Biografia Shaykh-ului ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz

Status
Not open for further replies.

Made Sarah

Servant of Allah
Staff member
Shaykh Ibn Baaz, Allaah sa aiba mila de el, s-a nascut in anul 1330 AH (1912 e.n.) intr-o familie foarte buna. A memorat intregul Qu’ran inainte de a ajunge la virsta pubertatii si a studiat impreuna cu marii invatati din tara sa natala, apoi a calatorit pentru a-si spori cunostintele in alte tari. Si-a pierdut vederea pe cind avea 19 ani, din cauza unei afectiuni.

‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz era foarte determinat atunci cind era vorba despre chestiuni legate de islam. Atunci cind unul dintre conducatorii asupritori a facut afirmatia ca in Qu’ran exista mituri, cum ar fi cel al oamenilor din pestera si al celor care l-au urmat pe Moosa, Shaykh Ibn Baaz i-a scris spunindu-i ca aceasta declaratie este egala cu apostazia si necredinta. Iar atunci cind secretarul conducatorului i-a raspuns in scris ca nu aceasta era ideea pe care dorea sa o transmita, Shaykh Ibn Baaz i-a zis ca daca este sincer ar trebui sa isi declare in mod public cainta, la fel cum proclamase deschis actul de kufr. Shaykh-ul i-a acuzat public si pe cei care respingeau Sunnah, precum si pe aceaia care adoptau bida’h si neadevarul, spulberindu-le argumentele. A scris avertizari referitoare la celebrarea neislamica a unor ‘sarbatori’, cum ar fi ‘ziua de nastere a Profetului’ sallaallahu alayhi wasallam, aniversarea zilei de Isra’, mijlocul lunii Sha’baan, precum si alte inovatii care nu se regaseau in Sunnah Profetului Muhammad sallaallahu 'alayhi wasallam.

A fost un adevarat lider, Imaam care a staruit pentru Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, precum si pentru reluarea practicilor religioase corecte. Numeroase aspecte ale Sunnei au fost readuse in practica prin intermediul sau, iar numerose inovatii au fost inlaturate din viata de zi cu zi. Nenumarate persoane au fost salvate din starea lor de nestiinta si calauzite pe drumul cel bun.

Se straduia din toate puterile sa inlature ceea ce era nociv si sa opreasca expansiunea actelor de bid’ah. A devenit cunoscut de la o visrta frageda, Allah sa aiba mila de el, iar propriul sau Shaykh, Muhammad ibn Ibraaheem (Allah sa aiba mila de el) l-a laudat pentru modalitatea critica in care a abordat si expus falsitatea nationalismului arab (Fataawa Ibn Ibraaheem, 13/148), si a sprijinit in scris denuntarea actului de bida’h reprezentat de takbeer-ul colectiv (tot in Fataawa Ibn Ibraaheem, 3/127). El insusi i-a scris Shaykh-ului sau, explicind pericolele reprezentate de reviste cum ar fi al-Musaawar, Rose el-Youssef si Aakhir Saa’ah, care erau foarte raspindite in acea vreme (Fataawa Ibn Ibraaheem, 13/119). Ar fi imposibil sa enumeram toate aspectele negative impotriva carora a militat, si nu am putea nici sa tinem o evidenta a numeroaselor scrisori si mesaje prin care ii soma pe cei indepartati de la calea cea dreapta sa intre in dialog si sa aduca dovezi prin care sa sustina practicile lor eronate.

"Oare rabinii si invatatii lor nu-i opresc de la rostirea vorbelor pacatoase si de la mincarea celor oprite? Ce mare rau savirsesc!" [Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Maa’idah - 5:63]

Obisnuia sa ii sfatuiasca pe oameni si sa ii avertizeze sa nu lucreze in domenii care sint haraam si sa nu foloseasca cistiguri materiale provenite din surse haraam.

A emis avertizari prompte in legatura cu semnele raului si efectele negative pe care le-ar putea avea unele tipuri de divertisment asupra tinerilor. El era e deplin constient de problemele si pericolele la care era expusa Ummah (comunitatea musulmana) si era ingrijorat pentru starea musulmanilor.

A fost un imaam si un mujtahid care a emis verdicte (fatwa) in legatura cu aspecte importante, dificile si spinoase. A fost si conducatorul Consiliului Islamic pentru Fiqh (Majma’ al-Fiqh al-Islami) care emite fatwa in legatura cu chestiunile contemporane. Verdictele pe care le-a dat in legatura cu divortul reprezinta indicatori ale profundei intelegeri de care a dat dovada, precum si ala abilitatii sale de a face ijtihaad. Acele fatwa emise de el se bazau pe intelegere si compasiune, fiind o binecuvintare atit pentru barbati, cit si pentru femei.

Shaykh Ibn Baaz a fost un mujaddid care a impletit cunostintele despre fiqh cu cele despre ahadeeth. Memorase multe volume de ahadeeth; stia tot ce se putea sti despre naratorii acestora. Cu ajutorul sau, textele erau citite si corectate apoi, in pofida faptului ca el era orb. Acumulase extrem de multe cunostinte, printre care se numarau si opiniile multor invatati, fara sa se fi aflat vreodata in confict cu vreunul dintre acestia. Cu foarte mult dificultate am putea gasi ceva in neregula cu vreo fatwa emisa de Shaykh Ibn Baaz: alegea calea de mijloc atunci cind era vorba despre o divergenta intre cei care se concentrau pe ahadeeth si nu dadea atentie fiqh-ului si invatatilor, si cei care se bazau pe fiqh si parerile fuqaha’, dar nu acordau importanta cuvenita hadeeth-urilor. Shaykh Ibn Baaz obisnuia sa combine avantajele din cele doua importante domenii de cunostere, fiqh si hadeeth.

Shaykh Ibn Baaz era liderul a carui opinie era acceptata de cei aflati in conflict. Invatatii angajati intr-o diputa se opreau in momentul in care Shaykh Ibn Baaz incepea sa vorbeasca – ii acceptau si ii urmau parerea. Votul lui Ibn Baaz era echivalentul a doua voturi, in timp ce ceilalti membri ai comitetului pentru emiterea de fatwa (Lajnat al-Fatwa) aveau unul singur.

Iar in ceea ce ii priveste pe oamenii simpli, multi dintre ei acceptau doar acele fatwa date de Shaykh Ibn Baaz. Atit invatatii cit si oamenii obisnuiti il acceptasera ca lider.

Nu afirma nimeni ca Shaykh-ul avea mai multe cunostinte decit al-Shaafa’i sau Ahmad ori Ibn Taymiyah, insa importanta pecare a avut-o Ibn Baaz in vremurile noastre este asemanatoare cu cea pe care au avut-o acestia la timpul respectiv.

Obisnuia sa coboare la nivelul oamenilor simpli si ii ajuta sa inteleaga anumite aspecte, nu li se adresa niciodata cu superioritate. Folosea cuvinte din vorbirea colocviala, curenta, astfel incit ei sa il inteleaga. Era ca un mujaddid in domeniul emiterii de fatwa, pentru ca verdictele sale isi aveau sursa in ceea ce ni se spune prin Qur’aan si Sunnah, iar in unele verdicte mentiona opiniile altor invatati. Verdictele lui Ibn Baaz erau bazate direct pe Qur’an si Sunnah.

Ii placea sa faca fapte bune si sa ii ajute pe ceilalti, folosea fiecare ocazie care e ivea pentru a face asta. De exemplu statea in moschee si asteptind sa inceapa rugaciunea il asculta pe cel aflat alaturi de el in timp ce recita din Qu’ran. Daca persoana respectiva gasea un cuvint mai dificil, il intreba "Stii ce inseamna acest cuvint?" apoi ii explica intelesul.

Era extrem de umil. Rareori adauga propriile sale comentarii atunci cind tinea lectii; considera ca acele lucruri spuse de autorii cartilor erau suficiente. Comentariile asupra Fath al-Baari sint in numar mic – a comentat doar acolo unde i s-a parut imperios necesar. Obisnuia sa ii mentioneze adeseori pe Sheicii de la care invatase si se ruga ca mila lui Allah sa fie asupra lor.

Obisnuia sa scrie pe cartile al caror autor era: ‘Scrisa de cel care are nevoie de mila Domnului sau, ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, fie ca Allah s ail ierte."

Un alt semn al umilintei sale era cel de a se ridica si a iesi pentru a vorbi cu femeile adunate la usa sa, pentru a le ajuta fie material, dindu-le bani, fie prin a le raspunde la intrebari etc. Odata a intrerupt o dezbatere la care luau parte mai multi mari invatati pentru a-i raspunde unei femei care sunase pentru ca avea nevoie urgenta de ajutor. Atunci cind unul dintre invatati a comentat asupra acestui aspect, Ibn Baaz a spus "Ea are nevoie de ajutor."

Daca primea o invitatie de la oameni simpli, cum ar fi cei care faceau curatenie la Universitatea Islamica, sau de la paznicii de acolo, el, din pozitia de decan al universitatii, o accepta cu bucurie. Chiar si atunici cind era ocupat se ducea la ceremoniile de casatorie la care era invitat, pentru ca participarea la nunti este Sunnah si astfel de invitatii trebuie acceptate.

Cind minca statea asezat pe podea, iar imbracamintea sa era foarte simpla. Vestimentatia sa, pantofii si bastonul pe care le purta aratau ca era un ascet si luxul acestei vieti lumesti nu prezenta nici o importanta pentru el.

Obisnuia sa isi cheltuie salariul si chiar sa imprumute bani pentru a-i ajuta pe cei care se aflau in nevoie. Odata, Shaykhul (Allaah sa aiba mila de el) a primit o scrisoare de la o femeie din Filipine, in care ea spunea : « Sotul meu era musulman. Crestinii l-au luat si l-au aruncat intr-o fintina, eu am ramas vaduva, iar copiii mei au devenit orfani de tata. Nu am pe nimeni in afara de Allah Preainaltul. Mi-am spus: ‘Cui din aceasta lume i-as putea scrie ca sa ma ajute, in afara de ajutorul pe care il primesc de la Allah? Shaykh-ului ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, deci sper ca veti putea sa ma ajutati.” Shaykh-ul, Allah sa aiba mila de el, a scris autoritatilor competente si le-a cerut sa o ajute, insa acestea i-au raspuns ca nu exista nici o clauza care sa prevada ca o vaduva sa primeasca ajutor pentru ca sotul ei fusese aruncat intr-o fintina, iar resursele financiare erau limitate. Asa ca Shaikh Ibn Baaz i-a spus celui care se ocupa de corespondenta lui "Scrie o scrisoare din partea mea catre responsabilul care se ocupa de fonduri: ‘Deduceti suma de 10.000 de riyali din salariul meu si trimiteti-i la aceasta femeie.’"

‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz era foarte pios si prezenta multa incredere. Astfel, ii erau incredintate milioane de riyali, care reprezentau zakah si alte sume de bani oferite pentru acte de caritate, pe care se straduia sa le cheltuie in modalitatile corespunzatoare.

Ibn Baaz obisnuia sa aiba multa grija de studentii lui. Atunci cind preda in al-Kharj, a cerut cazare si burse pentru ei.

Tinea cursuri si halaqahs pentru ei dupa Fajr, dupa Dhuhr, dupa ora rugaciunii ‘Asr, precum si intre Maghrib si ‘Isha’. Unii dintre studentii sai, care obisnuiau sa-i citeasca din Tafseer Ibn Katheer in intervalul dintre Maghrib si ‘Isha’ au spus ca era atit de miscat de ceea ce se citea incit incepea sa plinga, uneori lectia se prelungea cu mult, fara ca el sa isi dea seama. Imediat ce realiza acest lucru, punea capat lectiei si se duceau cu totii sa faca rugaciunea. Se angaja in discutii cu studentii sai, mai ales cind era vorba despre mostenire, luind in consideratie circumstantele fiecaruia si ajutindu-i, citeodata se deplasa cu ei si in afara orasului. Nu uita niciodata faptul ca studentii sai aveau nevoie de exercitiu fizic, cum ar fi alergarea si intrecerile de acest gen, dupa cum se mentionase in Sunnah, in ahadeeth-urile relatate de ‘Aa’ishah si Salamah ibn al-Akwa’.

Atunci cind orasul al-Dalam a fost inundat, in 1360 AH, s-a dus acolo si i-a incurajat pe oameni sa construiasca bariere in calea apelor dezlantuite. A adus curmale si cafea de la el de acasa, pentru a-i servi pe cei care munceau. Atunci cind un roi de lacuste a invadat orasul, a iesit impreuna cu alti locuitori pentru a le stirpi cu frunze de palmier.

Atunci cind i-a fost incredintata functia de administrare a Universitatii Islamice din Madeenah in 1381 AH, era o obisnuinta de-a sa verificarea salilor de curs si a studentilor. Avea grija de cei care proveneau din alte tari, oferindu-le carti si ajutindu-i sa invete limba araba. Din salariul sau se deduceau in mod constant sume prin care ii ajuta pe studentii saraci. Intr-o zi s-a constatat ca datora 400 de riyali universitatii, pentru ca i se epuizase fondul salarial, asa ca a imprumutat de la un alt Shaikh bani pentru a-i ajuta pe cei saraci.

‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz a initiat numeroase proiecte caritabile, printre care se numara construirea de moschei si institutii pentru memorarea Qu’ran-ului, pentru invatarea Sharee’ah, precum si centre islamice. Una dintre cele mai mari realizari ale sale este efortul sau de a infiinta departamente pentru chestinuni religioase in toate oficiile guvernamentale, de a organiza intilniri in cadrul carora se discuta despre religie si se emiteau verdicte (fatwa).

Avea o uimitoare abilitate de a recunosate oamenii dupa voce, oricit de multe persoane ar fi fost in jur, chair daca pe unii nu ii mai auzise de ani de zile. Isi amintea si detalii legate de fiecare, intrebindu-i despre familiile lor si despre situatia din tarile si orasele lor de origine.

‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz isi amintea de Allah Subhanu Wa Ta’ala si Il pomenea foarte des, chiar si atunci cind minca. Obisnuia sa spuna adeseori "Laa hawla wa laa quwwata illa Billaah (nu exista nici o forta sau putere in afara de Allah)," si trimitea binecuvintari asupra Profetului foarte des.

Daca cineva rostea vreo absurditate in prezenta lui, ii spunea acelei persoane "Sabbih, sabbih! (Slaveste-l pe Allah - spune Subhaan Allaah)". Deseori cadea pe ginduri si ramanea tacut, iar atunci cind asculta ceea ce spunea altcineva isi inclina capul si era atent. Avea o remarcabila capacitate de a discerne cine spune adevarul si cine minte. Ibn Baaz facea alegeri bune si atunci cind selecta oamenii pentru anumite servicii si pozitii.

Era foarte atent atunci cind emitea vreo fatwa, deseori spunea intii "Trebuie sa ne gindim" sau "Acest aspect mai necesita gindire. Voi scrie Comitetului pentru emiterea verdictelor astfel incit sa discutam aceasta chestiune cu fratii nostri." Atunci cind tinea lectii in curtea moscheii (Masjid) al-Haraam din Makkah, inconjurat de foarte multi oameni, nu ii era niciodata rusine sa recunoasca daca nu stia ceva: "Aceasta chestiune nu este clara in mintea mea."

Avea in el teama fata de Allah Subhanu Wa Ta’ala; deseori era atit de miscat incit incepea sa plinga, si atunci incheia lectia, deoarece era prea coplesit de emotie pentru a continua.

Ibn Baaz il adora pe Allah in continuu si facea eforturi pentru a-I asculta poruncile. Unul dintre cei care l-au insotit intr-o calatorie de la al-Taa’if la Riyaadh a povestit ca in jur de ora 2 dimineata Shaikh-ul le-a spus celor care calatoreau cu el: "Cred ca sintem obositi. Sa incheiem aceasta etapa a calatoriei si sa dormim." Asa ca ne-am oprit si am adormit. Unii dintre noi am facut una sau trei raka’h de rugaciune inainte de culcare. Shaykh-ul a inceput si el sa se roage. Cind restul calatorilor s-au trezit inainte de Fajr, au vazut ca el inca se ruga…

Allah l-a binecuvintat sa fie acceptat in intreaga lume. O persoana care l-a insotit intr-una din misiunile sale de da’wah a spus ca pe Ibn Baaz se afla intr-o tara din Africa Centrala a spus: "Am intilnit o femeie mai in virsta care ne-a intrebat: ‘De unde sinteti?’. Traducatorul i-a zis ca sintem din Arabia Saudita. Atunci femeia a spus: ‘Transmite-i salaam din partea mea lui Shaykh Ibn Baaz.’" Chiar si oamenii din Nepal auzisera de el – niste muncitori din Nepal veniti sa caute de lucru in Arabia Saudita au intrebat despre Shaykh Ibn Baaz.

Era foarte atent la prioritati: ii invata pe oameni despre aspecte generale, in primul rind, si abia dupa aceasta trata chestiunile mai complicate.

Se oprea din activitatea sa de a oferi raspunsuri atunci cind auzea chemarea la rugaciune a muezzin-ului. Nu uita niciodata sa faca dhikr dupa salaah, in pofida faptului ca erau atit de multi oameni in jurul sau, care ii tot puneau intrebari si ii adresau diverse cereri. Intrerupea conversatiile in care era angajat pentru a recita dhikr-ul care se spune atunci cind parasim moscheea.

A fost corect cu cele doua sotii ale sale; atunci cind veneau la el cupluri certate incerca sa faca o reconciliere. Proceda la fel si in cazul in care veneau la el persoane certate intre ele.

Avea foarte multa rabdare si era tolerant, generos (odata si-a dat abaya pe care o purta cuiva, doar pentru ca acea persoana spusese ca ii place imbracamintea Sheikhului).

Allah l-a binecuvintat cu o minte ascutita si nu a fost afectat de senilitate. A lucrat pina in ultima clipa a vietii sale, iar lectiile continuau pina cind nu se mai simtea in stare sa le tina.

A lucrat vreme de 58 de ani si nu si-a luat nici un concediu. Nu dormea mai mult de 4-5 ore din ziua de 24 de ore.
 
Status
Not open for further replies.
Top