BUCURA-TE DE VIATA

gamada27

Slave of Allah
În numele Lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Am dat întamplător peste această carte. De fapt căutam o culegere de Hadith-uri pt o soră, iar numele acestei cărţi m-a făcut să mă opresc şi să o “răsfoiesc”. M-a impresionat foarte mult modul în care este gândită, după cum însuşi autorul spune: “…Viaţa Mesagerului lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a Companionilor săi, radi Allahu anhum, precum şi unele anecdote cu unii dintre cei mai influenţi oameni ai ummei noastre sunt mai mult decât suficiente pt a învăţa din ele…”. Şi mi-am zis de ce nu? De ce să nu tragem foloase din istoria islamului, de ce să nu privim înapoi şi să încercăm să aducem puţin din spiritul şi credinţa acelor vremuri şi dacă ei au putut să fie buni musulmani şi să practice islamul aşa cum e el, fără să fie extremişti sau fundamentalişti, noi de ce nu am putea? Desigur că putem, trebuie numai să vrem…Aşa că, hai să nu ne mai lungim cu vorba . Voi traduce în fiecare luna inşha’Allah câte un capitol şi inşha’Allah să reuşim să învăţăm cu toţii cum să ne bucurăm de viaţă, cum să ne bucurăm de religia noastră pt că ea ne oferă răspunsuri la absolut toate problemele şi toate întrebările din trecut, prezent şi viitor. Trebuie doar să ştim unde să căutăm.


BUCURĂ-TE DE VIAŢĂ
De Dr. Muhammad ‘Abd Al-Rahman Al-‘Arifi
Traducerea în lb. engleza Saleem Beg


Ce vom învăţa?

Oamenii au în general tendinţa de a împărtăşi cu cei apropiaţi momentele lor de bucurie şi tristeţe. Ei sunt fericiţi atunci când sunt sănătoşi. Ei vor jubila de fericire atunci vor promova la servici, când se vor recupera după o boală, şi vor fi veseli când lumea le va zambi şi le va împlini visele. De asemenea, îi va întrista peste măsură pierderea sănătăţii, ruşinea şi pierderea bogăţiei. Ştiind toate acestea este cazul, să vedem care sunt soluţiile pt că fericirea noastră să dureze permanent şi să aibe puterea să învingă toate obstacolele. Da, în realitate viaţa tinde să fie deopotrivă dulce şi amară, şi nu putem să ne contrazicem în acest sens, dar de ce de multe ori noi ne concentrăm mai mult asupra problemelor noastre şi cedăm, rezultatul fiind o depresie care durează la nesfârşit? De ce acolo unde o oră ar fi suficient să rezolvăm o problemă, noi petrecem multe ore în doliu? De ce?
Mi-am dat seama că durerea(amărăciunea) şi frica intră în inimile noastre fără a cere permisiunea, dar pt fiecare uşă de tristeţe care se deschide exista o mie de moduri de a o închide, şi asta este ceea ce ne propunem să facem aici. Permiteţi-mi să vă aduc în atenţie următoarea problemă: Cât de des vedem oameni care sunt iubiţi de toată lumea? Mulţi vor să-i întâlnescă şi să stea în compania lor, dar tu…TU nu vrei sa fi unul din ei? De ce să continui să fii uimit de asemenea oameni? De ce nu încerci să fii uimit de tine însuţi? Aici vom învăţa cum să fim minunaţi. De ce atunci când vărul tău vorbeşte într-o adunare, toată lumea e numai ochi şi urechi? De ce sunt ei atât de uimiţi de modul lui de a vorbi? Şi ce de atunci când tu vorbeşti, ei nu sunt atenţi şi vorbesc între ei? De ce fac asta? Poate tu eşti mai bine informat, mai bine calificat şi posezi un statut superior lui. Atunci de ce el a atras toată atenţia publicului, iar tu nu?
De ce un tată este atât de iubit de copii lui, care ar face orice pt el şi ar merge oriunde cu el, în timp ce al tată se roagă de copii lui să-l însoţească în timp ce ei găsesc tot felul se scuze ca să nu o facă? Oare nu sunt ambii părinţi? Atunci care este diferenţa? Aici vom învăţa cum să ne bucurăm de viaţă, să cunoaştem numeroase tehnici de a atrage oamenii, de ai influenţa, de a trăi cu defectele lor, vom învăţa cum să ne comportăm cu acei oameni care sunt lipsiţi de bunele maniere, şi mult, mult mai mult.
Aşa că, bine aţi venit!

Un cuvânt...

Succesul nu înseamnă să descoperi ceea ce place celorlalţi, ci să dobândeşti şi să practici acele abilităţi care te vor ajuta să le câştigi dragostea.


De ce avem nevoie de abilităţi?

O dată am mers într-un oraş pt a ţine o lecţie, după care a venit la mine un profesor din afara oraşului respectiv şi mi-a spus: “ Sper că puteţi să ne ajutaţi să finanţăm câţiva studenţi.”
Am spus, “Ciudat! Dar nu există şcoli de stat, şi nu cumva sunt ele gratuite?”
El mi-a spus, “Într-adevăr sunt, dar noi dorim să le finanţăm studiile universitare.”
Am spus atunci, “ Ei bine, universităţile sunt şi ele de asemenea finanţate de stat. Ele oferind burse de studiu.”
Mi-a spus, “ Permite-mi să-ţi explic….”
“Chiar te rog”, i-am spus.
A spus atunci, “ Elevii noştri absolv liceul în proporţie de 99%. Ei sunt atât de inteligenţi încât dacă inteligenţa lor ar fi împărţită întregii ummah, ar fi de ajuns! Dar când un elev ar trebui să călătorească în afara oraşului pt a studia Medicina, Inginerie, Legea Islamică, sau orice altceva, tatăl lui îl opreşte spunându-i, ‘ Ceea ce ai învăţat e suficient! Acum, rămâi alături de mine şi fii cioban!’”
Am ţipat fără să-mi dau seama, “Cioban?!”
“ Da, cioban!” mi-a răspuns.
Şi cu siguranţă, un băiat sărac rămâne alături de tatăl său şi devine cioban, iar toate abilităţile lui vor fi irosite. Şi odată cu trecerea anilor el va rămâne cioban. Apoi se va căsători şi va avea copii pe care îi va trata la fel cum a fost tratat şi el de tatăl lui. Şi atunci, toţi copii lui vor deveni ciobani asemena lui!
L-am întrebat, “ Şi care ar fi soluţia?”
El a spus, “ Soluţia ar fi să-l convingi pe tatăl său angajeze pe cineva ca cioban pt câteva sute de riyali, pe care îi vom da noi, şi să-i permită fiului său să profite din plin de abilităţile şi talentele lui. Desigur, vom avea în continuare grijă de fiul său până când acesta va absolvi.”
Profesorul dădu dezaprobator din cap şi zise, “ Este de neconceput ca asemenea abilităţi şi talente să fie irosite când pot profita din plin de ele.”
M-am gândit la ceea ce a spus şi am realizat că nu putem ajunge în vârf dacă nu profităm de abilităţile pe care le avem şi le învăţăm pe cele pe care nu le avem. Da, pot provoca pe oricine să găsească o persoană de succes în orice domeniu; sau care să aibe succes în viaţa de familie, ca de exemplu un tată care e dedicat copiilor săi, sau o soţie devotată soţului său; sau o persoană care are succes în societate, cum ar fi de ex o persoană care se poartă extraordinar cu vecinii săi sau cu colegii – şi asta înseamnă o persoana care are într-adevar succes, nu una care reuşeşte urcându-se pe umerii altora!- Provoc pe oricine să-mi găsească o astfel de persoană. Unii oameni pot pune în practică aceste abilităţi în mod instinctiv, în timp ce alţii vor trebui să le înveţe pt a avea succes, şi aceştia din urmă sunt tipul de oameni de excepţie a caror vieţi ne-ar face plăcere să le studiem şi a căror metode am încerca să le urmărim şi să le punem în practică pt a ne da seama de unde vine succesul lor, şi să aflăm dacă putem sau nu să urmăm şi noi calea pe care ei au urmat-o pt a obţine succesul dorit.
Cu ceva timp în urmă, am ascultat un interviu dat de unul dintre cei mai influenţi oameni din lume, Shaykh Sulayman al-Rajihi, şi am descoperit că el este un munte de termeni, maniere şi idei. Acest om are o avere inestimabilă, a construit sute de moschei, şi a sponsorizat mii de orfani. Este un om de real success. În acest interviu ne-a povestit despre umilile sale origini, de unde a *!*!*!*!it acum cincizeci de ani când era un om obişnuit care avea bani cât să mănânce în ziua respectivă, şi câteodată nici măcar atât. Ne-a spus că uneori făcea curat în casele oamenilor pt a se hrani şi continua să lucreze noaptea la o casă de schimb valutar. Ne-a povestit cum un om care era la poalele unui munte, a reuşit să urce până când a ajuns în vârf. M-am gândit la abilităţile şi talentele sale şi am realizat că mulţi dintre noi le avem şi putem fi asemenea lui, dacă Allah ne ajută. Dacă unul dintre noi învaţă aceste abilităţi, le exersează, perseverează şi rămâne statornic, atunci da, cu siguranţă va fi asemenea lui.
Unul poate descoperi că are aceste abilităţi, datorită unui profesor sau unui coleg de serviciu, sau printr-un frate, aşa cum puţini mai sunt! Oricum ar fi, aceste abilităţi ar putea rămâne nedescoperite până când personalitatea sa devine veche asemenea celorlate, şi uite aşa noi pierdeam încă un lider, un lector sau un învăţat, sau probabil un soţ extraordinar, sau un tată devotat. Aici vom menţiona câteva abilităţi pe care mi-ar face plăcere să le reamintesc celor care le posedă, sau să le predau celor care doresc să le înveţe. Deci vin-o mai aproape!

Un gând...

Când urci pe un munte, uită-te în sus şi nu privi la stâncile care te înconjoară. Asigură-te de fiecare pas pe care îl faci, şi ai grijă să nu sari în cazul în care păşeşti greşit.


Va urma inşha’Allah
 

ManarGamada27

New Member
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător




Perfecţionează-te




Stai lângă un om care are douăzeci de ani şi observi că are un stil caracteristic, o anumită logică şi mod de gândire. Apoi mai stai împreună cu el când are treizeci şi observi că nu s-a schimbat nimic la el şi că nu a progresat deloc. Acum, stai lângă alţi oameni şi observi că ei chiar au profitat de viaţa lor. Descoperi că ei zilnic şi-au îmbunătăţit caracterul. De fapt, oră de oră ei îşi îmbunătăşesc viaţa religioasă sau socială. Dacă vrei să te gândeşti la oamenii care se perfecţionează zilnic, gândeşte-te la următorul lucru: Puteţi vedea oameni cărora le place să se uite la televizor şi prin aceasta îşi îmbunătăţesc cultura generală, iar nivelul lor de dezvoltare intelectuală creşte. Ei sunt cei care profită din plin uitându-se la acele programe care vorbesc despre experienţele celorlalţi, din care învaţă caracteristicile unui discurs şi de unde îşi îmbunătăţesc vocabularul, capacitatea de înţelegere, capacităţile de orator şi perseverenţa. Apoi îi vedem pe cei care nu ratează nici o poveste de dragoste, sau un film horror, sau un film care prezintă fantezii care nu au nici o legatură cu realitatea. Observaţi deci diferenţa dintre cei doi după cinci sau zece ani. Care dintre ei va progresa şiîşi va dezvolta abilităţile deînţelegere ainformatiei, îşi va îmbogăţi cultura genereală, va avea puterea de ai convinge pe alţii, sau va avea puterea să iasă cu bine din anumite situaţii? Fără doar şi poate răspunsul este prima persoană! Vei putea observa că manierele comportamentale ale primei persoane sunt complet diferite. Atunci când poartă o discuţie în contradictoriu, el aduce argumente viabile, dovezi şi fapte, în timp ce, cel de-al doilea nu poate decât să citeze vorbele actorilor şi cântăreţilor, atât de mult încât o asemenea persoană a zis o data în timpul unei discuţii, “ Allah spune: “ Luptă, robul meu, şi eu voi lupta cu tine!” “


Iar noi a trebuit să-i spunem că acesta nu este un verset din Qur’an. Atitudinea sa s-a schimbat şi el a rămas tăcut. Apoi m-am gândit la ceea ce a spus şi mi-a venit în minte că probabil a folosit un dialect egiptean care i s-a imprimat în memorie după ce a vizionat un film serial!


Haideţi să privim totul din alt unghi – acela al cititorilor de reviste şi ziare. Câţi oameni sunt interesaţi de cititul informaţiilor utile din ziare, informaţii care îi ajută să-şi dezvolte personalitatea, să-şi îmbunătăţească abilităţile sau să-şi îmbunătăţească cultura generală?Cu toate acestea, câţi sunt aceia care nu citesc altceva decât rubricile de sport şi divertisment? Este adevărat că multe ziare măresc numărul paginilor destinate sportului şi divertismentului în detrimentul celorlalte categorii pt a face faţă concurenţei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre modul cum ne petrecem timpul. Aşadar, dacă vrei să fii un cap în loc de o coadă, atunci exersează-ţi abilităţile, indiferent de natura lor. ‘Abdullah a fost o persoană energică dar anumite abilităţi erau mai puţin dezvoltate decât altele. Într-o zi, a plecat de acasă spre moschee pt a se ruga Dhur. Respectul pt religia sa, cât şi devoţiunea sa l-au împins să meargă la rugăciune. Mergea repede pt a ajunge la moschee înainte să se strige Iqamah. În drumul său, a trecut pe lânga un curmal în vârful căruia se afla un bărbat în uniformă, care lucra.‘Abdullah surprins îşi spuse în sinea sa, “ Cine este acest om căruia nu îi pasă de rugăciune! Parcă nici nu a auzit Adhanul, sau nu îi pasă că urmează să se strige Iqamah!” Atunci a strigat la el supărat, “Coboară şi mergi la rugăciune!” Omul răspunse sec, “ OK, OK….” Apoi spune, “ Grăbeşte-te la rugăciune, măgarule!” Omul ţipă, “ Mă faci pe mine măgar?!” Luă o creangă şi coborî cu gândul să-l lovească cu ea. ‘Abdullah şi-a ascuns faţa în eşarfa sa pt ca omul să nu îl recunoască şi porni spre moschee. Omul coborî furios din copac, merse acasă, se rugă şi se odihni o vreme. Apoi se întoarse să termine ce a început. Când strigă la Asr, ‘Abdullah porni din nou spre moschee. În drumul său trecu pe lângă acelaşi copac şi observă acelaşi om care lucra în el. Hotărî să schimbe modul de abordare spunându-i, “ Asalamu 3alaikum! Ce mai faci?” Omul îi răspunse, “ Alhamdulillah! Sunt bine!” El spuse, “Dă-mi câteva veşti bune. Cum o să fie recolta anul acesta?” Omul spuse: „ Alhamdulillah.” ‘Abdullah a spus: “ Allah să te ajute să ai o recoltă bogată, să-ţi uşureze viaţa, şi să nu te priveze de răsplata muncii tale!” Omul simţi o imensă bucurie la auzul rugii şi spuse amen când s-a terminat. ‘Abdullah i-a spus apoi: “ Se pare că ai fost atât de preocupat de munca ta încât probabil nu ţi-ai dat seama că a strigat Adhanul pt salat Asr. Adhanul s-a strigat iar acum urmează să strige şi Iqamah. Poate ar trebui să cobori, să te odihneşti un pic şi apoi să te pregăteşti pt rugăciune. După aceea te poţi apuca din nou de muncă. Fie ca Allah să îţi dea sănătate.” Omul spuse:” Inşha’Allah…. Inşha’Allah….” Şi începu să coboare încet. Apoi se întoarse către ‘Abdullah, îi strânse călduros mâna, spunându-i: “ Vreau să-ţi mulţumesc pt manierele tale. Cât despre cel care a trecut pe lângă mine la Dhur, aş vrea să-l întâlnesc şi să îi arăt eu lui cine e adevăratul măgar!”




Rezultatul...




Aşa cum tu îi tratezi pe ceilalţi aşa şi ei te vor trata pe tine.




Nu plânge pt laptele vărsat





Unii oameni cred că prima impresie pe care şi-au făcut-o alţii despre ei nu poate fi schimbată. Ei se resemnează acestei idei, la fel cum alţii se resemnează ideei că nu işi pot schimba culoarea pielii sau înălţimea.


Pe de altă parte, o persoană inteligentă crede că a schimba caracterul unei persoane poate fi mai uşor decât schimbatul hainelor aceleaşi persoane. Caracterul nostrum nu este asemenea laptelui pe care dacă l-ai vărsat nu îl mai poţi recupera. Mai degrabă, îl putem permanent controla şi desigurexistă anumite metode prin care îl putem schimba, aşa cum de asemenea ne putem schimba modul de gândire!


Ibn Hazm a menşionat în lucrarea sa Tawq al-Hamamah o poveste a unui faimos om de afaceri spaniol: Acesta se afla într-o competiţie alături de alţi patru oameni de afaceri, iar în urma acestei competiţii ceilalţi au ajuns să nu îl simpatizeze. Acest lucru determinându-i să îl enerveze. Într-o dimineaţă, el a plecat de acasa spre servici, purtând un tricou şi un turban alb. Unul dintre cei patru oameni de afaceri s-a întâlnit cu el pe drum. S-a uitat la turbanul său şi a spus “ Ce frumos este turbanul tău cel galben!” La care omul de afaceri a spus “ Eşti orb? Turbanul meu este alb!” Celălalt i-a spus “ Nu, este galben! Este galben, dar îţi stă foarte bine.” Omul de afaceri plecă şi nu merse mult că îl întâlni pe cel de-al doilea din cei patru. S-au salutat, apoi uitându-se la turbanul său acesta din urmă îi spune “ Arăţi foarte bine azi! Hainele tale sunt foarte frumoase! În special turbanul tău verde!” Omul de afaceri îi spuse “ De fapt, turbanul meu este alb.” “ Nu, este verde” insistă celălalt. “ Este alb! Pleacă de lângă mine!” spuse omul şi îşi continua călătoria, vorbind singur, şi uitându-se în vitrinele magazinelor la turbanul său ca să se asigure că este într-adevăr alb. Ajuns în faţa magazinului său descuie uşa şi dădu să intre. În acel moment, apăru şi al treilea din cei patru concurenţi şi îi spuse “ Ce dimineaţă frumoasă! Ş ice haine frumoase ai! Iar turbanul tău albastru nu face decât să completeze această ţinută depasebită!” Omul de afaceri se uită dezorientat la turbanul său, îşi dădu ochii peste cap şi spuse “ Dragă frate! Turbanul meu este alb!” “ Nu, este albastru. Dar ceea ce este important este că îţi stă foarte bine cu el, aşa că nu îţi face griji!” îi spuse înainte să plece, în timp ce omul de afaceri striga după el “ Turbanul meu este alb!” şi se mai uită o dată în vitrine magazinului său ca să se asigure că nu greşeşte. Stătu un timp în magazin, dar nu işi putu lua ochii de la turban. Între timp, cel de-al patrulea concurrent veni şi-I spuse “ Salutări! MashaAllah! De unde ai cumpărat acest turban roşu?” Omul de afaceri strigă “ Turbanul meu e albastru!” Apoi continuă “ NU, e roşu.” Apoi “ NU, e verde! De fapt, NU e alb! NU, e albastru, sau negru!” Şi deodată începu să râdă zgomotos, apoi să ţipe, apoi să plângă, apoi începu să sară! Ibn Hazm a spus “ După aceea l-am văzut pe străzile Spaniei. Înnebunise, iar copii aruncau cu pietre în el.” Dacă aceşti patru oameni, folosindu-şi abilităţile, au putut să schimbe nu doar caracterul ci şi mintea acestui om, atunci cum rămâne cu încercările şi abilităţile pe care orice om le care şi care unul le poate pune în practică pt a deveni mai apropiat de Allah? Pune în practică orice abilităţi vei descoperi că ai şi vei fi fericit.


Dacă îmi spui “ Nu pot.”


Eu îţi spun “ Măcar încearcă!”


Dacă îmi spui “ Nu stiu cum.”


Eu îţi spun “ Ba da, ştii!”


Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus “ Ştiinţa o dobândeşti numai învăţând, blândeţea o dobândeşti numai perseverând.”


Un punct de vedere...




Erou este cel care merge dincolo de ceea ce ştie să facă, încercând să-şi îmbunătăţească abilităţile, până când devine capabil să se schimbe în bine, şi poate chiar să schimbe pe alţii.




Va urma inşha’Allah
 

ManarGamada27

New Member
În numele lui Allah, Cel Milostiv Îndurător


Fii unic


De ce unii oameni îşi încheie discuţiile prin ceartă, în timp ce alţii pot discuta acelaşi subiect şi încheia într-un mod amiabil? Totul ţine de abilităţile fiecăruia de a purta o converaţie. De ce atunci când doua persoane poartă aceeaşi predică folosind aceleaşi cuvinte, găseşti printre publicul primei persoane pe unii care cască sau dorm, pe alţii care se joacă cu misbaha, în timp ce alţii se mişcau în continuu, în timp ce publicul celuilalt ascultă cu atâta atenţie predica, încât abia dacă clipesc şi sunt numai ochi şi urechi la ceea ce se vorbeşte? Răspunsul ţine de calităţile de orator ale fiecăruia.

De ce atunci când cutare şi cutare vorbeşte într-o adunare, oamenii îi ascultă cu atenţie, în timp ce alţii vorbesc, ei încep să vorbească între ei şi să-şi trimită sms-uri? Totul ţine de abilităţile de comunicare ale fiecăruia.

De ce atunci când un anume profesor se plimbă pe coridorul unei şcoli, toţi elevii se adună în jurul său? Unii îi strâng mâna, în timp ce alţii îi cer sfaturi, iar alţii i se plâng de anumite probleme; dacă ar fi stat la birou şi le-ar fi permis studenţilor să intre, locul ar fi neâncăpător şi toţi ar dori să stea alături de el. Cu toate acestea, un alt profesor merge pe coridor singurşi părăseşte şcoala tot singur, şi ajunge la moschee la fel de singur. Nici un student nu se apropie de el ca să-i strângă mâna, sau să I se plângă cu vreo problemă. Dacă ar fi să-şi lase biroul deschis de dimineaţă şi până seara, acesta ar rămâne tot gol deoarece nimeni nu pare să caute compania sa.

De ce?

Totul are legătură cu abilităţile interpersonale.

O persoană intră la o întrunire şi toată lumea îi zâmbeşte şi se bucură să îl vadă; toţi vor să stea lângă el. Cu toate acestea, o altă persoană intră şi primeşte strângeri reci de mână, fie din politeţe fie din bunătate. Apoi caută un loc unde să se aşeze dar nu găseşte nici o persoană care să-i ofere un loc sau să-l cheme să stea lângă el.

De ce?

Totul ţine de tehnicile de atracţie şi influenţare a celorlalţi.

De ce un tată intră acasă şi copii îl întâmpină cu un zâmbet plin de veselie, în timp ce altul intră acasă şi copii par nici să nu-i simtă prezenţa? Totul stă în abilităţile de comunicare cu copii. Poţi să spui acelaşi lucru şi despre moschee, nuntă şi aşa mai departe.

Oamenii diferă între ei prin diferitele calificări, studii, abilităţi interpersonale, şi, după modul în care sunt trataţi de către ceilalţi. Influenţând oamenii şi câştigându-le dragostea este mult mai uşor decât v-aţi imagina. Şi nu exagerez atunci când fac această afirmaţie, din moment ce am pus în practică aceste abilităţi în diferite ocazii, când am descoperit cât de uşor este să obţii inima oamenilor, dacă luăm în serios aceste abilităţi şi ne perfecţionăm în ele. Oamenii sunt afectaţi de felul în care îi tratezi fie că îţi dai seama fie că nu. Timp de treisprezece ani, am fost Imam la un colegiu militar. În drumul meu spre moschee, treceam pe lângă o poartă păzită de un soldat. Când treceam pe lângă el, întotdeauna îi zâmbeam şi îi făceam semn cu mâna salutându-l. După Salah, mă urcam în maşină şi mă întorceam acasă. De obicei, în timp ce conduceam rugăciunea la moschee, primeam multe apeluri şi mesaje pe mobil. Când treceam pe lângă poartă, la întoarcerea de la Salah, cu ce eram eu preocupat??? Cu cititul mesajelor desigur, încât uitam să-i mai zâmbesc.

Până când, într-o zi, am rămas surprins când m-a oprit şi mi-a spus “ Dragă Shaykh, eşti cumva supărat pe mine?”

“De ce să fiu?” l-am întrebat.

Mi-a spus “ Atunci când intraţi am observant că îmi zâmbiţi şi păreţi foarte fericit. Dar când plecaţi, nici nu îmi zâmbiţi şi nici nu păreţi fericit.”

Omul părea foarte sincer, aşa că începu să jure cât de mult mă admira şi mă respecta, şi cât de fericit era atunci când mă vedea. Mi-am cerut scuze şi i-am explicat care era motivul pt care mă comportasem aşa.

Apoi am realizat că obişnuindu-ne cu anumite abilităţi, ele devin o parte din noi, iar cei din jurul nostru vor observa cu siguranţă atunci când nu le mai practicăm.


Educare...


Nu câştiga sănătate şi pierde oameni, ci mai degrabă a câştiga oameni este un mod de a câştiga sănătate.


Cine este cel mai iubit pt tine?

Vei deveni un expert în folosirea abilităţilor atunci când îi vei trata pe oameni în aşa fel încât cel care discută cu tine va crede că el este pt tine cel mai iubit dintre toţi. De exemplu, ar trebui să o tratezi pe mama ta atât de bine încât ea să înceapă să creadă că nu ai mai tratat pe nimeni aşa în afară de ea. Poţi spune acelaşi lucru despre modul în care îţi tratezi tatăl, soţia, copii şi colegii. De fapt, poţi spune acelaşi lucru şi despre cineva pe care l-ai întâlnit o singură dată, ca de exemplu un vânzător sau un şofer de taxi. Îi poţi face pe toţi aceşti oameni să zică despre tine că eşti cel mai iubit pt ei, doar dacă reuşeşti să-i faci să simtă că ei sunt cei mai iubiţi pt tine! Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, era un expert.

Oricine citeşte despre viaţa Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, va găsi că el discuta cu oricine în cel mai bun mod, folosind cele mai bune maniere. Pe orice întâlnea, el devenea foarte primitor şi vesel, în aşa fel încât acea persoană credea că este cea mai iubită pt el, iar el, salla Allahu aleihi wa salam, devenea cel mai iubit pt acea persoană.

The shrewdest of the Arabs erau patru, iar ‘Amr bin al-‘Aas era considerat unul dintre ei datorită înţelepciunii sale, isteţimii şi inteligenţei de care dădea dovadă. Când ‘Amr a îmbrăţişat Islamul, era conducătorul poporului său, şi ori de câte ori îl întâlnea pe Profet, salla Allahu aleihi wa salam, întotdeauna îl găsea primitor şi vesel. Oricând intra la o adunare unde stătea şi Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, acesta era primit cu căldură. Când Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, îl chema acesta folosea cele mai frumoase nume care îi erau cele mai dragi lui. Datorită modului extraordinar în care era tratat, ajunsese să creadă că el este cel mai iubit dintre toţi de către Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam.

Într-o zi, a decis să confirme ceea ce simţea, aşa că s-a apropiat de Profet, salla Allahu aleihi wa salam, şi s-a aşezat lângă el.

I-a spus: “ O Mesager al Lui Allah, cine este cel mai iubit pt tine?”

El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “A’ishah.”

‘Amr a spus: “Nu. Mă refer dintre bărbaţi, o Mesager al Lui Allah. Nu mă refeream la cineva din familia ta.”

El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Tatăl ei.”

‘Amr a spus: “Şi apoi?”

El,salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “Umar bin al-Khattab.”

‘Amr a spus “Şi apoi?”

Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a început să-i enumere spunând: “ cutare şi cutare şi cutare....” în ordinea în care ei au îmbrăţişat islamul şi în funcţie de sacrificiul pe care l-au făcut. then began to mention a number

‘Amr a spus apoi “Am rămas tăcut, de frică să nu mă numească pe mine ultimul!”

Fiţi atenţi cum Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a reuşit să captureze inima lui ‘Amr exercitându-şiremarcabilele sale abilităţi. De fapt, Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, îi enumera în funcţie de meritele fiecăruia. Uneori, lăsa ceea ce făcea pt a avea grijă de nevoile altora, doar ca să-i facă să simtă că sunt iubiţi şi că au un loc special în inima sa.

Atunci când influenţa Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, s-a extins după cuceririle sale, iar Islamul s-a răspândit foarte mult, el, salla Allahu aleihi wa salam, a început să trimită predicatori diferitelor triburi pt a îi chema pe oameni la Islam. Uneori a trebuit să trimită chiar şi soldaţi.

‘Adi bin Hatim al-Ta’i era un rege şi era fiul unui rege. Atunci când Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a trimis o armată tribului Tai’, ‘Adi a fugit şi s-a refugiat în Siria. Când armata de Musulmani a ajuns în Tai’ au gasit că era uşor de înfrânt deaorece nu avea nici rege şi nici o armată organizată. Musulmanii îi tratau întotdeauna blând pe cei cu care erau în război, respectându-le starea emoţională chiar şi pe câmpul de luptă.

Scopul luptei era să-i împiedice pe oamenii lui Adi să pornească o luptă împotriva musulmanilor şi pt a le arăta puterea musulmanilor.

Musulmanii au capturat câţiva oameni din tribul lui Adi, printre care era şi sora sa. Apoi au dus prizonierii în faţa Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, în Medina informându-l în acelaşi timp şi de fuga lui Adi în Siria. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a fost surprins, gândindu-se cum de a putut el fugi de adevărata religie? Cum de a putut el să-şi lase oamenii? Sub nici o formă Adi nu putea fi contact de musulmani.

Nici lui‘Adi nu îi făcea mare plăcere şederea în Siria şi era pregătit să se întoarcă pe pământurile Arabe. Apoi nu a avut altă alternativă decât să meargă în Medina, să se întâlnească cu Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, şi să încheie un fel de înţelegere cu acesta.( Se spune că sora lui a mers în Siria ca să-l aducă.)

‘Adi însuşi povesteşte: “ Nici un arab nu l-a urât pe Profet, salla Allahu aleihi wa salam, mai mult decât mine. Eram Creştin şi rege peste poporul meu. Când am auzit despre Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, l-am dispreţuit şi mi-am lăsat poporul pt a merge la Cezar al Romei. Dar nici acolo nu mi-a plăcut. Deci, m-am gândit că dacă merg l-a acest om şi se dovedeşte a fi un mincinos, atunci nu v-a putea să-mi facă nici un rău, iar dacă spune adevărul, atunci voi şti. Aşa că am decis să merg....”

“ Când am ajuns în Medina, oamenii au început să spună “ Acesta este ‘Adi bin Hatim! Acesta este ‘Adi bin Hatim!” Mi-am continuat drumul până când l-am întâlnit pe Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, care mi-a spus: ‘‘Adi binHatim?’Eu am spus: ‘Adi bin Hatim’.”

Profetul, salla Allahu aleihi wa salm, s-a bucurat foarte mult de sosirea sa urându-i bun venit, cu toate că ‘Adi înainte de aceasta a luptat împotriva musulmanilor, a fugit în timpul luptei, a dispreţuit Islamul şi a căutat refugiu printre Creştini. În pofida acestor lucruri, Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, l-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, l-a luat de mînă şi l-a poftit în casă.

‘Adi a mers alături de Profet, salla Allahu aleihi wa salam, el considerându-se egalul său, de vreme ce Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, era conducătorul Medinei şi a împrejurimilor în timp ce ‘Adi conducea peste munţii Ta’i şi împrejurimi. Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, urma o religie divină – Islamul, aşa cum şi ‘Adi urma o religie divină – cea Creştină. Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, avea o scriptură relevată – Qur’anul, tot aşa şi ‘Adi avea o scriptură revelată – Evanghelia. ‘Adi s-a gândit că posibil singura diferenţă dintre ei este din punct de vedere militar.

În timp ce mergeau, s-au întâmplat trei lucruri.În timp ce mergeau, o femeia a venit şi a început să strige: „ O Mesager al Lui Allah! Am nevoie de ajutorul tău!”. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a lăsat mâna lui ‘Adi şi a mers să asculte ce avea de spus femeia. ‘Adi bin Hatim – care întâlnise mulţi regi şi lideri până atunci – în timp ce privea, în mintea sa a început să facă comparaşie între comportamentul Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, şi cel al celorlalţi conducători pe care i-a întâlnit. S-a gândit preţ de o secundă, că acest comportament e mai degrabă al unui Profet decât al unui lider! Când nevoile femeii au fost îndeplinite, Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, s-a întors la ‘Adişi împreună şi-au continuat drumul, până când, un bărbat a venit la Profet, salla Allahu aleihi wa salam. Ce a spus el? El a spus : “ O Mesager al Lui Allah! Sunt foarte bogat şi caut pe cineva sărac cu care să împart această bogăţie.” Apoi a continuat “ Am cules recolta şi am fructe în plus. Ce să fac cu ele?” Dacă ‘Adi ar fi auzit aceste cuvinte din gura bărbatului, s-ar fi gândit că musulmanii sunt înstăriţi. În locul acestor cuvinte, bărbatul a spus: “ O Mesager al Lui Allah! Mă plâng la tine de foame şi sărăcie.” Omul nu găsea nimic cu care să potolească foamea sa şi a copiilor săi, iar Musulmanii din jurul său erau la fel de săraci sau abia îşi puteau procura minimul de hrană, deci nu îl puteau ajuta.

‘Adi l-a auzit pe bărbat când a pus această întrebare Profetului, salla Allahu aleihi wa salam.

Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, i-a răspus apoi bărbatul a plecat.

În timp ce-şi continuau drumul, încă un bărbat a venit la Profet, salla Allahu aleihi wa salam, spunând: “ O Mesager al Lui Allah! Mă plâng la tine din cauza hoţilor!” Adică: “ O Mesager Al Lui Allah! Avem numeroşi duşmani care ne înconjoară, şi din acest motiv nu putem părăsi în siguranţă oraşul.” Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, i-a răspuns în câteva cuvinte şi şi-au continuat drumul.

‘Adia început să se gândească la ceea ce văzuse. El însuşi era apreciat de oamenii săi, şi totuşi nu avea nici un inamic care abia aştepta să-l atace.

Atunci de ce atât de mulţi oameni slabi şi săraci acceptau această religie?

Au ajuns acasă la Profet, salla Allahu aleihi wa salam, şi au intrat. Înăuntru nu era decât un scaun, aşa că Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, l-a poftit pe ‘Adi, în semn de respect, să ia loc spunându-i: “ Poftim acest scaun şi asează-te pe el.” ‘Adi i-a dat scaunul înapoi spunându-i: “ Mai degrabă, tu ar trebui să te aşezi pe el.” Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, i-a spus: “ Mai degrabă, tu ar trebui să te aşezi pe el.” ‘Adi făcu întocmai.

Apoi Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a început să dărâme toate barierele care stăteau între ‘Adi şi Islam.

A spus, “O ‘Adi, aceptă Islamul şi vei fi în siguranţă.”

‘Adi a spus, “Am deja o religie.”

Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, i-a spus: “Ştiu despre religia ta mai mult decât tine.”

“Ştii despre religia mea mai mult decât mine?”a întrebat el.

“Da!Nu eşti din Rukusiyya?” îi spune Profetul, salla Allahu aleihi wa salam.

Rukusiyya era o ramură Creştinilor cu elementede Zoarastianism. Datorită abilităţilor sale de convingere, Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, nu l-a întrebat “Eşti Creştin?” Mai degrabă, a ocolit această întrebare directă menţionând ceva mai particular decât atât şi anume apartenenţa sa la subsecta Crestină din care acesta făcea parte.

Asemenea ca în cazul în care unul dintre voi merge să se întâlnească cu cineva care locuieşte într-o ţară din Europa, iar acest om îţi spune: „ De ce nu devii Creştin?” Iar tu îi spui:” Am deja o religie.” El nu te întreabă: „ Eşti Musulman?” sau „ Eşti Sunni?”. Mai degrabă îţi spune „ Eşti Shafi’i sau eşti Hanbali?” Când îţi pune această întrebare îţi dai seama că acel om ştie foarte multe despre religia ta.

Exact acelaşi lucru l-a făcut şi Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, când l-a întrebat pe ‘Adi:

“Nu eşti din Rakusiyya?”

“Da, sunt” a răspuns ‘Adi.

“Când mergi la război, nu împarţi tu un sfert din câştig cu oamenii tăi?” îl întrebă Profetul, salla Allahu aleihi wa salam.

“ Da, aşa fac.” spuse.

A spus Profetul, salla Allahu aleihi wa salam: „ Acest lucru nu este permis în religia ta.

“Adi recunoscu ruşinat, da aşa e.”

Atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, i-a spus: “Ştiu ce te opreşte să îmbrăţişezi Islamul. Crezi că doar cei slabişi oprimaţi care nu au nici o putere mă urmează.O ‘Adi! Ai auzit de al-Hira (un oraş din Iraq)?”

“Nu l-am văzut , dar am auzit de el.” a spus ‘Adi.

“ Jur pe Cel în Mâna căruia se află sufletul meu, că după ce Allah nu îşi va împlini voia, până ce o femeie din al-Hira va călători pt a face Tawaf în jurul Ka’bah, fără să-i fie frică de cineva.” a spus Profetul, salla Allahu aleihi wa salam.

Adică: Islamul va deveni într-o zi atât de puternic încât o femeie va putea să călătorească din al-Hira în Makkah fără un bărbat alături care să o protejeze, deoarece nu va avea nevoie de protecţie. Ea va trece pe lângă sute de triburi şi nici unul nu va îndrăzni să-i facă vreun rău.Şi asta deoarece Musulmanii vor deveni atât de puternici încât nimeni nu va îndrăzni să atace un Musulman de frică ca ceilalţi Musulmani să nu-i sară în ajutor (ei sau lui).

Atunci când ‘Adia auzit, a început să-şi imagineze – o femeie care pleca din Iraq şi ajungea în Makkah, venind din nordul peninsulei, şi trecând pe lângă munţii Ta’i unde stătea tribul său.

‘Adi se minună zicându-şi: “Ce s-a întâmplat oare cu răufăcătorii care ne terorizează şi ne ameninţă orasul?!”

Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “Vei găsi comoara lui Kisra

bin Hurmuz.”

“Comoara lui Ibn Hurmuz?”a întrebat el.

Da, “ Comoara lui Kisra bin Hurmuz, şi o vei cheltui toată pe calea lui Allah. Dacă vei avea o viaţă lungă, vei vedea un om care oferă o mână plină cu aur sau argint şi nu va fi nimeni care să o accepte.”

Adică:va fi atâta bogăţie încât un om bogat va căuta pe cineva căruia să-i dea pomană, dar nu va putea găsi nici un sărac care să o primească.

Profetu, salla Allahu aleihi wa salam, l-a mustrat pe ‘Adi amintindu-i de Viaţa de Apoi. El i-a spus: “ Fiecare dintre voi Îl va întâlni pe Allah în Ziua de Apoi fără ca nimeni să traducă dialogul dintre voi. El se va uita în dreapta sa şi nu va vedea nimic decât Iadul. Şi se va uita în stânga sa şi nu va vedea nimic decât Iadul.”

‘Adi a rămas tăcut şi gânditor. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, l-a întrerupt brusc: “O ‘Adi! Ce te opreşte să spui: Nu există nimeni demn de a fi adorat în afară de Allah? Ştii pe cineva mai Mare decât El?”

‘Adi a spus: “În acest caz, sunt un Musulman monoteist; Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, şi mărturisesc că Muhammad este Sclavul şi Mesagerul lui Allah!”

Faţa Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, s-a luminat de bucurie.

‘Adi bin Hatim a spus mai târziu:“ Am văzut o femeie călătorind pe o cămilă din Al-Hira până la Mekkah a făcut Tawaf în jurul Ka‘bei fără să-i fie frică de nimeni în afară de Allah, şi am fost unul dintre cei care au deschis comoara lui Kisra bin Hurmuz. Jur pe cel Mâna căruia se află sufeltul meu, că şi a treia Profeţie se va împlini de vreme ce Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus asta!”(Muslim and Ahmad)

Priviţi cu atenţie cum Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a tratat cu ‘Adi, ce primire călduroasă. Gândiţi-vă cum toate aceste abilităţi, aceste calităţi excepţionale, au contribuit la convertirea lui ‘Adi.Dacă ar fi să practicăm aceste abilităţi cu oamenii pe care îi întâlnim, cu siguranţă vom putea să le cucerim inimile.

Un gând...

Cu blândeţe şi calităţi de excepţie, ne putem atinge scopurile.
 

ManarGamada27

New Member
Bucură-te de abilitățile tale


Aceste abilități, psihologic vorbind, îți provoacă o anumită plăcere, și nu mă refer doar la plăcerea din Viața de Apoi. Mai bine zis, este o plăcere pe care o simți în această viață. Deci, bucură-te de aceste abilități și pune-le în practică cu cel bătrân, cu ce ltânăr, cu bogatul, cu săracul, cu cel aflat aproape sau cu cel care este departe. Folosește aceste abilități pentru a te păzi de orice rău ar putea să vină din partea lor, pentru a le câștiga dragostea, sau pentru a-i aduce pe calea cea bună.

Ali bin al-Jahm era un poet elocvent, dar era beduin. Singura viață pe care o știa era viața din deșert. Califul, al-Mutawakkil, era un om foarte puternic.Cei care mergeau în vizită la el se întorceau cu tot ce își doreau. Într-o zi, Ali bin al-Jahm intră în Bagdad iar cei de acolo i-au spus: ” Oricine laudă în versuri pe Calif este răsplătit cu daruri și onoare.”

Ali se entuziasmă și merse la palatul Califului. Acolo văzu cum poeții își recitau poeziile în cinstea Califului, iar acesta îi răsplătea în schimb. Al-Mutawakkil era cunoscut pentru autoritatea pe care o avea, cât și pentru puterea sa. Ali a început să-l laude pe Calif, asemănându-l cu un câine, cu un țap, în timp ce ceilalți poeți l-au asemuit cu soarele, cu luna, și cu munții!

Califul se înfurie, iar gărzile lui au pregătit săbiile pentru a-i reteza grumazul. Dar apoi, Califul și-a dat seama că Ali bin al-Jahm era un om din deșert, iar personalitatea și metaforele folosite erau în acord cu locul său de baștină. Atunci el a decis să-i schimbe personalitatea, și a ordonat să fie găzduit alături de el în palat, să fie tratat cu blândețe și să i se satisfacă toate poftele.

Al-Jahm a gustat câteva dintre aceste recompense, a stat alături de cei mai mari poeți și scriitori ai timpului pentru câteva luni.Într-o zi, Califul și-a adus aminte de Ali bin al-Jahm, așa că a trimis după el. Când acesta a venit, Califul i-a spus să-i recite ceva. Al-Jahm a început să recite folosind cele mai frumoase și suave cuvinte, asemuindu-l pe rege cu soarele, stelele și sabia, umplând de bucurie inima Califului. Priviți cum Califul a fost capabil să schimbe personalitatea lui Ibn al-Jahm.

Cât de des am fost deranjați de comportamentul neplăcut al copiilor sau prietenilornoștri? Am încercat vreodată să-i schimbăm? Am reușitsă o facem? Mai mult decât atât ar trebui să vă schimbați propria personalitate, înlocuind o față încruntată cu una zâmbitoare, înlocuind furia cu iertarea, și zgârcenia cu generozitatea.

Nici unul din aceste lucruri nu este dificil, dar necesită perseverență și fermitate, așa că dati-i drumul!

Oricine citește despre viața Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, își dă seama că orice posedă aceste calități, cu siguranță poate câștiga inima oricui.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a pretins că are aceste calități doar în fața oamenilor, ci a practicat aceste abilități și în fața familiei sale. Aceeași generozitate pe care o avea în fața oamenilor o avea și față de copii și soțiile sale. Totul era parte din modul lui de a fi, totul era natural. L-a adorat pe Allah atât prin modul în care se comporta cu cei din jur, la fel cum îl adora prin rugăciunile voluntare pe care le făcea. El considera că zâmbetul său era o virtute, bunătatea sa un act de adorare, iar iertarea sa o faptă bună. Cel care consideră că bunele maniere sunt un act de adorare va rămâne un om cu manierat indiferent de situația în care se află:pe timp de pace cât și pe timp de război, când îi e foame sau când e sătul, când e sănătos sau bolnav, și atunci când e vesel sau e trist.

Câte femei doar au auzit de bunele maniere ale soților lor, cum ar fi răbdarea, generozitatea, grija, dar niciodată nu au avut parte de ele acasă?Asemenea soți, atunci când sunt acasă, sunt lipsiți de maniere, nerăbdători, bosumflați și bleastemă în continuu.

Cât despre Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, acesta spunea: ”Cel mai bun dintre voi e cel care se comportă cel mai frumos cu familia sa. Iar eu mă comport cel mai bine dintre toți cu familia mea.”

(al-TirmidhișiIbnMajah, Sahih)

Acum fiți atenți la comportamentul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, față de familia sa: Al-Aswad binYazida spus: “Am întrebat–o pe Aisha, radhiAllahu anha, care era comportamentul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam,când se afla acasă.Ea mi-a răspuns: ”Avea mare grijă de familia sa, iar când striga la rugăciune, făcea abluțiunea și pleca să se roage.””

Același lucru poate fi spus și despre părinți. Cât de des auzim despre oameni care afișează un comportament impecabil în public, dar față de cei care au cele mai multe drepturi să fie generoși, atenți și blânzi cu ei, cum ar fi părinții, soțiile sau copii, sunt distanți și reci.

Da, cel mai bun dintre voi este cel care este cel mai bun cu familia sa, cu părinții săi, cu servitorii săi, cu soțiile sale, cu copii săi. Într-o seară, Abu Layla, radhiAllahu anhu, s-a așezat alături de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, apoi a venit lângă ei al-Hasansau al-Husayn, așa că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a ridicat și la lipit de stomacul său. Copilul urină pe stomaculProfetului. Abu Layla a spus: ”Am văzut urina cum se scurgea pe stomaculProfetului. Așa că am sărit, dar Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:” Lăsați-l în pace pe fiul meu. Nu-l speriați.”Când copilul a terminat de urinat, a cerut apă și a aruncat pe stomacul său.”

(Ahmad și al-Tabarani, cu un lanț de naratoriautentic)

Priviți cât de minunat era Mesagerul Lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam. Încercați să dobândiți asemenea calități minunate! Nu e de mirare că a reușit să cucerească inimile tinerilor și bătrânilor deopotrivă.


Un gând personal...

În loc să căutați în întuneric, încercați să reparați becul.
 
Top