatia 3:
Lipsa de respect fata de Profet si fata de cei drepti.

El a fost acuzat de aceasta, pentru ca nu era de acord cu opiniile celor care permiteau tawassul, prin persoana si pozitia Profetului si a celor drepti. Daca o persoana ii ia pe oamenii drepti decedati drept intermediari intre ea si Allah , chemandu-i pe ei pentru a castiga Gratia lui Allah, atunci acea persoana imita calea lui Abu Jahl si Abu Lahb si actiunea sa este kufr major (necredinta) . Daca cineva cheama pe Allah in mod direct si cere de la Allah "prin dreptul lui cutare si cutare" aceasta este o inovatie.[ The Rulings and Manners of Visiting the Prophet's Mosque de Shaikh Abdul-Aziz Ibn Baz (rahimahullah) publicate in As-Sunnah vol. 2, cu note explicative]

Acuzatia 4:
Pronuntarea propriului Ijtihad, in loc de a adera la un madhhab anume

In opozitie cu practica generala , Ibn Taymiyyah nu a aratat prejudicii cu privire la un Madhhab particular si credea in permisibilitatea Ijtihadului , la nevoie. Ijtihadul sau, cu privire la un divort, pronuntat de mai multe ori, la un singur moment dat, a fi considerat doar o singura data, l-a diferentiat de pozitiile tuturor celor patru madhhab.
El a fost inchis pe seama acestui Ijtihad, spre sfarsitul vietii sale.
 

ummraschid

Active Member
Staff member
Ibn Taymiyyah ramanea senin si concentrat chiar si in cele mai grele incercari

Ibnul-Qayyim spunea, " El (Ibn Taymiyyah) imi spuse odata:
"Cel care este cu adevarat inchis
este cel a carui inima este inchisa de Allah
si cel captiv este cel
ale carui dorinte l-au inrobit."
[Al-Wabil as-Sayyib, p.61]​
Inchisoarea nu a constituit niciodata un obstacol pentru Shaikhul-Islam, care continua mereu sa scrie si sa cheme la bine , chiar si in detentie. Ibn Katheer mentioneaza ca in timp ce Ibn Taymiyyah era in inchisoare, in Cairo ," chestiuni dificile de legislatie erau trimise la el, de catre guvernatori , pe care juristii nu le puteau elucida si el raspundea pe baza Cartii si a Sunnei, intr-o maniera care inspaimanta mintile" . [Al-Bidayah wan-Nihayah (14/46)]

In inchisoare,el scrise mai multe carti si tratate. El completa seria de patruzeci de volume de Tafseer numita al-Bahr al-Muheet. El scrise in total peste cinci sute de carti conform spuselor lui Imam adh-Dhahabi, majoritatea in inchisoare. Atunci cand autoritatile ii confiscau hartia si cele necesare scrisului, el scria cu carbune pe orice foi gasea . In vreme ce dusmanii sai reusisera sa inchida persoana sa, ei nu reusira sa inchida spiritul sau, intelepciunea si invatatura si in vreme cei ei credeau ca ii dauneaza , el avea o alta perceptie. El scrie intr-o scrisoare " Multumesc lui Allah ca santem acum angajati intr-o lupta pe calea lui Allah. Lupta pe care o ducem aici nu este mai prejos de cat razboiul anterior impotriva oamenilor lui Qazaan , ereticii si propagatorii monismului panteistic (Wahdat al-Wajood). Aceasta este neindoielnic o binecuvantare de la Allah asupra noastra, insa cei mai multi dintre oameni nu isi dau seama." [Ibn Taymiyyah: Hayatuh wa Usuruhu wa Arauhu wa Fiqhuhu, Abu Zahrah]

Nedreptatile suferite pentru cauza apararii adevarului, nu il facura pe Ibn Taymiyyah sa devina razbunator si aspru, mai degraba el isi ierta dusmanii chiar cand avea posibilitatea de a se razbuna. Intr-o scrisoare , trimisa in Siria, curand dupa eliberarea sa, el scria: "...Nu vreau ca cineva sa se razbune pentru suferinta mea sau pentru ridicarea falselor acuzatii impotriva mea, caci eu i-am iertat pe fiecare dintre ei. Doresc binele pentru fiecare musulman - la fel cum doresc pentru mine. Toate acele persoane care m-au discreditat sau au depus marturie falsa impotriva mea sau mi-au cauzat necazuri, sa nu fie nici in cea mai mica masura trase la raspundere, in ceea ce ma priveste; nici o responsabilitate nu apasa asupra lor, in privinta mea." [Abu Zahrah, Ibn Taymiyyah: Hayatuh wa Usuruhu wa Arauhu wa Fiqhuhu, p.62]

Aceasta a fost doar prima , din multele detentii, si de fiecare data , el ii ierta pe faptasi pentru nedreptatile impotriva sa si era rabdator in destinul sau. Unul dintre opozantii sai, Ibn al-Makhloof, judecatorul Maliki, spunea: " Nu am vazut pe cineva ca Ibn Taymiyyah; noi am instigat impotriva lui insa nu am fost capabili sa-l infrangem, iar cand el a fost capabil, in loc sa ne infranga, el ne-a iertat si a pledat in favoarea noastra."

Increderea sa in Allah l-a facut sa se concentreze asupra telului sau si sa lase pentru Allah, a rasplati celor care ii provocasera suferinta pe nedrept, spunand "Allah implineste promisiunile Sale, in secret si in mod vizibil si ia razbunare asupra grupului lui Sheitaan, pentru robii lui Allah. Astfel, Intelepciunea Sa obliga si este Sunna Sa ceea ce priveste testele si incercarile prin care El purifica oamenii adevarului si credintei, fata de oamenii ipocriziei si ai falsitatii. Cartea Sa (Qura'anul) evidentiaza ca fiecare chemator la credinta va fi cu siguranta incercat si pentru fiecare persoana rea si opresoare, va fi pedeapsa. Allah spune: "Oare socotesc oamenii ca vor fi lasati [in pace], daca vor spune "Noi credem!", si ca ei nu vor fi incercati ? Noi i-am incercat pe cei dinaintea lor si Allah ii cunoaste pe cei care spun adevarul si ii cunoaste pe cei care mint. Sau socotesc cei care savarsesc fapte rele ca vor putea scapa de Noi? Ce rau judeca ei!" (Surat al-Ankabut : 1-4)" [Majmoo al-Fatawa (3/212).Din cartea 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' de Salahud-Din Maqbool Ahmad]

Ibn Taymiyyah raspundea celor care credeau ca il pot intimida prin pierderea posesiunilor sale, spunand: "Am ceva pentru care sa ma tem? Daca ar fi sa fiu ucis, as fi printre cei mai buni martiri! Si asupra mea ar fi Indurarea si Placerea lui Allah in Ziua Judecatii! Si asupra celui care ma ucide va fi blestem vesnic in aceasta lume si pedeapsa in lumea de apoi. Si oricine crede in Allah si cunoaste pe Trimisul Sau, sa stie ca daca ar fi sa fiu ucis pentru Credinta lui Allah, si daca ar fi sa fiu inchis, atunci inchisoarea ar fi o binecuvantare a lui Allah pentru mine. Si, pe Allah, voi multumi mereu lui Allah pentru a ma fi binecuvantat cu inchiosarea si nu am nimic a ma teme din partea oamenilor ! Nici pentru feuda mea! Nici pentru institutia mea! Nici pentru averea mea, nici pentru statutul meu, nici pentru prestigiu. Cu adevarat frica este pentru voi, daca ceea ce aveti din statutul si averea si coruptia din religia voastra, de la care asteptati fericirea acestei lumi si a lumii vesnice, va fi pierdut. " [Majmoo al-Fatawa (3/215-216) citate din cartea, 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-Din Maqbool Ahmad]

Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spunea, "Aceia care sant incercati cel mai mult dintre oameni, sant Profetii, apoi cei mai buni, apoi dintre urmatorii, cei mai buni . Cineva este incercat in concordanta cu (taria) credintei sale. Daca credinta sa este ferma, incercarile sant grele, si daca credinta sa este slaba, incercarile sale sant usoare. Intr-adevar el va fi supus la suferinte, pana cand va umbla intre oameni, fara nici un pacat." [(Saheeh) de Shaikh al- Albanee in Saheeh al-Jamee (993) Musnad Ahmad and at-Tirmidhee]


(va urma,inshaAllah)
 

ummraschid

Active Member
Staff member
Intampinarea tatarilor


Relatat de Abu Hurayrah (radiallahuanhu), Profetul (sallallahu alaihi wa-sallam) spunea : "Ceasul nu va veni pana cand nu veti lupta cu o natiune purtand incaltari paroase si pana nu va veti lupta cu turcii, care vor avea ochi ingusti, chipuri rosii si nasuri plate; si fetele lor vor fi ca scuturile plate ..." [Saheeh al-Bukharee, vol.4, p.508, no.787] Aceasta profetie se adevari, atunci cand Natiunea Musulmana se regasi in lupta, impotriva infricosatorilor si barbarilor Mongoli si Tatari, la care se referea denumirea colectiva de Turci. Tatarii comisera mari masacre si jefuira Bagdadul ,care era unul dintre cele mai mari centre de invatatura din acele timpuri.

In anul 699Hijra , atunci cand capetenia tatara, Qazaan, se apropie de Damasc, Ibn Taymiyyah il infrunta cu indrazneala, in timp ce altii tremurau in prezenta lui. El ii aminti lui Qazaan de violarea lucrurilor sfinte ale musulmanilor si fu capabil sa-l convinga sa nu atace orasul ; el spuse: " Pretinzi ca esti musulman. Mi s-a spus ca ai cu tine un Qadhi si un Imam, un Shaikh si un mu'adhdhin; totusi, ai considerat ca este bine sa p o r n e s t i impotriva musulamnilor. Stramosii tai erau pagani insa ei se abtineau intotdeauna de la a incalca o promisiune facuta. Ei luau considerare promisiunile facute, insa tu ai incalcat cuvantul de onoare, dat de tine. Tu calci cu piciorul declaratia ta solemna, pentru a pune stapanire pe robii lui Allah!" [Al-Kawakib ud-Durriyah, p. 25, deasemenea vezi al-Bidayah wan-Nihayah (14/122-123)]
Curajul lui Ibn Taymiyyah l-a impresionat pe Qazaan, care a parasit Damascul nevatamat si i-a eliberat pe captivi.

Desi unele din capeteniile tatarilor se considerau musulmani, ei tineau prea putin seama de religia Islamului si de sfintenia vietii. Ibn Katheer spunea: "in timpul Jahiliyei ,oamenii obisnuiau sa ramana fideli greselilor si ignorantei nascute din propriile lor opinii si lacomii. Tatarii (mongolii) erau fideli legii mostenite de la regele lor Genghis Khan, care scrisese al-Yasiq, pentru ei. Aceasta carte contine unele reguli derivate din numeroase religii, cum ar fi iudaismul, crestinismul, si Islamul. Multe dintre aceste reguli erau derivate insa din propriile lui pareri si dorinte. Mai tarziu, aceste reguli devenira legea urmata de copiii sai, fiind preferate fata de Legea Cartii lui Allah si a Sunnei Trimisului Sau. De aceea, oricine face asa ceva, este un necredincios impotriva caruia merita a lupta, pana cand el se intoarce la poruncile lui Allah si ale Mesagerului Sau, astfel ca nici o alta lege, minora sau majora, sa fie respectata, in afara de Legea Lui."

In anul 702 Hijrah, Tatarii atacara din nou si de aceasta data ei il gasira pe Sheikhul-Islam, in randul soldatilor. Deoarece era Ramadan, Ibn Taymiyyah dadu o fatwa pentru intreruperea postului pentru soldati. Prezenta lui pe campul de batalie a avut o mare influenta in infrangerea Tatarilor si aceasta a fost ultima lupta intre tatari si musulmani, pana in ziua de azi. Shaikhul-Islam spunea: "Aceasta a fost o victorie magnifica, una cum nu mai vazusera musulmanii [in acea vreme]: edificiul impunator al regatului Tatarilor, care umilise natiunea musulmana, nu fusese niciodata invins in felul in care a fost invins la portile Damscului, in marea batalie de la Shaqaab, in cursul careia Allah revarsa asupra noastra, binecuvantarile sale, atat de multe, incat nu le putem numara, nici in mare, nici in amanunt." [Manaqib ash-Sham wa-Ahlih (Virtues of al-Sham and Its People)]


Victoria se afla in TAWHEED


Ibn Taymiyyah spunea: "Ei o fac [ii cheama pe morti] deseori, ca pe un obicei si ca o ingreunare impusa de ei insisi, pana cand un dusman din afara Shari'ei Musulmane se apropie de Damasc - ei ies implorand mortii din morminte, de la care asteapta risipirea pericolului asa cum unul dintre poeti scria: "O, tu cel care te temi de Tatari, cauta ajutor la mormantul lui Abu Umar" sau spunea "O, tu , cel care te temi de Tatari, cauta adapost la mormantul lui Abu Umar, caci el te va scapa de suferinta ta."

Eu le-am spus: " Acestia pe care voi ii invocati in ajutorul vostru, chiar daca ar lupta alaturi de voi, ei ar fi invinsi, asa cum au fost invinsi in batalia de la Uhud, caci fusese scris ca armata sa fie infranta, datorita cauzelor care au dus la infrangere si datorita Intelepciunii lui Allah, in aceasta . Astfel ca oamenii credintei si intelegerii nu au luptat atunci pentru ca nu era o lupta indreptatita de catre Allah si Trimisul Sau.
Si atunci cand rezulta raul si coruptia si absenta felului dorit de victorie, in acea lupta, nu va fi nici o rasplata, nici in aceasta lume , nici in cea vesnica, pentru cel care are cunostinta de aceasta. Totusi, pentru cei care considera ca aceasta a fost o batalie indreptatita, ei vor primi rasplata pentru intentia lor.
Abia dupa aceasta, am inceput noi sa dirijam oamenii, cu sinceritate, spre Religia lui Allah si spre a-L invoca numai pe El, si nu un Inger sau un Profet trimis de El. Mesagerul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spunea in Ziua Bataliei de la Badr, "O, Tu, Cel Viu, Cel Vesnic, nu exista alta divinitate in afara de Tine, sper spre Mila Ta , indreapta treburile mele si nu ma lasa singur cu treburile mele nici macar pentru o clipa, si nici sa depind de oricine din creatia Ta."
Astfel, abia atunci cand treburile oamenilor au fost indreptate, si ei au fost sinceri in dorinta lor de a obtine victoria asupra dusmanului lor, de la Allah, abia atunci, Tatarii au fost infranti intr-un fel in care nu mai fusesera infranti vreodata. Astfel, atunci cand Tawheed-ul lui Allah si supunerea fata de Trimisul Sau, sant recunoscute , Allah daruieste victorie Trimisului Sau si dreptcredinciosilor in viata lumeasca si in Ziua Judecatii..."[Ar-Rad ala al-Bakri]



Lupta Sheikhului Ibn Taymiyyah impotriva inovatorilor si sectelor deviante

Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah a dedicat mult din efortul sau, respingerii numeroaselor secte inovative. El i-a provocat chiar si fizic pe unii din secta eretica Sufi, cunoscuti sub numele Bataa'ihiyyah care incurajau fapte ca mersul pe taciuni aprinsi , pentru impresionarea maselor. El le-a propus ca el va calca impreuna cu ei, pe taciunia aprinsi, cu conditia ca ei sa se spele mai intai cu otet, apoi cu apa fierbinte. Refuzul lor arata prostia lor, iar Ibn Taymiyyah ii divulga astfel pe sarlatanii sectei Bataa'ihiyyah [ Majmoo al-Fatawa (11/456-457) si al-Bidayah wan-Nihayah (14/36)]. El il respinse si pe Muhiyyuddin Ibn Arabi si erezia Wahdat al-Wajood.

Ibn Hajr spunea: "Dintre calitatile uimitoare ale acestui om, ( Ibn Taymiyyah), facea parte faptul ca era cel mai puternic impotriva oamenilor inovatiilor Rawaafidah, Hululiyyah, Ittihaadiyyah, si scrierile sale cu privire la acestea sant multe si renumite, si fatwa, cu privire la ele, fara numar...Este obligatoriu pentru cineva care cauta stiinta si poseda inteligenta, sa ia in considerare cuvintele unui om, bazate pe binecunoascutele lui carti, sau din gura celor carora li s-a incredintat transmiterea acurata a cuvintelor sale - apoi sa se izoleze de tot ceea ce a fost respins si impotriva caruia a fost avertizat de catre ei, cu intentia de a da un sfat sincer, si sa-l laude pentru excelentele sale calitati si pentru corectitudinea sa in toate, asa cum este felul unui invatat. Daca nu ar fi avut alte virtuti, Shaykh Taqi ad-Deen, afara de elevul sau faimos, Shaykh Shams ad-Deen ibn al-Qayyim al-Jawziyyah, autor a numeroase lucrari, din care au beneficiat atat oponentii, cat si suporterii sai , si ar fi fost suficiente indicii pentru pozitia inalta a lui (ibn Taymiyyah). Si cum ar putea fi altfel, cand Imami Shafa'ee si altii, fara a vorbi despre Hanbalee, din vremea sa, certificau prominenta sa in stiintele Islamului..." [Ibn Hajr's endorsement of 'Radd al-Waafir']

Cu privire la respingerea oamenilor inovatiilor si a pericolului pe care il reprezinta ei pentru musulmani, Ibn Taymiyyah spunea: "Atunci cand niste oameni i-au spus Imamului Ahmad ibn Hanbal ca se simteau nelinistiti, criticand oamenii, el le raspunse: " Daca ar fi sa tac , cum ar putea deosebi, masele ignorante, adevarul de falsitate?" Aceia care introduc scrieri eretice care se opun Qur'anului si Sunnei si aceia care inventeaza in materie de adorare, este obligatoriu a fi divulgati si musulmanii trebuiesc avertizati impotriva lor - prin unanimitatea invatatilor musulmani. De fapt, atunci cand Imam Ahmad bin Hanbal fu intrebat de o persoana care postea, se ruga si obisnuia sa se retraga in moschee, pentru adorare; daca ea ii era mai draga decat o perosna care lua atitudine impotriva inovatorilor? El raspunse " Atunci cand el posteste ,se roaga si se retrage in moschee , el o face pentru propriul beneficiu. Iar atunci cand el ia atitudine impotriva inovatorilor, o face pentru beneficiul musulmanilor in general si aceasta este o virtute mai mare".

Astfel ca este clar ca opunerea deschisa impotriva inventatorilor este un bine general pentru toti musulmanii si este considerat unul dintre felurile de lupta pe calea lui Allah. Astfel, purificarea religiei lui Allah si apararea ei impotriva atacurilor lor, este o datorie colectiva - asa cum sant de parere toti invatatii. Pentru ca Allah nu a ridicat pe unii dintre oameni sa li se opuna inovatorilor, pentru ca mai apoi, religia sa sufere coruptii si deviatii. Cu adevarat, acest fel de coruptie este mai mare chiar decat coruptia rezultata din cucerirea musulmanilor de catre necredinciosi. Caci atunci cand necredinciosii cuceresc pe musulmani, ei nu le corup inimile sau religia, decat dupa catva timp. Pe cand inovatorii corup inimile de la bun inceput."[Majmoo al-Fatawa (28/231-232) Quoted from al-Istiqamah Magazine]

(va urma, inshaAllah)
 

ummraschid

Active Member
Staff member
Ibn Taymiyyah - Mujtahid


Invatatii din vremea Sheikhului Ibn Taymiyyah renuntasera la orice forma de Ijtihad si luasera, in unanimitate, o hotarare cu intentia de a inchide calea spre Ijtihad, pentru totdeauna. Ei hotarara ca toate chestiunile posibile fusesera deja ridicate si discutate, clarificate, si ca , prin urmare nu mai era nevoie de Ijtihad, pe viitor. Prin acest pas, se infiripa un nou Madhhab, potrivit caruia, trebuia urmat in mod obligatoriu unul dintre cele patru Madhhab, pentru ca Islamul cuiva sa fie valabil. In acel timp, acest concept se instaurase din ce in ce mai ferm, atat in mase, cat si intre invatatii de Fiqh. Astfel, religia Islamului in sine, deveni restrictionata inlauntrul celor patru Madhhab existente: Hanafee, Malikee, Shafa'ee si Hambalee. Aceste scoli ajunsesera sa fie considerate ca manifestari divin prescrise, ale Islamului. Toate laolalta erau presupuse a fi absolut corecte, egale si reprezentative ale adevaratului Islam, si cu toate acestea existau nenumarate diferente intre ele. De fapt, existau invatati , in acel timp care intrepretau unele Ahadith intr-un asemenea fel incat sa promoveze faptul ca Profetul, el insusi, ar fi predicat aparitia imamilor si a Madhhab-urilor lor. In consecinta, orice incercare de a trece dincolo de aceste canoane ale Madhhab-urilor era considerata erezie si oricine ar fi incercat sa nu urmeze acestor Madhhab, era considerat apostat. Acesti invatati hiper-conservativi mergeau deja atat de departe incat hotarasera ca oricine ar fi fost prins trecand de la un Madhhab la altul, sa fie pedepsit, la discretia judecatorului local. Deasemenea se daduse o lege in cadrul scolii Hanafee, prin care se interzicea casatoria intre Hanafee si Shafa'ee. Pana si cel de-a doilea stalp al Islamului, Rugaciunea, nu fusese crutata de efectele fanatismului Madhhab. Adeptii diferitelor Madhhab incepura sa refuze sa se roage in spatele unui imam reprezentand un Madhhab diferit de al lor.[Evolution of Fiqh by Bilal Philips, pg. 107]

"Factorii care au condus la Taqleed, cauzara de asemenea limitarea creativitatii activitatilor invatatilor, doar la a edita si revizui scrierile anterioare. Cartile deFiqh ale invatatilor predecesori erau condensate si se faceau rezumate din ele. Aceste rezumate erau si ele prescurtate la randul lor, pentru a le usura memorizarea, si multe dintre ele, erau puse in rime. Acest proces de condensare continua, pana cand rezumatele rezultate, devenira adevarate ghicitori pentru studenti, iar generatiile urmatoare de invatati incepura sa scrie explicatii la acele rezumate si poeme, mai apoi, comentarii ale explicatiilor si adaugiri de note explicative, comentariilor. " [Evolution of Fiqh by Dr. Bilal Philips, pg. 110]
Astfel, in vremea Shaikhului al-Islam se abandonase orice forma de Ijtihad iar Madhhab-urile de Fiqh se defineau ca intreguri independente, separate, asemanatoare sectelor. Desi Ibn Taymiyyah studiase Usool (principiile) de Fiqh Hambalee , el nu arata prejudicii in privinta unnui Madhhab particular. El explica " In viata mea, pana la acesta ora, nu am chemat niciodata pe nimeni la principiile scolii Hambalee sau ale altui Madhhab si nu sprijin acest lucru si nu-l mentionez in vorbele mele, nu mentionez decat ceea ce Salafii si invatatii Ummei au consimtit. Si le-am spus mai mult de o singura data, ii dau un ragaz celui care a discutat in contradictoriu cu mine, timp de trei ani, si daca imi aduce un singur cuvant de la invatatii primelor trei generatii, care contrazice ceea ce eu am spus, eu voi accepta. Ceea ce mentionez eu, citez de la primele trei generatii, cuvant cu cuvant, si citez Ijma lor renumita. [Majmoo al-Fatawa (3/229). Din 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-din Maqbool Ahmad]

Ibn Taymiyyah chema la o reintoarcere la starea originala a lucrurilor, astfel incat oamenii comuni sa ia cunostinta de Credinta, fara prejudicii privind invidualitatile unui Madhhab anume. El spunea: " Daca ceea ce i-a fost destinat , cade asupra unui musulman, el ar trebui sa caute un verdict de la cineva, despre care el crede ca va raspunde potrivit Shari'ei lui Allah si Trimisului Sau, din oricare Madhhab ar fi acela, si nu este obligatoriu ca fiecare musulman sa faca Taqleed (sa urmeze orbeste) o anumita persoana dintre invatati, in orice zice el, si nu este obligatoriu pentru orice musulman sa adere la Madhhabul unei persoane anume, in orice necesitati si informatii. Ci mai degraba, cuvintele oricui pot fi luate sau lasate, cu exceptia Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui .Daca cineva urmeaza un Madhhab anume, datorita incapacitatii sale de a cunoaste Shari'ah, decat prin acesta, atunci este permis pentru el. Nu este dintre cerintele fiecarei persoane, chiar daca ea este capabila sa cunoasca Shari'ah, pe alta cale, ci mai degraba, fiecare persoana ar trebui sa se teama de Allah conform abilitatilor ei, si sa caute stiinta a ceea ce a Allah si Trimisul Sau au poruncit, adica sa accepte permisul si sa renunte la intrezis. [Majmoo al-Fatawa (vol. 20)]



Ibn Taymiyyah - Scrierile sale

Cartile Sheikhului Ibn Taymiyyah acopera numeroase campuri de cunoastere. El sant izvoare nepretuite de stiinta, datorita argumentelor puternice in exprimare credintelor, explicarea principiilor si apararea caii piosilor predecesori. Cunostintele Sheikhului Ibn Taymiyyah cu privire la diferitele opinii a numerosi invatati si secte, si enumerarea marturiilor din Qur'an si Sunnah si din spusele Salafilor fac din cartile sale cea mai inalta autoritate in materie. Si in ciuda faptului ca o parte din lucrarile sale au disparut, un mare numar de lucrari sant inca existente. Unele dintre lucrarile sale, sant:
Dar Ta'aarud al-'Aql wa an-Naql ; al-lstiqaamah Iqtidaa' as-Siraat al-Mustaqeem Li Mukhaalafah As-haab al-Jaheem Naqd Maraatib al-ljmaa' as-Saarim al-Maslool 'alaa Shaatim ar-Rasool al-Jawaab as-Saheeh li man baddala Deen al-Maseeh ( un raspuns la critica Islamului de catre crestini); ar-Raad 'alaa al-Mantiqiyyeen (respind´gerea filozofilor). ar-Raad 'alaa al-'Akhnan'ee Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (respingerea credintei shiite, scris ca raspuns la Minhaj al-Karanmah of Ibn al-Mutahhir al-Hillee). Ziyarah al-Quboor (o critica la sfintenie, intermediere, credinte superstioase). an-Nuboowaat . Exista atat de multe alte scrieri incluse in Majmoo al-Fataawa, o compilatie a scrierilor sale si a verdictelor puse laolalta de Ibn Qaasim si fiul sau. Acestea includ: Qaa'idah fee Tawheed al-Uloohiyyah al-Waasitah bayna al-Haqq wa al-Khalq Qaa'idah Jaleelah fee at-Tawassul wa al-Waseelah ar-Radd al-Aqwan 'alaa maa fee Fusoos al-Hikam ar-Risaalah at-Tadmuriyyah al-'Aqeedah al-Waasitiyyah al-Wasiyyah al-Kubraa al-Hamawiyyah al-Kubraa Sharh Hadeeth an-Nuzool Kitaab al-Eemaan Amraad al-Quloob wa Shifaa' uhaa al-'Uboodiyyah al-Wasiyyah as-Sughraa al-Furqaan bayna Awliyaa' ar-Rahmaan wa Awliyaa' ash-Shaytaan al-Furqaan bayna al-Haqq wa al-Baatil Muqaddimah fee Usool at-Tafseer Tafseer Soorah al-Ikhlaas Raf' al-Malaam 'an al-A'immah al-A'laam al-Hisbah al-Amr bi al-Ma'roof wa an-Nahy 'an al-Munkar Kitaab as-Siyaasah ash-Shar'iyyah. al-Madhaalim al-Mushtarakah.

Carti traduse in limba engleza: 1. Sharah Al-Aqeedat il-Wasitiyah. Commentary by Dr. Muhammed Khalil Harras. Published by Darussalaam Publications. 2. Kitaab al-Iman (Book of Faith) - Translated by Salman Hassan al-Ani and Shadia Ahmed Tel, Iman Publishng House, Indiana. 3. Ibn Taymeeyah's Essay on the Jinn by Dr. Bilal Philips. (IIPH) 4. The Right Way. (A summarized translation of Iqtidaa As-Siraat al-Mustaqeem) by Darussalaam 5. Ibn Taymiyyah's Essay on Servitude (Al-Hidaayah Publications) 6. Prayer Behind the Innovators - Questions and Answers from the Fatwas of Ibn Taymiyyah. 7. Shaykh Muhammad Salih al-'Uthaymin's Notes on al-'Aqidah al-Wasitiyah. Translated by Shakiel Humayun (PAD Publications) 8. The Criterion between the allies of the Merciful and the allies of the devil (Idara Ihya us-Sunnah) 9. Enjoining Good and Forbidding Evil (Al- Firdous Publishing) 10. Diseases of the Hearts and Their Cures (Compiled from the Fatwawa of Ibn Taymiyah) Al-Hidaayah Publications 11. Kitaab al-Wasilah by sheikh ul-islam ibn taimeeyah (translated under the guidance of Allama Ehsan Ilaahi Zaheer) Idarah Tarjuman as-Sunnah 12. Al-Kalim al-Tayyib (The Goodly Word) By Ibn Taymiyah (translation of Authentic Duaa) 13. Al-'Ubudiyyah: Being a True Slave to Allah : Ibn Taymiyyah (Translated by Nasiruddin al-Khattab) Taha Publishers 14. Answering Those Who Altered The Religion of Jesus. (abridged version published by Umm Al-Qura, Al-Mansura, Egypt) 15. Fatwas of Muslim Women By Ibn Taymyah [Dar Al-Manarah, egypt] 16. The Nature of Fasting By Ibn Taymiyyah, Shaikhul-Islam [Darussalam Publications] 17. Ibn Taymiyyah's Letters from Prison by Muhammad al-Abdah (published by Message of Islam)


Moartea sa si Funeraliile


Ibn Taymiyyah inceta din viata , in inchisoare, in anul 728 Hijrah. Inmormantarea sa a fost una dintre acele rare inmormantari ca cea a Imamului Ahmed Ibn Hambal, care obisnuia sa spuna: Spune oamenilor inovatiilor, " Intre voi si noi, se afla inmormantarea" .
Al-Bazzar spune: "Odata ce oamenii au auzit de moartea sa, nu a mai ramas o singura persoana in Damasc, care sa fie apta sa se roage si sa doreasca , fara sa apara si sa-si ia timp pentru aceasta. Ca urmare, toate pietele din Damasc fura inchise, si toate tranzactiile oprite. Guvernatori, conducatori, invatati, juristi, iesira afara. Se spune ca nimeni nu a lipsit, in afara de trei indivizi ; ei erau binecunoscuti pentru dusmania lor pentru Ibn Taymiyyah, si de aceea, ei se ascunsera din calea multimii, temandu-se pentru vietile lor."[Al-A'lam al-'Aliyyah, p.82-83]


Un avertisment...


Multe miscari reformatoare si multi ganditori au fost influentati de Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah, si ei l-au laudat si si-au exprimat public admiratia lor. Multi si-au atribuit intelegerea lor cu privire la bazele miscarilor lor reformatoare, ideilor fondate de Ibn Taymiyyah. Si totusi ei nu pot sustine cu adevarat ca sant pe calea Shaikhului pentru ca, desi aceste miscari ,acesti ganditori, reprezinta cauze comune, cu anumite aspecte ale vietii sale si caii sale, ei difera de el, in modul fundamental de abordare a acestora.

Dawa Sheikhului Ibn Taymiyyah si eforturile sale erau focalizate spre instaurarea Tawhhed-ului si negarea adorarii altuia decat Allah. Pe cand scrierile sale extinse intr-un larg camp de subiecte, erau secundare stabilirii adorarii lui Allah.
De aceea, miscarile politice din ziua de astazi, care fac din stabilirea versiunii lor de "Stat islamic", un prim tel, considerand chemarea la stabilirea purei adorari a lui Allah , ca un obstacol, nu pot sustine niciodata a fi afiliate la calea lui Ibn Taymiyyah.

Ibn Taymiyyah a chemat la deschiderea caii de revizuire a pozitiilor diferitelor Madhhab si la posibiltatea Ijtihadului, atunci cand este nevoie. Aceasta insemnand, ca urmarea orbeasca a unui Madhhab, sa nu devina un obstacol in reintoarcerea la starea originala a chestiunilor in cauza si in urmarea celor mai apropiate de marturii. Dawa sa a tins spre reintoarcerea la intelegerea Salafilor, Musulmanii cei binecalauziti, din vremea in care Islamul era lipsit de deviatii si inovatii.
Daca un ganditor din ziua de astazi, gaseste cauze comune cu Ibn Taymiyyah, in opunerea sa impotriva prejudiciilor oarbe cu privire la Madhhab, insa apoi, doreste sa inlocuiasca aceasta prin ceva mai rau, cum ar fi cu propria sa interpretare, sau cu idei moderniste; atunci el nu poate afirma afiliere la calea Sheikhului Ibn Taymiyyah, a carei baza a fost reintoarcerea la intelegerea Salafilor.

Shaikhul-Islam a urmat calea Salafilor si in felul de abordare a capeteniilor musulmane, chiar daca acestia erau pacatosi. Atunci cand Tatarii au atacat Shaamul (Siria si vecinatatile ei), Ibn Taymiyyah a chemat pe conducatorii vremii si pe musulmani, in general, sa se ridice si sa lupte impotriva lor. Chiar daca Tatarii , declarau shahada, aparent, Ibn Taymiyyah ii considera necredinciosi, datorita aderentei lor totale la Legile lui Genghis Khan al-Yasiq, si datorita dispretului total fata de Shari'ah Islamica si sfinteniei vietii.
Daca insa cineva in ziua de astazi, face o paralela intre Tatari si unii conducatori Musulmani din vremea noastra, fara sa ia in consideratie numeroasele conditii si factori, si actioneaza intr-un mod care cauzeaza coruptie si varsare de sange, atunci o asemenea persoana actioneaza impotriva invataturii lui Ibn Taymiyyah si nu poate atribui calea sa, caii Sheikhului.

Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah a ridicat stindardul credintei si al intelegerii Ahlus-Sunnah, in timpul vietii sale, intr-o era in care inovatia, ratacirea si coruptia erau larg raspandite si aveau intaietate. Curajul sau in fata greutatilor , lupta sa pentru adevar, rabdarea sa in suferinta si conceptia sa pozitiva pana la sfarsit, contin o multime de lectii pentru cei care cauta stiinta si cheama la calea lui Allah.
Fie ca Allah sa sporeasca rasplata Sheikhului Ibn Taymiyyah si sa-l primeasca in Jannah al-Firdaus si sa faca astfel ca cei care au venit dupa el, sa beneficieze din stiinta lui. AMIN.


(sursa: As-Sunnah vol.2, qsep.com)
 
Status
Not open for further replies.
Top